| 1970, Spirit, orientale 7, с. 161. 589 Отечник, Сисой 13, PG 65, 396; G. С. Fedotov, The Russian Religious Mind, Cambridge 1946, с 387. 602 Эннеады I, 1, 10 та V, 1, 10, см. A. Solignac, Homme intérieur: 1. Saint Paul, 2. ege patristique, DS 7, 1, coll. 650–658. 604 См. J. Leroy, Le cénobitisme chez Cassien, RAM 43, (1967), c. 155; другое переложение см. DS 7, 1, col. 655. 613 См. V. Warn ach, EF II, с. 253; Herrade Mehl-Koehlein, L " homme selon l " Apôtre Paul, серия Cahiers Théologiques 28, Neuchâtel-Paris 1950. 615 О молитве 10, PG 11, 445; см. J. Rius-Camps, El dinamismo trinitario en la dwinacion de los seres racionales segiin Origen.es, OCA 188, Roma 1970. 616 Против ересей V, 8, 1, PG 7, 1142b; см. I. Hausherr, Direction spirituelle en Orient autrefois, OCA 144, Roma 1955, cc. 39–55; см. с. 620 Там же, с. 138 слл. Русский писатель С. М. Зарин в своей книге. Аскетизм по православно-христианскому учению (СПб., 1907, т. II,, с. 228) утверж- дает, что мы свободны принять или не принять трихотомию, поскольку последняя не всегда признавалась в патристической литературе. 621 О началах I, 1, 6, GCS 5, 22, 21–22; На Матфея XIII, 9, GCS 10, 203, 26–27; см. J. Dupuis, L " esprit de l " homme. Étude sur l " antropologie d " Origène, Desclée de Brouwer 1967, с 67. 626 H. de Lubac, Histoire et Esprit. L " intelligence de l " Écriture d " après Origène, Paris 1950, с 157. 633 К. Rahner, Le début d " une doctrine des cinq sens spirituels chez Origène, RAM 13 (1932), ce. 113–145; M. Olphe-Galliard, Les sens spirituel dans l " histoire de la spiritualité, in Nos sens et Dieu, Ft. Carmélitaines, Desclée de Brou wer 1954, ce. 179–193. 641 См. W. Bousset, Apophthegmata. Studien zur Geschichte des ältesten Mönchtums, Tübingen 1923, с 318. 643 См. J. Dupont, Syneidesis. Aux origines de la notion chrétienne de la conscience morale, Studia Hellenistica, fasc. 5, (1948), ce. 119–193; J. Stelzenberger, Conscience, EF I, ce. 255–266. 646 См. W. Völker, Fortschritt und Vollendung bei Philo von Alexandrien, Leipzig 1938, cc. 95–105. |
| 153 Против epec. V, 9, 1–2, PG 7, 1144–45, Harvey, t. 2, ce. 342–343; C. Galtier, Le Saint-Esprit en nous d " après les Pères grecs, Roma 1946; A. d " Alès, La doctrine de l " Esprit Saint en saint Irénee, RSR 14 (1924), ce. 497–538. 154 Гом 2, 5 о неясности пророчеств, PG 56, 183a; И. Тугий, Тайна христиан- ской жизни, Оптина Пустынь, 1908. 158 С. Galtier, Le Saint-Esprit en nous d " après les Pères grecs, in Anal. Greg., богосл. серия, 35, Roma 1946 (Рец.: G. Philips, Le Saint Esprit en nous. A propos d " un livre recent, in Ephemerides theologicae lovanienses 24 (1948), ce. 127–135); J. Gribomont. Esprit Sanctificateur dans la spiritualité des Pères grecs, DS 4, 2 (1961), coll. 1257–1272. 160 . См., например, Гомилия 1, 3, PG 34, 452 слл.; Гомилия 6, 6, col. 521cd; Гомилия 15, 1–2, coll. 576 слл. 161 . I. Hausherr, L " erreur fondamentale et la logique du Messalianisme, OCP 1 (1935), ce. 168 слл.; Études de spir. orient., OCA 183, Roma 1969, ce. 68 слл. 163 Demonctr. 6,14, под ред. J. Parison, Patr. syr. 1, col. 293; см. J. Gribomont in DS 4, 2, col. 1266. 166 CM. J. Lebreton, Histoire du dogme de la Trinité, t. 2, Paris 1928, ce. XVI-XXI, и G. Prestige, God in Patristic Thought, London 1936, ce. 80–86. Значение этого термина становится более ясным в связи с категориями иудейской философии и выражает особую роль Святого Духа и прежде всего его мис- сию ради спасения Церкви и освящения христиан; см. J. Daniélou, Théologie du Judéo-Christianisme, Paris 1958, ce. 177–198. 176 . L " Esprit Saint et l " Église d " après la tradition liturgique, in L " Esprit Saint et Église, Actes du symposium... Lib. Fayard 1969, c. 98. 178 См. I. Ortiz de Urbina, Nicée et Constantinople, Paris 1963, ce. 182–192; J. N. D. Kelly, Early Christian Creeds, London 1950, ce. 276–332. 187 См. С. Evdokimov, L " Esprit Saint et l " Église, c. 97: Освящение Духом происхо- дит в тот момент, когда тело становится воплотившимся духом, становится христофанией. 191 См. В. Соловьев, Духовные основы жизни, Сочинения, СПб., б.г. (переизд.: |
