| В священных песнопениях этого дня из ветхозаветных праведников называются по именам следующие: Аарон (1-й ветхозаветный первосвященник, брат прор. Моисея), Аввакум (см. 2 дек.), Авдий (см. 19 нояб.), Авель (сын Адама, убитый своим братом Каином), Авраам (см. 9 окт.), Аггей (см. 16 дек.), Адам (праотец, первый человек, созданный Богом), Азария (см. 17 дек.), Амос (см. 15 июня), Анания (см. 17 дек.), Анна (см. 9 дек.), Варак (вождь Еврейский, – см. Суд. 4–5 ), Гедеон (судия Еврейского народа), Давид (см. 26 дек,), Даниил (см. 17 дек.), Деввора (судившая Израилю, – см. Суд. 4–5 ), Ева (праматерь всех людей, созданная Богом, жена Адама), Елеазар (2-й ветхозаветный первосвященник, сын Аарона), Елиссей (см. 14 июня), Енос (допотопный патриарх, – см. Быт.5:6–11 ), Енох (допотопный патриарх, – см. Быт.5:18–24 ), Есфирь (праведная, супруга Персидского царя, спасшая евреев от избиения, – см. Есф.1–10 ), Захария (см. 8 февр.), Захария (см. 5 сент.), Илия (см. 20 июля), Исаак (ветхозаветный патриарх, сын Авраама), Исаия (см. 9 мая), Иаиль (поразившая Сисару, – см. Суд.4–5 ), Иаков (ветхозаветный патриарх, сын Исаака, внук Авраама), Иезекииль (см. 21 июля), Иеремия (см. 1 мая), Иессей (отец царя Давида), Иеффай (судия Еврейский, – см. Суд.11; 12:1–7 ), Иисус Навин (см. 1 сент.), Иов (см. 6 мая), Иона (см. 22 сент.), Иосиф прекрасный (один из 12 сынов патр. Иакова, – см. Вел. понедел.), Иосия (царь Иудейский, – см. 4Цар.21:26; 22; 23:1–30 ), Иуда (один из 12 сынов патр. Иакова, – см. Быт.49:3–12 ), Иудифь праведная (евреянка, спасшая свой город от врагов убиением Олоферна, – см. вн. Иудифь.1–16 ), Левий (один из 12 сынов патр. Иакова), Малахия (см. 3 янв.), Мариам (сестра Моисея, – см. Исх.2:1–8, 15:20–21 , Чис.12; 20:1 ), Мелхиседек (священник, царь Салимский, современник Авраама, – см. Быт.14:18–20 ), Мисаил (см. 17 дек.), Михей (см. 14 авг.), Моисей (см. 4 сент.), Наум (см. 1 дек.), Нафан (пророк ветхозаветный, современный царю Давиду, – см. Сир.47:1 ), Ной (патриарх, спасенный с семейством во время потопа, – см. Быт.5–9 ), Олда, или Олдама, пророчица (при Иудейском царе Иосии, – см. 4Цар.22 ), Ор (сотрудник Моисея, – см. Исх.17:10–12; 24:14 ), Осия (см. 17 окт.), Рахиль (жена ветхозаветного патр. Иакова), Ревекка (жена ветхозаветного патр. Исаака), Руфь (Моавитянка, праматерь царя Давида, – см. кн. Руф.1–4 ), Сампсон (обладавший необычайной силой, судия Еврейский, – см. Суд.13–16 ), Самуил (см. 20 авг.), Сарра (жена ветхозаветного патр. Авраама), Сим (сын Ноя, спасенный от потопа), Сиф (сын Адама, см. Быт.5:3–5 ), Соломон (царь Еврейский), Софония (см. 3 дек.). |
| 459 Письмо датируется 815–818 гг. Этот доместик (чиновник) Политиан известен лишь из данного письма. Ред. 468 Датировка неопределенна. Адресат скорее некий монах по имени Ипат или Ипатий, чем не названный по имени сановник в звании ипата (консула) (см.: Доброклонский. Ч. 2. С. 218–219; Fatouros. Pars II. S. 227). Ред. 469 Ни адресат, ни дата письма не установлены. Если упомянутый в конце Калогир одно лицо с монахом, умершим на руках свт. Иосифа Фессалоникийского, то письмо написано не позднее конца 815 г. (см.: Доброклонский. Ч. 2. С. 219; Fatouros. Pars II. S. 228). Ред. 476 Протерий по заданию преп. Феодора посещал в Константинополе Студийский монастырь. Речь идет о его благополучном проникновении в город и выходе за его стены. Ред. 477 Смысл фразы (λλ οκ οδ’ οπως το φλαξαι απο της συγκοτου σου πρσηγαγες) непонятен. Насколько известно, Навкратий, ближайший ученик и сподвижник преп. Феодора, с юности был монахом. Ред. 484 После освобождения из темницы Иосиф был сослан в Саккудион, находившийся неподалеку от Метопы, где пребывал преп. Феодор. Ред. 486 О «десяти» вместе с мч. Фаддеем и «семи» вместе с архиепископом Иосифом Фессалоникийским см. примеч. к