| Noi într-adevr avem nevoie ca partea exterioar a lucrurilor s contribuie la realizarea acelei misiuni înltoare, pe care Biserica o direcioneaz ctre oameni, iar în special aceasta se refer la activitatea cu copiii, cu tineretul. Astzi asupra sufletelor copiilor, asupra sufletelor tinerilor este îndreptat o lovitur deosebit de fore, care urmrete un scop opus – nu a crea sufletul, dar a-l perverti. Astzi nimeni nu impune nimnui s renune la credin. Îns torentul informaional puternic, care se prbuete pe contiina omului contemporan prin Internet, televiziune i alte mijloace de informare în mas, de cele mai dese ori formeaz acele idealuri, ale cror realizare nu aduce bunstarea. Noi suntem chemai de fiecare ca s cheltuim mai mult, s câtigm mai mult, s avem mai mult. Biserica Ortodox a susinut i susine tendina oamenilor la construirea unei viei prospere din punct de vedere material, îns totodat meniona i menioneaz c bunstarea adevrat a omului, fericirea lui depinde de starea sufletului su. Uneori, discutând cu oamenii în vârst, te miri cum se aprind ochii, cum se lumineaz faa, când îi aduc aminte despre cele mai grele zile din viaa lor, care, fiind grele în exterior, totodat erau însoite de sentimente de bucurie, dragoste i fericire. i atunci începi s înelegi c condiiile exterioare, desigur, sunt foarte importante, dar totul pornete din inima omului. Dea Dumnezeu ca activitatea cu tineretul, activitatea colilor noastre duminicale s fie astzi orientat spre furirea unei concepii de via stabile, care ar fi în stare s resping toate ispitele i tentaiile diavoleti, s formeze idealuri morale înalte, s formeze un sistem de valori, care ar asigura bunstarea adevrat a omului. De aceea viaa noastr în oficierea serviciilor divine, deschiderea de noi parohii, construcia de noi biserici este însoit de un lucru activ, inclusiv de activitatea de luminare, în scopul anihilrii, mcar în mic msur, a influenei negative a mediului extern, care, dup cum recunosc astzi muli cercettori, poart în sine un mare pericol pentru pstrarea moralitii, autocontiinei naionale i bunstrii popoarelor. |
| Sfântului Grigore Teologul, care a trit în secolul al IV-lea, în timpul înfloririi imperiului Bizantin, când cretinismul era deja legalizat, când nu mai existau nici un fel de prigoniri, îi aparin minunatele cuvinte: „Noi (adic Biserica) întotdeauna am înfruntat puterea vremurilor”. Cuvinte uluitoare. Recent Biserica a ieit din prigoane – îns ea se opunea fa în fa marelui imperiu Roman, care i-a revrsat asupra nimicirii credinei toat puterea sa i care a pierdut. Iar apoi au început alte încercri i ispitiri. Pgânii de ieri, cu duhul lor al vremurilor, cu puterea lor a vremurilor au venit în Biseric i au început s cear funcii ierarhice bisericeti – de episcop, de patriarh, doar pentru faptul c erau gubernatori, minitri, nobili, elit. Deseori aa i se întâmpla c pgânii de ieri deveneau ierarhi bisericeti i astfel aduceau în viaa Bisericii obiceiurile, ordinea, duhul i puterea vremurilor. i aceasta era mai stranic uneori decât prigoana direct, deoarece Biserica a început s se submine din interior prin puterea vremurilor, dar Grigore Teologul mrturisete c „noi întotdeauna am înfruntat puterea vremurilor”. i astzi, mai bine de o mie de ani i jumtate mai târziu, noi putem repeta aceste cuvinte, sprijinindu-ne i pe experiena Bisericii noastre, pe experiena vieii noastre. Puterea vremurilor, despre care a vorbit Grigore Teologul, a fost caracterizat de el ca fiind dominant, prin urmare, care are stpânire. Dar noi întotdeauna am înfruntat aceast putere stpânitoare a vremurilor. Despre ce mrturisete aceasta? Doar aceasta nu mrturisete despre puterea noastr personal. Noi ca i comunitate nu am fost niciodat puternici din punctul de vedere al omenescului. Puterea este acolo unde sunt bani, unde este stpânire, pe când Biserica nu a avut niciodat în mod special nici bani deosebii, nici cu atât mai mult stpânire. Prin urmare, ea a depit aceast putere stpânitoare a vremurilor prin puterea mrturisirii. De ce vorbim despre toate acestea în ziua pomenirii sfinilor Serghie i Gherman? Doar ei nu au fost mrturisitori în acel sens în care vorbim azi despre nevoina mrturisirii. |
