| Accettare Il sito utilizza i cookie per aiutarvi a visualizzare le informazioni più aggiornate. Continuando ad utilizzare il sito, l " utente acconsente all " uso dei metadati e dei cookie. Gestione dei cookie Sei mio fratello o no? Nel corso del 700’ – 800’ in molti paesi ortodossi la Chiesa si ‘ è trovata subordinata allo Stato, che cercava di inserirla nell " apparato burocratico. I parroci erano costretti a svolgere le funzioni di funzionari: effettuare la registrazione delle nascite e dei matrimoni, aiutare nel censimento della popolazione e nelle elezioni. Inoltre, le terre e la proprietà delle chiese venivano spesso confiscati, mentre i monasteri venivano chiusi. Il fenomeno chiamato " secolarizzazione " colpì anche i popoli ortodossi dei Balcani: i greci, i serbi, i rumeni, i bulgari. Le politiche del governo incatenarono le mani della Chiesa e limitarono gravemente la portata del servizio missionario. Uno dei vescovi greci non ha lesinato le parole, descrivendo la situazione dell’epoca: " La Chiesa si contorce di dolore sotto il tallone dello Stato ... e anche per starnutire deve chiedere il permesso al ministro! " Non è forse simile a quello che sta accadendo oggi in diversi paesi ?! L " attività pastorale della Chiesa durante questo periodo praticamente cessò, sebbene se ne aveva particolarmente bisogno: la società stava subendo l " impatto delle ultime tendenze filosofiche e si affermava atea. La risposta a queste sfide fu la creazione di confraternite ortodosse - un fenomeno unico nella storia della Chiesa ortodossa. I cristiani dei Balcani si sono organizzati in potenti organizzazioni pubbliche, che per diversi decenni hanno influenzato non solo la Chiesa, ma anche gli affari statali. Le confraternite ortodosse ottennero il potere più alto in Serbia e in Grecia. Anche adesso, sebbene sotto nomi diversi, continuano a " fare " la storia dei loro paesi. " Zoi " e altre I pionieri del rinnovamento religioso greco furono i “teologi popolari” - predicatori itineranti (laici e monaci), i quali radunavano la gente nelle piazze e parlavano loro di Dio e della Chiesa. Furono i teologi popolari a creare le prime confraternite greco-ortodosse. |
| În ultimele sptmâni noi primim de la arhiereii de pe loc mesaje ce mrturisesc despre batjocurile întreprinse împotriva clericilor Bisericii canonice Ortodoxe a Ucrainei, despre urmrirea lor. Iat câteva exemple. La 17 iulie anul curent, în timpul oficierii Dumnezeietii liturghii, în biserica „Învierea Domnului” din oraul Slaveansk a dat buzna un grup de persoane înarmate, în frunte cu un capelan greco-catolic, care au început s amenine pe parohul bisericii protoiereul Vitalie Veselyi. Reprezentantul Bisericii greco-catolice din Ucraina a declarat c în Ucraina nu are ce cuta Patriarhia Moscovei i îi manifesta regretul c preedintele rii nu a permis uniailor s ocupe lavra Pecerska din Kiev. La 19 iulie a fost supus ofensrilor i interogatoriului în ctue, cu ameninri de ucidere, blagocinul districtului Nicolaevski al Eparhiei de Gorlovka protoiereul Andrei Cicerinda. La 20 iulie, în apropiere de Slaveansk, persoane înarmate cu pistoale automate l-au impus pe protoiereul Vadim Iablonevski s-i sape groapa, iar protoiereul Victor Stratovici în aceeai zi a fost dus în ctue în pdure, cu un sac în cap, unde a fost pus în genunchi i interogat în aceast poziie. La 30 iulie, în satul Krasnoarmeiskoie, regiunea Donetsk, un grup de oameni înarmai a fcut o perchiziie ilegal în casa protoiereului Igor Serghienko, parohul bisericii în cinstea sfântului cuviosului cneaz Alexandr Nevski. Preotul a fost ofensat, a fost învinuit de participare la activitatea organizaiilor ilegale, a fost ameninat cu torturi, i s-a cerut s prseasc teritoriul Ucrainei i s prezinte documente de fondare a bisericii, care legiferau dreptul asupra averii bisericeti. În aceeai zi, în raionul Amvrosievski, regiunea Donetsk, militarii ucraineni au reinut pe protoiereul Evghenii Podgornyi care, fiind insultat cu cuvinte de ocar, a fost legat i, aruncat la pmânt, a fost lovit cu picioarele i patul armei, i s-a împucat de asupra capului, impunându-l s recunoasc c a ajutat insurgenilor. Protoiereul din Donetsk era impus s-i scoat crucea preoeasc, îns, primind refuz, i s-a rupt crucea cu de-a sila, a fost aezat într-o groap cu un sac în cap, a fost ameninat c îi vor omorî feciorul, iar casa i-a fost jefuit. Preotul a fost eliberat doar la intervenia enoriailor. |