письму 81. Ред. 490 Согласно письму 41, под δ скорее всего подразумевается Афанасий Студит, под λ Литоий или Навкратий. Ред. 494 Имеются в виду десять студитов-исподведников: Евфимий, Ефрем, Афродисий, Аммон, Иперехий, Стефан, Парфений, Игисим, Симеон и Дорофей. Ред. 498 Написано в Воните летом 816 г. (см.: Доброклонский. Ч. 2. С. 233) или в Метопе зимой 815–816 гг. (см.: Fatouros. Pars II. S. 233). Ред. 505 Письмо датируется 815–818 гг. Адресатом является, вероятно, родственник преп. Феодора патриций Никита или его брат. Ред. 508 Преподобный оплакивает гибель монахов Зосимы и Гаиана, утонувших во время плавания, предпринятого по его поручению в начале 816 г. Ред. 525 Речь идет о подвиге десяти студитов во главе с Евфимием, анафематствовавших иконоборца Антония Силейского, патриарха Константинопольского, и подвергшихся за это бичеванию. Ред. |
| Pe parcursul întâlnirii s-a menionat c Patriarhia Moscovei sprijin relaiile de frietate cu Patriarhia Ierusalimului, în jurisdicia creia intr ortodocii din ara Sfânt. «i noi considerm, - a continuat Preafericitul Patriarh Kiril, - c dezvoltarea pelerinajului va sprijini inclusiv dezvoltarea relaiilor dintre cele dou Biserici surori. Din anul 1847 în ara Sfânta exist o Misiune Duhovniceasc Rus. Un ir de reprezentane ale acestei Misiuni se afl în teritoriul actual al Statului Palestinian. Astzi este desfurat un proces de restaurare, înfrumuseare a locurilor importante pentru noi, i a dori s aduc mulumiri cordiale pentru sprijinul pe care Biserica Ortodox Rus îl are din partea Dumneavoastr în aceast important lucrare». La rândul su, eful Administraiei Naionale Palestiniene M. Abbas a marcat importana întâlnirilor cu Preafericitul Patriarh Kiril. «Dumneavoastr suntei stimat de tot poporul palestinian i de diferitele lui grupri religioase, inclusiv, firete, de cretinii ortodoci din Palestina», — a spus el. Mahmud Abbas, vorbind despre acordarea premiului Fundaiei Internaionale pentru Unitatea Popoarelor Ortodoxe, a declarat: «Este o cinste este pentru mine i pentru întreg poporul palestinian». El i-a exprimat sperana c va crete numrului celor ce vor merge în pelerinaj în Palestina, amintind îndeosebi de credincioii Bisericii Ortodoxe Ruse. «Astzi numrul pelerinilor a atins deja cifra de 250 de mii de oameni pe an, i noi am fi dorit ca în anul viitor cifra s ating milionul, — a continuat M.Abbas. — ara Sfânt este o cale a tuturor oamenilor care mrturisesc una din cele trei religii de baz, pe care noi le numim cereti: cretinismul, iudaismul sau islamul. Pacea în aceast ar este necesar pentru ca fiecare s poat veni în acest pmînt i s se poat închina locurilor sfinte care se afl acolo». eful Administraiei Naionale Palestiniene a mrturisit despre relaiile bune ale Palestinei cu statul Rus, cu poporul Rusiei, cu Biserica Ortodox Rus: «Aceste relaii trebuie aplicate în practic, în legtur cu acest lucru noi depunem eforturi pentru a le dezvolta în continuare. La noi a fost construit un centru cultural în Ierihon, în Betleem – un alt centru cultural i o coal. Noi încurajm o astfel de activitate». Dup cum a menionat oaspetele, în scurt timp, dup încheierea lucrrilor de construcie, îi va începe activitatea înc o coal rus. |
| Preafericitul Patriarhul Kiril a rostit la începutul acestei edine un cuvânt introductiv: «edina de astzi este desfurat în ziua în care " Encilopedia Ortodox " îi aniverseaz 15 ani de la fondare, în acest zi a fost luat decizia crerii proiectului uria de scar larg i foarte important datorit scopului general bisericesc i de interes statal, — a menionat, Întâistttorul Bisericii Ortodoxe Ruse. — În ultimii ani, Centrul tiinific Bisericesc „Enciclopedia Ortodox” dintr-un colectiv nu prea mare, care lucra asupra ediiei " Istoriei Bisericii Ortodoxe Ruse " a mitropolitui