| Trebuie s inem minte c Judecata lui Dumnezeu se svârete nu doar la finele istoriei. Dumnezeu ne judec nu pentru faptul ce opinii politice împrtim, nu pentru faptul cât de mult i convingtor vorbim despre libertate, nu pentru faptul, cât de tare i convingtor vorbim despre justiie, dar pentru fapte concrete. Istoria Patriei noastre este plin de pilde, cum încercrile oamenilor de a-i afirma cu fora punctul su de vedere nu a adus la atingerea acelor scopuri, în numele crora se vrsa sângele frailor. De aceea azi cuvântul meu adresat Ucrainei, care este aproape inimii mele, adresat poporului ucrainean, este urmtorul: concentrai-v, linitii-v! Voi suntei un popor cretin! Transpunei totul ce se întâmpl prin prisma convingerilor voastre cretine, prin prisma Evangheliei, care ne relateaz, inclusiv, i despre Judecata lui Dumnezeu. S nu se mai verse mai mult nici o pictur de sânge fresc. Pentru aceasta ne-am rugat fierbinte i în genunchi, cerând de la Domnul mil i binecuvântare Ucrainei, Kievului – maicii oraelor ruseti. Iat ce a mai vrea s spun în aceast zi. Deja mai bine de 20 de ani, pe teritoriul Ucrainei au loc procese politice, a cror urmare este scindarea tragic a Bisericii noastre. Pe parcursul anilor trecui au fost încercri de a folosi puterea politic pentru a soluiona problema Bisericii în Ucraina. Vreau s spun azi, adresându-m întregului popor ucrainean: stpânirea nu trebuie s se amestece în treburile Bisericii. Nu este cu putin ca prin for s fie soluionate problemele Bisericii. Unitatea Bisericii nu poate fi realizat în urma aciunilor violente. Niciodat în istorie nu s-a reuit s fie soluionate prin putere problemele Bisericii. Trebuia ca Biserica în mod independent, fr a se bizui pe factori de ordin exterior, s-i soluioneze acele probleme, care se afl în faa ei. Azi, ca i mai înainte, m adresez ctre fraii i surorile din Ucraina, care se afl în schism, cu apelul ctre unitate. Dar nu ctre acea unitate, care va fi urmarea conjuncturii politice schimbate, nu ctre acea unitate, care se va baza pe putere, dar ctre acea unitate, care va proveni din dorina sincer de a se întoarce la principiile canonice, fr de care nu poate tri Biserica. Depirea scindrii trebuie s mearg întotdeauna pe calea returnrii la principiile canonice ale existenei Bisericii. Doar o astfel de unitate va fi durabil i mântuitoare. |
| Iurii Mihailovici Lotman pe care am avut fericirea s-l cunosc (la invitaia Academiei de tiine din Italia împreun cu dumnealui am participat la lucrrile unei minunate conferine în anul 1988 în Italia, consacrat aniversrii a 1000 de ani de la Cretinarea Rusiei), avea dreptate când spunea c „cultura începe cu interdicii”. Cu aceste cuvinte va fi de acord orice persoan din domeniul tiinelor umanistice sau din domeniul culturii. Dei astzi, probabil, cineva ar putea comenta aceast axiom culturologic prin cuvintele: ”Ei, iat, i aici este cenzur”. Nu, aici este vorba nu de cenzur, dar despre lucruri mai importante. Aici este vorba de interdicii care poart un caracter de valoare, este vorba de sistemul de valori. Interdiciile necesare pentru salvarea culturii întotdeauna poart în sine o semnificaie pozitiv, ele întotdeauna sunt orientate spre aprarea valorilor. Nu este voie s ucizi, nu este voie s spui minciuni apropiailor i ie însui. Nu este voie s te consideri om credincios i s iei mit. Aceste interdicii, acest început de cultur întotdeauna – i din punct de vedere istoric, i din punct de vedere logic - îi trag obâria din religie. „Nu se poate” – nu se spune pur i simplu. Dar de unde pornete obâria? Este înelepciunea unui anume filosof? Este puterea unei ideologii anumite? Popularitatea unui anume politician? Autoritatea unui anume scriitor sau a unei personaliti din lumea culturii? Îns toate autoritile oamenilor sunt temporare. Doar autoritatea lui Dumnezeu este venic. Din aceast cauz „nu se poate” nu se spune pur i simplu, dar pentru c exist Dumnezeu, exist legea Lui i dragostea Lui. O exemplificare clasic pentru cele spuse mai sus servesc cele zece porunci ale lui Moise, apte dintre care sunt formulate în form de interdicii. Îns ele toate capt