| 30 Ис.44:25 . 31 Пар. 1:22 и 10, 1. Серах. 22:13 и Пс.13:1 . 32 Синонимы, найденные в Новом Завете, – “юродство” ( Лк. 12:20 ): “младенцы” (Мф. 11:25 и Лк. 10:21 ). См. также Словарь библейского богословия, где сказано: “Глупо полагаться на богатство, как в притче о богатом глупце” ( Лк. 12:20 ). 33 Мф.5:13 и Лк. 13:34: ” Но если и соль поглупеет “. 34 Мф.7:26 . 35 Мф.25:1–13 . 36 Палладий, О лжеюродстве, Лавсаики История, глава МА., PG 34. В более поздних источниках иногда отождествляют со святой Исидорой (1 мая). Смотреть Иогт Карри, «La Monial Folle дю Monastère дез Tabbenésiotes”. (1987), стр. 95–108. 37 Стамули Хр, “Юродивые и лжеюродивые в православной агиографии”, Григорий Палама , изд. 721. Фес/ки 1990, стр. 113 и далее. 38 Спидлик Д, Fous pour le Christ en Orient, Том. В ( Париж, 1963), стр. 753. 39 См. Мартини Пан. Юродство св. Андрея и юродство в Православной Церкви, стр. 14. 40 Райден Л., The Holly fool, The Byzantine saint, London 1981. с. 107. См. Мартини Пан., Юродство св. Андрея и юродство в Православной Церкви, стр. 14–15. 41 Савар Дж., Perfect Fools, Folly for Christs sake in Catholic and Orthodox Spirituality, Oxford University press, 1980, p. 14. 42 Горайнов Ир, Христа ради юродивые, там же, стр. 15. 43 Спидлик Т, Grandi Mistici Russi, Рим 1977, стр. 140. 44 Е.Бехр – Сигел, Prière et Sainteté dans lEglise Russe, изд. дю Серф, Париж 1950, стр. 92. 45 Лев Жийет Хиеомоан, “Une forme d’Ascèse russe”, Иреникон 3, Monastère де Chovetogne, Belgique 1927, стр. 15. А также, Горайнов И., Les fols en Christ, Париж 1983, стр. 191. Г. Федотов “36 юродивых официально признанных Русской Церковью”. Федотов Г. , “Русское религиозное сознание”, 1966, стр. 330. См. Мартини Пан., Юродивый св. Андрей и юродство в Православной Церкви, там же, стр. 15. 46 Арсеньев Н., “Русское благочестие”, St. Vladimir Seminary press, 1975, стр. 107. См. Мартини Пан., Юродство св. Андрея и юродство в Православной Церкви, там же, стр.15. 47 Петриди Ик., “Мы, блаженные для Христа … “, стр. 9. |
| 984 . Mehlmann Johannes. Der " Namé Gottes im Alten Testament. Dissertation. Roma, 1956. 985 . Metcalfe J. The Name of Jesus. Tylers Green, 1988. 986 . Mettinger T. In Search of God: The Meaning and Message of the Everlasting Names. Translated by F. H. Cryer. Philadelphia, 1988. 987 . MeyendorffJ. Le theme de " retour en soí dans la doctrine palamite du XIV [е ]siecle. – Revue d " histoire des religions 145, 1954. P. 188–206. 988 . Miller P. D. The Divine Warrior in Early Israel. Cambridge, Massachusetts, 1973. 989 . Maine (Un) de ÍEglise d " Orient. La priere de Jesus, sa genese et son developpement et sa pratique dans la tradition byzantinoslave. Chevetogne, 1959. 990 . MontanaroA. II culto al SS. Nome di Gesu. Teologia, storia, liturgia. Napoli, 1958. 991 . Moor J. C. de. The Rise of Yahwism. The Roots of Israelite Monotheism. Louvain, 1990. 992 . Neudecker R. " And You Shall Love Your Neighbor as Yourself- I am the Lord» ( Lev. 19:18 ) in Jewish Interpretation. – Biblica 73, 4, 1992. P. 496–517. 993 . New S. The Name, Baptism and the Laying of Hands. – The Beginnings of Christianity, Ï Acts of the Apostles, 5. 