Macarie (Bulgakov) al Moscovei i al Kolomnei, datorit eforturilor comune ale colaboratorilor, i ale oamenilor de tiin, ale autorilor i redactorilor s-a transformat în Institutul tiinific Editorial al Bisericii Ortodoxe Ruse. Acest institut s-a bucurat de un sprijin i a fost recunoscut atît din interiorul statului nostru cît i din strintate. V felicit pe toi membrii Consiliului, pe colaboratori i pe autorii „Enciclopediei Ortodoxe” cu aceast zi important». Dup aceasta eful CNC al «Enciclopediei Ortodoxe» S.L. Krave a prezentat un raport despre mersul lucrrilor Centrului tiinific Bisericesc i a Companiei de Telecinematografie «Enciclopedia Ortodox» din perioada 2010-2011, despre direciile de baz ale activitii i despre problemele care trebuie soluionate în anul care urmeaz. În anul 2010 au fost scose de sub lumina tiparului cel de-al XXII-lea, al XXIII-lea, al XXIV-lea volume ale «Enciclopediei Ortodoxe», dou numere duble ale revistei «Vestitorul istoriei bisericeti», a continuat publicarea versiunii electronice a «Enciplopediei Ortodoxe», care e permanent actualizat i completat, i datorit acestui fapt versiunile electronice în prezent au un volum mai mare decât ediiile tiprite. A continuat i lucrarea de creare a unui opis (arhive) al Sovetului pentru cultele religioase al URSS. A fost dezvoltat portalul Sedmitza.ru, a crui numr de vizitatori crete în fiecare zi. Dup edina din primvara anului 2010 cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Kiril, Centrul tiinific Bisericesc a trecut la etapa de realizare a proiectelor bisericeti de o scar mai larg. Este vorba despre crearea unui centru modern de catehizare ortodox, este vorba de un dicionar informativ de istorie a Ortodoxiei din Ucraina i despre cele dou volume închinate istoriei Ortodoxiei din Estonia. De asemenea a fost început elaborarea unei baze de date alocate istoriei Dreptului Canonic i lucrrile de creare a comentariilor asupra Legii privitoare la libertatea de contiin i unitile religioase. |
| Oamenii rui au o deosebit atitudine fa de Pmântul Sfânt, a mrturisit Preafericitul Stpân, subliniind de asemenea urmtoarele: „Faptul c azi mai bine de un milion de persoane în Israel vorbesc limba rus, creeaz pentru pelerinii notri o atmosfer cu totul aparte. Deseori ei se simt în aceast ar ca acas”. În legtur cu dezvoltarea pelerinajului din Rusia în pmântul Sfânt, Patriarhul Chiril a menionat importana renunrii la vize între Federaia Rus i Statul Israel. „Relaia noastr cu Pmântul Sfânt se trage din vechime, pelerinii mergeau încolo pe parcursul veacurilor”, a continuat Sanctitatea Sa. „În anul 1874 a fost fondat Misiunea duhovniceasc rus în Ierusalim, care era chemat s acorde ajutor pelerinilor i totodat s efectueze cercetri tiinifice, legate de Pmântul Sfânt. De aceea noi, bineîneles, cu o mare atenie urmrim totul ce se întâmpl în Israel, în special din punctul de vedere al securitii oamenilor. Noi împrtim îngrijorarea referitor la actele de terorism care s-au produs i pericolul de teroare care exist în prezent. Din aceste considerente pentru noi este foarte important progresul în reglementarea panic a problemelor din Orientul Mijlociu i, în special, referitor la relaiile dintre Israel i Palestina”. Întâistttorul Bisericii Ortodoxe Ruse a exprimat ideea c pentru soluionarea problemelor existente ar fi corect s fie atrai în dialog un numr mai mare de lideri religioi. „Se prea poate, ar fi avut sens s crem un teren pentru un dialog interreligios, care se refer la reglementarea conflictului din Orientul Mijlociu, în primul rând, privind instaurarea pcii pe Pmântul Sfânt”, consider Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril. „Noi, bineîneles, suntem îngrijorai de faptul ce se întâmpl acum pe Pmântul Sfânt, în primul rând în Siria i Irak”, a continuat Preafericitul Stpân. „Cunoatei, desigur, despre catastrofa care are loc acolo cu minoritile religioase care sunt nimicite de teroriti. Este vorba de faptul c în Orientul Mijlociu avem de-a face cu un genocid, în special, al populaiei cretine”. |