semnificaie în prima porunc: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tu...s nu ai ali dumnezei afar de mine”(Ie. 20:2-4). Astzi noi trebuie s crem astfel de condiii în care societatea noastr, în primul rând tineretul, singur s refuze prostul gust, torentul a tot ce se numete astzi „popsa”, „glamoure”. Cultura adevrat, acea enorm bogie pe care o posedm trebuie s fie mai atrgtoare decât revistele de lux, mai atrgtoare decât „popsa”. Cel mai important este c societatea trebuie s aib o alegere real dintre cultura adevrat i pseudocultura. Rafturile de cri i spaiul de emisie nu trebuie s fie umplute doar cu o producere uoar, „bine gtit”, comercial rentabil. Omul trebuie s vad în jurul su nu doar reviste de lux, dar i o creaie adevrat, dar i art. Atunci am putea spune c oamenii au o alegere real. |
| Iar apoi a survenit perioada Sanctiti Sale Patriarhul Alexii II. Au aprut noi oportuniti, au început s fie ridicate biserici, s fie restaurate mnstiri. S-au fcut multe dintre cele trebuincioase, ca Biserica s obin propria infrastructur. Nu erau de ajuns ase mii de biserici, era nevoie de mai multe? Înseamn c trebuia de deschis mai multe seminarii, mai multe mnstiri. i acest lucru s-a fcut. Iar ceea ce s-a întâmplat în aceti apte ani - este încercarea ca ceea ce s-a fcut anterior s fie trecut din cantitate în calitate. S tii c am czut pe gânduri cum s organizm toate: cum s organizm cu adevrat activitate social în Biseric, ca ea s se desfoare cu începere din centru, de la Patriarhie, prin eparhii, pân la parohii, pân la mnstiri? Trebuia de fcut ceva, ca s intensificm activitatea de misionarism, de învare, de lucru cu tineretul, ca s intensificm prezena Bisericii în spaiul social, informaional. Doar m-am ocupat de aceste probleme în anii 1990 i in minte de ce greuti ne ciocneam, de ce loc minuscul dispunea pe atunci Biserica în spaiul informativ. Bineîneles, era nevoie de a trasa modificri la nivelul conducerii centrale bisericeti, deoarece de fiecare dintre aceste direcii trebuie cineva s se ocupe. i noi am efectuat o reform serioas a direciei centrale a Patriarhiei Moscovei. Au fost create sau reformate Departamentele Sinodale, au fost formate agende concrete ale zilei. A fost creat Consiliul Suprem Bisericesc care a unit pe toi conductorii acestor departamente. Actualmente toate problemele sunt soluionate în mod colegial. Noi auzim ceea ce raporteaz conductorii. Fiecare dintre membrii Consiliului Suprem Bisericesc cunoate programul zilei altei instituii, are loc coordonarea aciunilor. Deciziile adoptate de Sinod sau Soborul Arhieresc sunt luate la control de Consiliul Suprem Bisericesc. Avem teme la care controlul se efectueaz de la început i pân la sfârit. Bineîneles, aceasta nu a mai existat în Biseric mai înainte. La Soboare erau adoptate decizii bune, dar deseori nu erau implementate – din cauza altor activiti, din cauza problemelor. |
| Sunt nite cuvinte cu adevrat zguduitoare. În ele se afl toat istoria omenirii, istoria cutrilor chinuitoare a lui Dumnezeu, a adevrului lui Dumnezeu, când minile cele mai bune încercau s îneleag ce semnific aceast putere supranatural, a crei prezen o simte în propria via fiecare om într-o msur mai mare sau mai mic, când oamenii au încercat s Îl gseasc pe Dumnezeu, uneori czând în rtciri stranice, atribuind putere Dumnezeiasc fenomenelor naturii sau chiar operelor de art. Îns pe aceast cale de cutare a lui Dumnezeu erau i clarviziuni uimitoare, când filozofii-pgâni începeau s îneleag cu mintea prezena a ceva, a ceea ce depete raiunea lor sau a oricrui om. Sfinii prini spuneau despre acetia c în ei era smâna cuvântului lui Dumnezeu. Ei înc nu erau inspirai de acest Cuvânt, îns seminele adevrului lui Dumnezeu erau prezente în gândurile lor, în cutrile lor a lui Dumnezeu. i cu toate acestea, nici frica primitiv a omului în faa lumii ambiante i a fenomenelor îngrozitoare ale naturii, nici divinizarea acestor fenomene groaznice ale naturii, nici îndumnezeirea propriei persoane, ceea ce se întâmpla pe calea cutrii lui Dumnezeu, nici chiar acele clarviziuni filozofice, despre care marile mini cretine vorbeau, c în ele, ca în semine, se coninea