| Un mare potenial pentru unirea eforturilor în chestiunile sociale o au forurile ortodoxe-catolice, create la iniiativa Bisericii Ruse i care sunt convocate odat la doi ani datorit colaborrii cu Consiliul conferinelor episcopale ale Europei. Paralel continu activitatea privind soluionarea problemelor, existente în relaiile dintre Biserica Ortodox Rus i Biserica Romano - Catolic. De exemplu, în decursul efecturii contactelor menionate cu conducerea Bisericii Romano - Catolice a fost discutat chestiunea cu privire la situaia deloc simpl în Ucraina, unde în rezultatul aciunilor violente ale greco-catolicilor la hotarul anilor 1980-1990 credincioii ortodoci au fost lipsii de bisericile lor i pân în ziua de azi se simt lezai în drepturile sale. Deocamdat conflictul rmâne nesoluionat, dar, totodat, trebuie s menionm ameliorarea care avut loc în ultimul timp în relaiile dintre ortodoci i greco-catolici în Ucraina. În mod activ se dezvolt relaiile dintre Biserica Rus i Biserica Apostolic Armean, de care ne leag o istorie multisecular de coexisten în limitele unui singur stat, precum i o atenie deosebit fa de pstrarea valorilor tradiionale cretine. În timpul vizitei mele în Armenia în martie 2010 a fost semnat o declaraie comun privind dezvoltarea colaborrii pentru anii apropiai. În cel mai scurt timp îmi propun s vizitez din nou Armenia. Biserica Rus Ortodox susine relaiile mutuale cu diferite biserici i comuniti protestante. Din pcate, unele biserici protestante din Europa i America renun la valorile tradiionale cretine pentru a face pe plac spiritului vremii: au o atitudine pozitiv fa de avorturi, binecuvânteaz cstoriile persoanelor de acelai sex, hirotonisesc în treapta de preot pe homosexuali fii. Biserica noastr este nevoit s rup relaiile cu bisericile i comunitile care încalc principiile moralei cretine i ale moralei tradiionale. Trebuie s menionm c în grija noastr pentru pstrarea valorilor cretine noi nu suntem singuri. Tendinele liberale în comunitile protestante sunt o provocare aruncat în faa nu doar a ortodocilor i a catolicilor, dar i a celor protestani care sunt hotrâi s pstreze fidelitatea principiilor moralei evanghelice. |
| È caratteristico che allo stesso tempo i Patriarchi di Costantinopoli condannarono in una maniera rigorosa e non equivoca i tentativi della Roma papale di giustificare il suo primato su altre Chiese. Nella lettera patriarcale e sinodale del 1895 è detto chiaramente: “Ogni Chiesa autocefala in Oriente e Occidente era completamente indipendente e autonoma nei tempi dei Concili Ecumenici. Come i vescovi delle Chiese autocefale d’Oriente, così anche i vescovi d’Africa, di Spagna, di Gallia, di Germania e di Britannia guidavano le loro Chiese tramite i loro Concili locali; il vescovo di Roma, il quale doveva sottomettersi alle decisioni conciliari lui stesso, non aveva nessun diritto di intervenire. E quando si sollevarono le questioni importanti, che chiedevano le deliberazioni di tutta la Chiesa, si convocavano i Concili Ecumenici, i quali unici sempre furono e rimangono il potere supremo nella Chiesa. Questa è la costruzione ecclesiastica antica” (17). Il crollo dell’Impero ottomano generò nel mondo greco l’illusione della realizzazione veloce della “Grande idea” della restaurazione del Bisanzio con l’aiuto della vittoriosa Triplice Intesa. Su questo sfondo all’interno del Fanar nacque l’idea: trasformare il Patriarcato Ecumenico nel centro cristiano inter-ecclesiale mondiale. L’11 febbraio (il 29 gennaio secondo il calendario giuliano) 1920 il Sinodo di Costantinopoli presieduto dal locum tenens della sede patriarcale vacante dall’autunno del 1918 si rivolse alle “Chiese di Cristo ovunque esistenti” con la proposta di fondare, secondo il modello della Lega delle nazioni, una Lega delle Chiese pancristiana (in greco Κοινωνα, che significa non solo “unione, società”, ma anche “comunione ecclesiastica”, il che dava al termine una sfumatura particolare) “per preparare e organizzare più facilmente con l’aiuto di Dio l’unione benedetta” dei cristiani di tutte le confessioni (18). Il progetto ambizioso siscitò l’approvazione di molti vescovi ortodossi e un vivo interesse da parte dell’arcivescovo luterano svedese Nathan Söderblom, uno dei fondatori del movimento ecumenico. Iniziarono le trattative di preparazione del “Concilio Ecumenico” pancristiano nel 1925, anniversario del Concilio di Nicea. |