| „Noi tim c azi trim într-o societate a diferenelor”, a continuat cardinalul A. Scola. „Noi nu vrem s impunem pe nimeni, bineîneles, dar, pe de alt parte, dorim libertate pentru noi i pentru toi, libertatea posibilitii de a propovdui, de a bunvesti despre cretinism în totalitatea lui i în concretizarea lui, deoarece Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat. Religia noastr este religia lui Dumnezeu, Care a intrat în istorie, Care dorete s însoeasc pe oameni în viaa lor concret. De aceea noi considerm c sunt importante cununia, familia. Din aceste considerente noi dorim s recunoatem c exist rul i pcatul, numindu-le pe nume. De aceea dup msura posibilitilor am dori s fim martori ai milei lui Dumnezeu”. Dumnealui a recunoscut c a pstrat în minte i inim amintirea despre lecia Preafericitului Patriarh Chiril, pe care Preafericitul Stpân (pe atunci mitropolit) a inut-o la Venezia în anul 2007. Lecia a fost dedicat slujirii sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse. Subliniind importana general-cretin a problemelor, abordate în cadrul leciei, dumnealui a menionat: „Pentru noi libertatea religioas este culmea libertii contiinei. Interdicia pentru exprimarea public a credinei este inadmisibil. Din contra, noi trebuie s contribuim la astfel de manifestri, ca s existe un dialog liber, întâlniri”. Cardinalul Angelo Scola a subliniat importana eforturilor Preafericitului Patriarh al Moscovei i al întregii Rusii Chiril i ale Suveranului Pontif Francisc în vederea soluionrii situaiei în Siria i susinerea cretinilor, care locuiesc în regiunea Orientului Apropiat. Ierarhul catolic i-a exprimat, de asemenea, profundul regret în legtur cu faptul c pân acum nu se tie nimic despre soarta mitropoliilor, rpii în Siria. „Foarte muli cretini din aceast regiune sufer mucenicie: sunt izgonii din casele lor, bisericile lor sunt distruse. Dup opinia mea, noi vorbim prea puin despre acesta în Occident”, a continuat oaspetele. În timpul convorbirii arhiepiscopul de Milano cardinalul Angelo Scola a menionat ca un fapt pozitiv activitatea Patriarhiei Moscovei pe teritoriul eparhiei lui i i-a exprimat disponibilitatea de a contribui la soluionarea diverselor probleme de organizare a vieii parohiale. |
| Printele Macarie a fost preot, clugr i savant. El a ajuns la cele mai înalte culmi în toate domeniile în care a trudit. În calitate de savant el a devenit membru al Academiei de tiine Imperiale, ceea ce nu era pe vremea ceea un eveniment cu totul neateptat, dar i nici atât de des întâlnit. În calitate de membru al Academiei de tiine Imperiale, în calitate de cercettor celebru el se bucura de o enorm autoritate în cercurile tiinifice i era totodat un conductor al Bisericii îndrzne i profund credincios. Viitorul mitropolit i academician a demonstrat nu doar prin lucrrile sale tiinifice, dar i prin toat viaa lui ceea ce este supus uneori dubiilor i chiar încercrilor de distrugere. El a demonstrat unitatea lumii ruse i unitatea Bisericii Ortodoxe Ruse în primul rând prin propria biografie i domeniul aplicrii talentului su. Printele Macarie a devenit profesor, iar apoi rector al Academiei Teologice din Sanct-Petersburg. A fost episcop în Ucraina, la Vinia, arhiepiscop la Harkov, a fost predecesorul sfântului ierarh Teofan la catedra de Tambov, a continuat trudele vestitului militant al Bisericii mitropolitul Iosif (Semako) la catedra de Lituania i, în sfârit, cu trei ani înainte de adormirea sa a devenit mitropolit de Moscova i Kolomna, motenind aceast catedr a oraului