1933. P. 121–140. 994 . Niviere A. L " experience liturgique chez les moines onomatodoxes de Г Athos. -Actes du 35 [е] Congres Liturgique de 1 " Institut Saint-Serge. Roma, 1989. P. 247–263. 995 . Niviere A. L " onomatodoxië une crise religieuse a la veille de la Revolution. – Mille ans de Christianisme russë 988–1988. Paris, 1989 . P. 285–294. 996. Niviere A. La philosophic du Nom dans 1 " oeuvre de Pere Serge Boulgakov. – Le Messager orthodoxe N. 124Я. Paris, 1994–1995. P. 33–50. 997 . Niviere A. Le mouvement onomatodoxe. Une querelle theologique parmi les moines rasses du Mont Athos (1907–1914). Memoire de D. E. A. Universite de Paris IV-Sorbonne, 1985. 998 . Niviere A. Les moines onomatodoxes et Г intelligentsia russe. – Cahiers du Monde russe et sovietique XXIX (2). Paris, 1985. P. 181– 194. 999 . Noye I. Jesus (Nom de). – Dictionnaire de spiritualite VIII. Paris, 1974. Cols. 1109–1126. |
| Este greu de îneles cauzele, conform crora erau distruse bisericile, colile, create într-o infrastructur de ndejde, care susinea sedentarismul populaiei, ajuta celor venii din zona european s se simt ca acas, s se încadreze în viaa regiunilor Extremului Orient. Nimicirea credinei ortodoxe în mare parte a contribuit la anihilarea contiinei naionale, inclusiv în rândul popoarelor puin numeroase. De aceea restabilirea vieii bisericeti în regiunea Extremului Orient este o cauz extrem de important la scara întregii Biserici. Este suficient a spune câteva cuvinte despre statistic. Dac, conform statutului, majoritatea locuitorilor în districtul Extremul Orient se consider pe sine ortodoci, atunci dup numrul organizaiilor religioase, adic a parohiilor, Extremul Orient este unica regiune, unde populaia neortodox este mai numeroas decât populaia ortodox. Nu în raport numeric, înc odat voi sublinia, nu din punct de vedere al procentajului de la numrul general al populaiei, dar din punct de vedere al organizaiei vieii religioase. Puin mai târziu voi da citire cifrelor, îns noi trebuie s ne gândim foarte atent la faptul, în ce mod trebuie s ne organizm activitatea, pentru ca numrul total al parohiilor s corespund în mod proporional numrului populaiei ortodoxe care locuiete în Extremul Orient. O tem deosebit este instruirea clerului pentru slujire în Extremul Orient. Noi acum îndreptm, dup cum tii, în unele eparhii slujitori ai bisericii, care au absolvit seminarele din zona european a Rusiei pentru o perioad de trei, patru, cinci ani. Unii din ei rmân, îns majoritatea din ei revin. Aceast metod de schimbare a contingentului ar putea ajuta pentru o anumit perioad scurt de timp, dar, dac e s vorbim despre o schimbare principial de situaie, noi trebuie s avem grij de pregtirea cadrelor de cler din rândul tineretului local. Consider, aceasta este sarcina numrul unu pentru arhiereii conductori. Pentru ca obinerea studiilor, iar apoi i a hirotoniei s nu contribuie în mod indirect la plecarea a unor astfel de persoane din regiunile Extremului Orient, consider c ei toi trebuie s-i fac studiile în mod exclusiv doar în instituiile de învmânt din regiunea Extremului Orient. Aici exist seminarele din Habarovsk i Yakutsk – în aceste dou instituii de învmânt trebuie s-i fac studiile candidaii notri din regiunile Extremului Orient. |