cuvântului lui Dumnezeu, nu i-au adus pe oameni la adevratul Dumnezeu. Despre aceasta vorbete apostolul Pavel printr-o singur fraz. Îns aceast fraz acoper un mileniu de cutri încordate i chinuitoare ale lui Dumnezeu. i când omenirea nu L-a gsit pe Dumnezeu pe aceast cale, încordându-i toate puterile, inclusiv i în înelepciunea suprem, în tiina suprem din acele timpuri, atunci Dumnezeu a hotrât s mântuiasc pe cei ce cred prin nebunia propovduirii. Dar ce semnific nebunia propovduirii? Este o form de demen. În tradiia cretin ei i se atribuie trsturi mree deosebite i noi tim c printre sfini erau nebuni întru Hristos. Îns apostolul Pavel vorbete despre o altfel de nebunie. El vorbete despre prostie, despre o slbiciune intelectual nemaipomenit, despre faptul c pentru unii a fost ispit, iar pentru alii a fost nebunie. Cum se putea de bazat încercarea omului de a-L cunoate pe Dumnezeu pe slbiciunea omului, aproape c pe demen? Ce însemna propovduirea despre Hristos? Iudeii nu o puteau înelege; era cu adevrat o anumit ispit: cum se poate – omul este executat ca un criminal prin moartea cea mai ruinoas, ce bun se poate atepta de la el? Ce fel de putere poate emana? De cruci se temeau cu toii. Era cea mai stranic modalitate de înjosire, slbiciune, învingere i pedeaps. |
| Personalitatea îi pierde integritatea sa. Dar ce semnific o astfel de pierdere la scara societii? Aceasta semnific distrugerea integritii societii, a vitalitii civilizaiei umane. Sunt întrebat deseori, ce înseamn sfâritul lumii. Sfâritul lumii este o astfel de stare a societii, când este mai mult ru decât bine. În epistola apostoliceasc este spus c este ceva ce ne apr de sfâritul lumii. Unii teologi au meditat asupra acestui gând, ce semnific ceea ce ne apr. Considerau c este statul. Considerau c este Biserica. De fapt ceea ce ne apr este buntatea, prin urmare, i toate instituiile, care servesc la afirmarea buntii, inclusiv statul, dac el îi îndeplinete aceast misiune, Biserica i multe altele. Deoarece atâta timp cât este mai mult bine decât ru, omul are potenial vital, societatea, civilizaia mai are potenial vital. Dar dac va exista mai mult ru, el se va rspândi vertiginos, precum microbii în sânge, i va duce la pieirea civilizaiei umane, prin urmare va duce la sfâritul lumii. — El nu împiedic dezvoltrii, doar prin conservatism se subînelege nu doar pstrarea trecutului. Eu de multe ori am vorbit despre aceasta, comparând cele spuse cu atitudinea unei persoane raionale fa de gunoi. Gunoiul tot este un produs al trecutului, îns noi nu pstrm gunoiul, noi îl aruncm. Prin urmare, conservatismul pstreaz valorile. Dar mai departe apare o întrebarea foarte interesant: ce valori i cine determin aceste valori. Conservatismul prin natura sa este conservator. De ce? Deoarece valoarea autentic pentru om nu este acea valoare, pe care a creat-o singur, dar acea valoare, care este determinat de Însuii Dumnezeu. Dumnezeu este msurtorul adevrului, msurtorul dreptii. Când omul accept aceast valoare ca pe un adevr absolut, îl apr i îl pstreaz. El este conservatorul acelei valori. Uneori ni se spune: sunt economiti conservatori i economiti liberali. Pentru mine nu exist. O persoan conservativ, care pstreaz valorile fundamentale, pe care Dumnezeu le-a pus în firea personalitii i în genere în toat creaia, poate fi economist liberal, poate fi politician liberal, dar ea va fi pstrtoarea acelor valori. |
| Cu voia îneleapt a Creatorului eti rânduit pentru slujirea de episcop-vicar în Eparhia de Ekaterinburg, dar s nu gândeti c nevoinele tale din aceast cauz devin mai puin importante sau mai uoare decât slujirea arhiereului eparhiot. Te ateapt timpul când trebuie s devii un ajutor fidel i de ndejde, un fiu respectuos i asculttor, un tovar credincios de idei al mitropolitului de Ekaterinburg Chiril, ca împreun cu el s împari enorma responsabilitate pentru sufletele oamenilor, pentru dezvoltarea deplin a vieii bisericeti în regiunea Ural. Conform vechii tradiii, adresându-se ctre nou-hirotonitul episcop cu un cuvânt de îndrumare, Patriarhul vorbete de fiecare dat despre direciile cele mai importante ale lucrrii arhipstoreti: faptele de caritate, activitatea