| 23. Dumnezeu v iubete i de la fiecare dintre voi ateapt c vei fi ucenicii i apostolii Lui. Devenii lumina lumii , ca cei din jur, vzând faptele voastre cele bune, s slveasc pe Tatl vostru Cel din ceruri (Mt. 5:14-16). Educai-v copiii în credin cretin, transmitei-le mrgritarele preioase ale credinei (Mt. 13-46), pe care voi ai primit-o de la prinii i strbunii votri. S nu uitai c „ai fost cumprai cu pre” (1 Cor. 6:20) – cu pre de moarte pe cruce a Omului i Dumnezeului Iisus Hristos. 24. Ortodocii i catolicii sunt unii nu doar de Tradiia comun a Bisericii din primul mileniu, dar i de misiunea propovduirii Evangheliei lui Hristos în lumea contemporan. Aceast misiune presupune un respect reciproc al membrilor comunitilor cretine, exclude orice form de prozelitism. Noi nu suntem concureni, dar frai, pe aceast concepie noi trebuie s ne bazm în toate aciunile noastre, în relaiile unora fa de alii i fa de lumea exterioar. Chemm pe catolicii i ortodocii din toate rile s învee a convieui în pace, dragoste i a gândi la fel unii pentru alii (Rom. 15:5). Este inadmisibil de a folosi mijloace nepermise pentru impunerea credincioilor de a trece dintr-o Biseric în alta, înclcând libertatea lor religioas i tradiiile personale. Noi suntem chemai s înfptuim în via porunca apostolului Pavel i s binevestim acolo unde Hristos nu fusese numit, ca s nu zidim pe temelie strin (Rom. 15:20). 25. Sperm c întâlnirea noastr îi va aduce contribuia la împcare acolo, unde exist neînelegeri între greco-catolici i ortodoci. Astzi este evident c metoda „uniatismului” din veacurile precedente, care prevedea aducerea unei comuniti în uniune cu alta prin ruperea ei de la Biserica sa, nu este o cale ce duce la restabilirea unitii. În acelai timp, comunitile bisericeti, care au aprut în urma unor circumstane istorice, au dreptul la existen i la satisfacerea necesitilor duhovniceti ale credincioilor lor, tinzând la instaurarea pcii cu vecinii. Ortodocii i greco-catolicii au nevoie de conciliere i de gsire a unor forme acceptabile de coexisten. |
| 2. Фома Аквинский. Проповедь на праздник Св. Тела Христова (Sermo in Festo SS. Corporis Christi). Издание лат. текста: Opuscula omnia genuina quidam nec non spuria melioris notae debito ordine collecta/Ed. P. Mandonnet. P., 1927. T. 4: Opuscula vix dubia. P. 477-480. N 38; Греч. перевод не издан. Перевод принадлежит Мануилу Калеке. 3. Месса на Рождество Господне по амвросианскому чину (Missa in Nativitate Domini iuxta ritum Ambrosianum). Крит. изд. лат. текста: Missale Ambrosianum Duplex, cum critico commentario continuo ex manuscriptis schedis A. M. Ceriani/Ed. A. Ratti, M. Magistretti. Mil., 1913. 1-е изд. греч. пер.: Εκθεσις τς ψαλλομνης λειτουργας ν τ ορτ τς Χριστο γεννσεως... Sposizione della messa che si canta nella festa della natività di Cristo secondo la tradizione di santo Ambrogio dal latino tradotta in greco da Demetrio Cidonio. Mil., 1757. P. 104 sqq. Перевод сделан Мануилом Калекой. Крит. изд.: Cuomo A. M. La terza messa ambrosiana di natale tradotta in greco e commentata da Manuele Caleca//Ricerche Storiche sulla Chiesa Ambrosiana. R., 2010. Vol. 28. N 2. P. 9-99 (греч. текст парал. с итал. пер. со с. 42). Богословие Поскольку наиболее значительные оригинальные богословские сочинения К. до сих пор не изданы, богословие К., его своеобразие и степень зависимости от католических авторов остаются недостаточно изученными. Основные черты богословия К. излагаются главным образом с учетом его «Апологий» и «Духовного завещания». Общие основания богословия К. реконструированы в: Ryder. 2010. P. 83-103 (там же указаны первоисточники и приведены цитаты на языке оригинала). Божественное откровение и человеческий разум Первичными и наиболее важными для богословия являются вера и откровение. Источниками последнего служат Свящ. Писание, святоотеческое предание и церковные Соборы. На непогрешимых богооткровенных или самоочевидных истинах могут строиться столь же истинные логические выводы. Однако в богословском исследовании недостаточно простых силлогизмов из-за погрешимости человеческого разума. Поэтому непогрешимостью здесь пользуются лишь святые богодохновенные и богопросвещенные отцы. |