| Extremul Orient este un teritoriu important al Rusiei din punctul de vedere strategic, pentru a crui dezvoltare se acorda mai puin atenie decât altor regiuni din varia motive. Poate pe motivul c explorarea Extremului Orient a fost efectuat relativ nu demult, dar poate din pricina îndeprtrii geografice. Prea departe suntei de centru, dar dac v aflai departe, prin urmare, vrând-nevrând, se include principiul rmiei. Aa a fost pe parcursul întregii istorii. Îns, pe lâng aceste pricini, au fost i altele i eu consider c una din principalele cauze au fost evenimentele din secolul al XX-lea. Anume în Extremul Orient modul de via al oamenilor a avut de suferit în secolul trecut cele mai mari schimbri. Extremul Orient era locul de surghiun, îns din motive neînelese, el a fost, în primul rând, locul unui experiment îngrozitor asupra sufletelor omeneti. Anume în aceste întinderi nemrginite a fost distrus în totalmente, practic, orice via duhovniceasc. Imaginai-v c mai la est de Irkutsk exista doar o singur biseric – la Vladivostok. Este inimaginabil! Mai târziu a aprut o biseric în Habarovsk, iar apoi în Iakutsk – pentru întreg acest teritoriu, egal ca suprafa cu Europa Occidental! Ca s nimereti la un sfânt loca, trebuia s parcurgi distane enorme, de aceea oamenii nu mergeau la biseric. Îns vacuum duhovnicesc nu se poate pstra mult timp, iar lipsa unei viei religioase normale se înlocuiete cu diferite forme de erza. Anume în Extremul Orient au început s apar, înc în perioada sovietic, grupuri religioase neformale, care nu erau legate nici într-un fel de Ortodoxie, nicicum legate de orânduirea tradiional a vieii omului nostru i în perioada zis „perestroika” aceste grupuri s-au dovedit a fi destul de numeroase. Dar i în vremurile de dup „perestroika”, când viaa religioas a intrat în micare în zona central a Rusiei, în Siberia de Vest, procesul renaterii Bisericii aproape c nu a atins Extremul Orient. Se prea poate c din nou a intrat în funciune principiul rmiei, dar poate c nu au fost suficiente cadre, mijloace, atenie… |
| a) elaborarea programului regional i componentele activitii lui; b) acordarea ajutorului la aprobarea în bugetele regionale i municipale a amendamentului corespunztor în vederea finanrii unei astfel de activiti; c) controlul realizrii programului i a aciunilor legate de el. Consider a fi necesar în cadrul programului regional, de asemenea, a examina problema susinerii slujitorilor bisericii care se ocup în mod special de tema popoarelor puin numeroase i realizeaz o activitate extrem de grea de misionarism pe aceste întinderi enorme ale Extremului Orient. În fiecare an tema migraiei devine tot mai actual în Rusia i, inclusiv, în Extremul Orient. O direcie aparte a colaborrii Bisericii i a districtului federal Extremul Orient ar putea deveni învarea limbii i a culturii ruse de ctre migranii venii pentru lucru. Un curs corespunztor de luminare general-bisericeasc va fi elaborat în timpul cel mai apropiat i va fi expediat în mod centralizat în eparhii. Deja o astfel de activitate se implementeaz în eparhiile de Yujno Sahalinsk i de Kurile; iar cu concursul puterii regionale cursuri analogice ar putea fi deschise în timpul apropiat pe lân eparhiile de Habarovsk, Yakutsk i Magadan. Dup cum tii, în Extremul Orient o problem serioas este migraia chinezilor, a lucrtorilor chinezi – atât sezonieri, cât i permaneni, din aceste considerente de activitatea cu migranii, inclusiv cu cei de origine chinez, în multe depinde stabilitatea i linitea social în aceast regiune. Consider c este foarte important a elabora aciuni, orientate în primul rând la studierea de ctre aceste persoane a limbii ruse, a culturii ruse, a obiceiurilor rii, pentru ca, aflându-se pe teritoriul Rusiei, ei s cunoasc i s aib o atitudine respectuoas fa de populaia autohton. Acum, pe lâng tema popoarelor mici, a vrea s atrag atenia Dumneavoastr i asupra faptului c, în conformitate cu muli indici, districtul federal Extremul Orient din punct de vedere religios – nu în planul relaiilor Biseric-stat – cedeaz tuturor altor regiuni ale rii noastre. Nu este întâmpltor, deoarece niciunde nu a fost o distrugere mai mare a vieii bisericeti în vremurile de dup revoluie ca în regiunea Extremului Orient i a Nordului Rusiei. |