de scaun de la precursorul su, adormitul întru fericire sfântul ierarh de Moscova Inochentie, lumintorul Siberiei. Toat aceast enorm activitate privind conducerea eparhiilor complexe i de proporii era însoit de lucrri tiinifice permanente în domeniul istoriei, teologiei i arheologiei bisericeti. Este greu s-i imaginezi cum se putea pe vremea ceea s îmbini toate acestea, când atâta timp se ducea pe mutarea din loc în loc, pe organizarea activitilor cotidiene, când nu existau acele mijloace de comunicare, de care se folosete omul contemporan. Mitropolitul Macarie i dup adormirea sa cuvioas a continuat s susin tiina bisericeasc i civil, fondând înc pe când era în viaa un premiu special tiinific de încurajare, jertfind pentru asigurarea lui toate mijloacele, câtigate în urma activitii sale tiinifice. Pentru prima dat premiul a fost acordat în scurt timp dup adormirea lui în anul 1884. În anul 1917, ultimul an înainte de revoluie, premiul în numele mitropolitului Macarie, care era acordat de ctre Sfântul Sinod i Academia de tiine Imperial, era deja una din cele mai de autoritate distincii în domeniul tiinei. |
| i printre cei care au slujit în biserica noastr au fost mrturisitori i noi mucenici. Îl proslvim pe sfinitul mucenic Constantin Lyubomudrov, care în anii " 20 a fost parohul acestei sfinte biserici, în acei ani grei când bisericile erau închise peste tot, când preoii erau cutai, arestai i apoi împucai, când s-a fcut o directiv pentru eradicarea religiei i exterminarea fizic a clerului. Timp de dou decenii – în anii " 20 – " 30 – aceste persecuii au fost deosebit de severe. Din câteva sute de episcopi care au slujit în Biseric în vremurile de dinainte i de dup revoluie, înainte de începutul Marelui Rzboi pentru Aprarea Patriei, doar patru arhierei eparhiali au rmas în libertate. Dintre clericii care au slujit în Biserica Ortodox Rus pân la începutul revoluiei, poate câteva sute au rmas în libertate. Toate mnstirile au fost închise, multe dintre ele au fost distruse. Majoritatea bisericilor au fost închise, multe dintre ele au fost terse de pe faa pmântului. Toate colile teologice au fost închise i s-a fcut totul pentru a eradica religia din societatea noastr sovietic. i doar rzboiul a adus unele modificri în planurile persecutorilor. Exist convingerea i punctul de vedere c, în timpul rzboiului, conducerea rii i-a întors faa ctre Biseric, persecuia s-a oprit, a început o epoc aproape de aur pentru Biseric, care a durat pân la moartea lui Stalin. Dar toate acestea, desigur, reprezint o mitologie, deoarece persecuia a continuat atât în timpul rzboiului, cât i dup sfâritul acestuia. Dac nu ar fi fost aa, de ce ar fi ajuns printele Ioan Krestiankin în lagr în 1950? Dac aceasta a fost o epoc de aur pentru Biseric, atunci de ce martirii i mrturisitorii notri au rmas în continuare în lagre? De fapt, epoca muceniciei i a mrturisirii Bisericii a continuat pân la sfâritul regimului sovietic, deoarece idealurile atee erau incompatibile cu existena Bisericii i a învturii acesteia. Dar, în ciuda a aptezeci de ani de persecuie sever, Biserica a supravieuit. Biserica continu s-i îndeplineasc slujirea i i-a artat puterea aa cum a artat-o întotdeauna în perioadele de persecuii. Puterea ei nu const în abilitile i capacitile umane, ci în faptul c Biserica a fost creat de Însui Domnul Iisus Hristos, Care rmâne cu fiecare persoan, gata s-L mrturiseasc chiar pân la moarte. |