| Arhiva Înainate de începutul slujbei dumnezeieti de noapte a Naterii Domnului Întâistttorul Bisericii Ortodoxe Ruse în emisie direct i-a felicitat pe telespectatori cu prilejul srbtorii 6 ianuarie 2017 23:51 În noaptea din 6 spre 7 ianuarie 2017, de srbtoarea Naterii Domnului Dumnezeului i Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei i al întregii Rusii Chiril a condus Dumnezeiasca Liturghie în catedrala soborniceasc „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova. Slujba dumnezeiasc de srbtoare a început cu pavecernia mare i utrenia. Slujba dumnezeiasc la Naterea Domnului este în emisie direct la posturile de televiziune „Pervyi” i „Rossia 1”. Emisia în direct cu traducerea pentru surdo-mui din catedrala „Hristos Mântuitorul” se efectueaz i pe site-ul postului de televiziune „Spas”. De asemenea difuzarea în direct a slujbei Patriarhale este accesibil pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse Patriarchia.ru. Înainte de începerea slujbei dumnezeieti Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei i al întregii Rusii Chiril s-a adresat în direct ctre telespectatori cu o felicitare cu prilejul Naterii Domnului: „Pe voi pe toi, iubii frai i surori, v felicit cordial din catedrala „Hristos Mântuitorul” înainte de Liturghia de noapte cu prilejul marii srbtori a Naterii lui Hristos! Cu Naterea lui Hristos a început o nou epoc în istoria omenirii. Dup cum mrturisesc sursele, în ajunul Naterii Domnului, cel puin în lumea greco-roman, se observa frmântarea minilor, oamenii parc simeau c ceva trebuie s se întâmple. Criza care a cuprins societatea cult greco-roman a fost atât de mare c involuntar apreau gândurile unei anumite înnoiri. Hristos a venit în lume i a adus aceast înnoire. Îns odat cu venirea în lume a Domnului i Mântuitorului nu au disprut crizele în societatea uman, în istoria omenirii. Noi azi suntem martorii multor crize, despre aceasta vorbesc alarmai oamenii ce gândesc - i politicienii, i savanii. Dar noi cu toii trebuie s înelegem clar c odat cu venirea în lume a Mântuitorului, a aprut puterea i posibilitatea de a depi criza, cel puin la nivelul propriei personaliti, a propriului destin. Hristos ne-a dat cuvântul mre care ne ajut în mod raional s ne isprvim cu circumstanele dificile ale vieii. |
| Suicide and the Orthodox Tradition While a precise and unproblematic definition of “suicide” is difficult to articulate, we can say that the type of suicide here being addressed pertains to the intentional causing of one’s own physical death through a decisive act. Understood in this way, suicide is regarded generally within the Orthodox Tradition as a rejection of God’s gift of physical life, a failure of stewardship, an act of despair, and a transgression of the sixth commandment, “You shall not kill” (Exodus 20:13). Historically, the Church was called upon to address the issue of suicide from the outset. When the Gospel was first being preached, philosophical and religious teachings prevalent in the Greco-Roman world tended both to disparage the body and to endorse suicide in circumstances of severe hardship. The Cynics, Epicureans, Stoics, and Gnostics, for example, all endorsed voluntary death for reasons consistent with each group’s broader ethical vision. The early Church’s condemnation of suicide, as reflected in the teachings of Clement of Alexandria, Lactantius, St. Augustine, and others, thus served to affirm teachings that were sharply different from those of the broader culture: the sacredness of each human being, the holiness of our bodies as Temples of the Holy Spirit, and, especially, the call for each one of us to maintain faith and hope even in the midst of extreme adversity. While these core teachings provided a Christian witness to Greco-Roman society, they also were reflected internally, to the members of the early Church, through the condemnation of all attempts to hasten one’s entry into the Kingdom by self-sought martyrdom. Clement of Alexandria, for instance, condemns both suicide and such martyrdom when he writes, “He who presents himself before the judgment-seat becomes guilty of his own death. And such is also the case with him who does not avoid persecution, but out of daring presents himself for capture. Such a person…becomes an accomplice in the crime of the persecutor” (Stromateis 4.77.1). |
|
|