| A vrea s vorbesc, de asemenea, despre problemele popoarelor btinae puin numeroase ale Nordului Extrem i ale Extremului Orient. Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse în anul 2013 a consacrat acestei teme un compartiment întreg în activitatea sa. Totul este foarte fragil la Nord. Este fragil ecologia. Pentru a distruge tundra, nu este nevoie de o superfor. Pentru a distruge pdurea i apoi de ateptat muli ani ca ea s se refac singur, nu se cer multe eforturi. Tot aa e cu popoarele btinae. Sunt oameni care locuiesc în condiii supercomplicate. Pentru ei aceste condiii sunt fireti, aceti oameni sunt aclimatizai la aceste condiii, dar ultimele nu se fac mai puin severe din aceast cauz. Cunoatei mai bine decât mine c viaa popoarelor Nordului este însoit de fenomene atât de periculoase i complexe în domeniul personal, social, familial, încât azi este vorba de supravieuirea acestor popoare. Biserica, începând cu sfântul ierarh Inochentie (Veniamiov), marele lumintor al Extremului Orient, al Siberiei de Est, al Kamceatki, îi îndrepta atenia asupra acestor popoare. Sfântul ierarh într-o sanie, tras de câini, parcurgea sute i sute de kilometri, ca s ajung la vreo localitate, ca s triasc alturi de acei oameni, ca s-i susin, ca s le inoculeze deprinderi de ordin cultural i religios. Îi reuea de minune, încât el a intrat în istoria Bisericii noastre în calitate de un mare misionar. De altfel, sfântul ierarh era tovarul de idei al remarcabilului fiu al poporului nostru Nicolai Nicolaevici Muraviev-Amurski, a crui personalitate eu o plasez alturi de cele mai mari nume ale Rusiei. Este uimitor, dar dac e s întrebm ad-hoc elevii ce cunosc despre Muraviev-Amurski, aproape nimeni nu va rspunde nimic. Un singur om prin talentul su, prin capacitile sale diplomatice i organizatorice a mrit suprafaa Patriei noastre cu atâia kilometri ptrai, cu cât nimeni nu a putut s o fac, inclusiv Petru I, Ioan cel Groaznic i alii. Despre astfel de eroi, cum a fost Muraviev-Amurski, trebuie turnate filme, scrise cri, pomenirea lor trebuie s fie în contiina generaiei noastre tinere. Iar cel mai apropiat tovar de idei al lui Nicolai Nicolaevici a fost Inochentii (Veniaminov), el pe atunci înc nu era mitropolit. Aadar, etniile btinae se aflau în centrul ateniei sfântului ierarh Inochentie i noi azi încercm s organizm activitatea noastr în Extremul Orient în aa fel, ca s se reia grija serioas fa de reprezentanii popoarelor mici btinae. |
| • se studiaz experiena i motenirea misionarilor ortodoci, care au propovduit Evanghelia în rândul popoarelor autohtone ale Extremului Orient cu începere din secolul al XVII-lea i pân la începutul secolului al XX-lea inclusiv; • reprezentanilor din pturile srace ale populaiei autohtone se acord ajutor de caritate în msura posibilitilor (am o not informativ cu referire la ceea ce subdiviziunile noastre efectueaz în aceast direcie i trebuie s spun c în ultimii ani se observ o ameliorare anumit, chiar semnificativ, în aceast direcie, dar, dup cum se pare, înc insuficient); • se efectueaz pregtirea i publicarea ediiilor tiprite cu caracter duhovnicesc de luminare; • slujitorii bisericii în mod regulat svâresc cltorii de misionarism în locurile de vieuire a popoarelor autohtone mici; • este