| 1994. Вып. 12. Ч. 1. С. 38. [xiii] Там же. С. 38-39. [xiv] РГИА, ф. 815, оп.11, д. 96, л. 4. [xv] Там же, л. 3-3 об . [xvi] Утро России. 1918. 20 января. [xvii] Там же; «Просто» насилие. С. 39. [xviii] Попов И.В. Новомученик протоиерей Петр Скипетров//Церковный вестник. 2000. 4. С. 23-25; Петроградский церковно-епархиальный вестник. 1918. 1. С. 4-5. [xix] «Просто» насилие. С. 40. [xx] Наши ведомости. 1918. 20 января. [xxi] РГИА, ф. 796, оп. 445, д. 792, л. 9 об , ф. 815, оп. 14, д. 159, л. 14, 18. [xxii] Священный Собор Православной Российской Церкви. Деяние. Кн. VI. Вып. 1. М., 1918. С. 58-59. [xxiii] Степанова И. Житие Петроградского митрополита//Вечерний Ленинград. 1990. 11 августа. [xxiv] Наш век. 1918. 20 января. [xxv] Степанов (Русак) В. Свидетельство обвинения. Церковь и государство в Советском Союзе. Ч. 1. Нью-Йорк, 1987. С. 98. [xxvi] Ленин В.И. Биографическая хроника. Т. 5. М., 1974. С. 98, 178, 218-219. [xxvii] Наши ведомости. 1918. 24 января. [xxviii] «Просто» насилие. С. 41. [xxix] РГИА, ф. 815, оп. 11-1918, д. 96, л. 8-9. [xxx] Там же, оп. 14, д. 99, л. 7-8. [xxxi] Священный Собор Православной Российской Церкви. Деяния. Кн. VI. Вып. 1. С. 58-59. [xxxii] РГИА, ф. 815, оп. 14, д. 159, л. 26. Списки организаций и лиц, признанных в России иностранными агентами, см. по ссылкам: Единство перед угрозой Почему сблизились Константинопольский Патриархат и Русская Православная Церковь в годы Второй мировой войны Единство перед угрозой. Почему сблизились Константинопольский Патриархат и Русская Православная Церковь в годы Второй мировой войны 04.03.2021 18.09.2018 31.01.2018 18.04.2016 04.05.2015 Последние комментарии 06.04.2024 00:13 05.04.2024 20:56 05.04.2024 20:36 05.04.2024 20:21 05.04.2024 19:54 05.04.2024 18:06 05.04.2024 14:50 Главный редактор — А.Д.Степанов Учредитель Региональная общественная организация содействия объединению русского народа " Русское Собрание " , Москва Телефон: +7 (812) 950-92-09 Свидетельство о регистрации СМИ в Федеральной службе по надзору в сфере связи, информационных технологий и массовых коммуникаций Эл ФС77-69161 от 29.03.2017 г. 18+ |
| 705 Написано во второй половине 816 г. Преп. исповедник Фаддей скончался 22 ноября или 29 декабря 816 г.; память преп. Фаддея Студита совершается 29 декабря/11 января. Ред. 707 В 815 г. Игнатий добровольно пришел в Саккудион, где находились в ссылке свт. Иосиф Фессалоникийский, преп. Навкратий и другие студиты. Позднее он удалился оттуда. Ред. 712 В ТФС отсутствует фраза: «Прошу тебя, не посрами меня, лучше же сказать, подвизающегося [с тобой] Христа». Ред. 725 Эконом Иосиф, виновник михианской смуты, после недолгого сопротивления примирился с иконоборцами. Ред. 739 Вероятно, это письмо написано в конце 816 начале 817 г, как и письма 206, 207. К этому же Петру адресовано письмо 353. Очевидно, он общался с патрициями, к которым направлены следующие два письма преп. Феодора: 206, 207. Кроме того, можно предполагать, что сам Петр происходил из рода патрициев. Ред. 740 Для писем 208 и 209 нет точных данных для установления времени написания. Приблизительный период: 816818 гг. Ред. 741 Написано в 815–818 гг. Судя по эпитетам: «отец мой», «священная и честная глава» и т. д., письмо адресовано к епископу (см.: Доброклонский. Ч. 2. С. 302, примеч. 2). Ред. 743 Одно из значений греческого слова μσχος «аромат» (ср. русское «мускус»). Почившему адресовано одно из посланий преп. Феодора (88). Ред. 749 По предположению Ж. Паргуара, имеется в виду преп. Иларион Далматский, бывший экзархом столичных монастырей. Ред. 750 Вероятно, разумеется подписка (не собираться друг с другом и не учить православному почитанию святых икон), о которой говорится в письме «К монашествующим» (149). Письмо датируется 815–818 гг. В S в заглавии добавлено: «Вероучительное о святых иконах». Ред. 756 Нет хронологических данных для точной датировки письма. Его можно отнести к 815–818 гг. Из письма 138 известно, что Мелетий пал во время иконоборческого гонения, но под влиянием монаха Иоанна снова присоединился к Православию. Из письма 327 узнаем, что Мелетий оставил падшего монаха Григория, с которым вместе находился. Ред. |
|
|