organizat editarea literaturii didactice în limbile popoarelor autohtone mici; • în acord cu statul, în locurile de locuire a popoarelor autohtone mici se desfoar aciunea de lupt cu dependena alcoolic i de stupefiante care, dup cum tii, este principala molim care distruge sntatea fizic i duhovniceasc a oamenilor i creeaz un pericol al catastrofei demografice. Biserica este gata i mai departe s ajute la renaterea i pstrarea culturii popoarelor mici, îns circumstanele vieii mrturisesc c eforturile depuse în aceast direcie sunt insuficiente pentru stoparea tendinelor periculoase, care pot duce la urmri demografice din cele mai triste. La momentul de fa în districtul federal Extremul Orient problemele interaciunii cu organizaiile popoarelor autohtone mici sunt examinate în cadrul comisiei Interdepartamentale pentru asociaiile obteti i religioase de pe lâng reprezentantul plenipoteniar al Preedintelui Federaiei Ruse în districtul federal Extremul Orient. Fr îndoial, lucrul acestei comisii este foarte important, dar au a vrea s propun ca s chibzuim cum am putea s-l extindem. În aceast activitate se pare a fi important crearea consiliilor speciale de coordonare în fiecare regiune a districtului federal Extremul Orient, în al crei componen ar pute fi inclui reprezentanii conducerii regiunilor, ai puterii regionale, ai structurilor municipale, ai eparhiilor. În domeniul activitii acestor consilii pot fi incluse astfel de direcii ca: |
| Accepter Le site utilise des cookies pour vous montrer les informations les plus récentes. En continuant à utiliser le site, vous consentez à l " utilisation de vos métadonnées et cookies. Politique des cookies Le métropolite Hilarion : le Moyen Orient et l’Ukraine font partie d’une seule et même stratégie Le métropolite Hilarion de Volokolamsk, président du Département des relations ecclésiastiques extérieures du Patriarcat de Moscou parle des causes de la diffusion des idéologies islamistes radicales et des moyens de résoudre ce problème, du lien entre les conflits armés au Moyen Orient et l’escalade de la violence en Ukraine, du sort des métropolites de Syrie retenus en otage dans une interview aux RIA-Novosti. - Que pourriez-vous dire de la diffusion toujours plus large des idéologies islamistes radicales et des actes de violence envers les autres croyants au Moyen Orient ? Où allons-nous ? Et à qui cela profite-t-il ? - La montée de l’extrémisme à slogans religieux qui se produit ces derniers temps est un sérieux défi jeté à la communauté internationale toute entière. La déstabilisation de la situation au Moyen Orient n’est pas seulement la conséquence de la guerre civile : elle tient aussi au fait que les grandes puissances mondiales ont leurs intérêts politiques et économiques dans la région. Certains pays y attisent la haine interconfessionnelle ce qui a des conséquences extrêmement graves pour la région. Aucun objectif politique lointain ne peut justifier qu’on arme des meurtriers, des preneurs d’otage et des extrémistes. A cause de la déstabilisation de tout le Moyen Orient, qui est encouragée de l’extérieur, les chrétiens de certains pays sont menacés d’anéantissement complet. Nous sommes particulièrement inquiets de voir les chrétiens quitter massivement le Moyen Orient à cause de ce conflit, l’ampleur de cet exode s’accroissant chaque mois. Les chrétiens, qui sont la population de souche de cette région, sont forcés de fuir leurs maisons sous menace de mort. Même dans les camps de réfugiés, ils ne peuvent se sentir en sécurité, se heurtant à la discrimination, aux menaces et aux enlèvements. |
|
|