de catehizare i misionarism, luminarea moral-duhovniceasc i, bineîneles, educarea generaiei tinere, formarea comunitilor trainice i unite de cretini, încurajarea fortificrii moralei în familie i societate, în sânul poporului. Toate acestea, fr doar i poate, sunt necesare i foarte importante, dar totodat sunt doar o aducere aminte grijuliei i printeasc arhiereului hirotonit despre complexitatea i multiaspectualitatea slujirii de mai departe. Doar la temelia oricrui program de activitate trebuie s se afle Evanghelia, cuvintele mântuitoare ale Domnului Iisus, Care vestete Împria lui Dumnezeu, venind întru putere (Marcu. 9:1). Calea care st întins în faa ta este i slvit, i totodat periculoas. Slvit – deoarece este chemat s multiplice averea lui Dumnezeu i s slujeasc la proslvirea numelui lui Hristos. Periculoas – deoarece mergerea pe drumul episcopal este însoit de numeroase încercri i ispite. i cea mai pgubitoare dintre ele este mândria i iubirea de slav deart, care provine inclusiv i din ispitirea prin treapta înalt de episcop. Înfrâneaz dar trufia prin smerenie adânc i prin frica de Dumnezeu oprete gândurile de slav deart. „Adu-i aminte de ultima ta zi i în veci nu vei pctui” (Sir. 7,39), ne îndrumeaz preaîneleptul fiu al lui Sirah. |
| Cu toate acestea, noi, reprezentanii Lumii Ruse, adresm apelul de a atrage atenia nu doar asupra schimbrii condiiilor de ordin extern în viaa noastr, dar i la modificrile de ordin intern, care ating sufletul uman. Pe noi, bineîneles, ne întristeaz posibilitatea dispariiei speciilor biologice, soarta „confrailor notri mai mici”, dispariia diversitii biologice create de Creator. Îns o alarm nu mai mic trezete dispariia popoarelor, limbilor, culturilor, adic diversitatea etnocultural existent pe planet. Noi considerm c în ziua de azi nu poate fi scoas de pe agend atitudinea inuman fa de copiii nenscui, care trage dup sine avorturi în mas, distrugerea instituiei familiei, eroziunea valorilor morale fundamentale, atacul agresiv asupra culturilor religioase tradiionale, ceea ce se manifest în trasarea unei politici la scar larg i orientat spre decretinare. Subminarea bazelor moralitii care se desfoar în faa ochilor notri amenin cu pierderea chipului uman al lumii. Nu în zadar futorologii tot mai des abordeaz tema unei fiine postumane, iar transumanismul - învtura despre depirea urgent a firii umane i apariia unei noi clase de fiine raionale – devine tot mai popular. În sfârit, nu putem s nu vorbim despre problema unei dezvoltri neuniforme în domeniul social-economic, în multe privine generat de relaiile internaionale economice injuste. Aceasta e diferena de abordri la un spectru larg de probleme globale. Problema, îns, const în faptul c diferena aceasta se aprofundeaz tot mai mult, spre regret, din an în an. Cauza este creterea discrepanei ce se mrete dintre Rusia i rile civilizaiei occidentale, care nu a existat nici mcar în timpul rzboiului rece. În acea vreme Occidentul era unit înc i nu punea sub semnul întrebrii bazele cretine ale identitii sale, iar în URSS, în pofida unui ateism declarativ al statului sovietic, dominau în mare parte valorile cretine i etica tradiional, format în societatea cretin, ceea ce atât de clar e artat în cinematografia noastr i literatura noastr sovietic. Datorit acestei baze valorice comune a fost posibil dialogul care a durat decenii, în pofida diverselor ideologii i modele economice. |
| Arhiva Predica Preafericitului Patriarh Kiril la edina de deschidere a Consiliului Suprem Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Ruse 5 septembrie 2012 14:41 La 5 septembrie 2012, în sala Consiliului Suprem Bisericesc de la catedrala „Hristos Mântuitorul”, Preafericitul Patriarh al Moscovei i al întregii Rusii Kiril a condus lucrrile edinei ordinare a Consiliului Suprem Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Ruse. Salut cordial pe toi membrii Consiliului Suprem Bisericesc. Ordinea de zi astzi este cea mai scurt dup numrul de puncte din toat perioada de lucru, dar, probabil, este cea mai de durat. Este vorba de pregtirea pentru Soborul Arhieresc care, dup cum tii, va avea loc la începutul anului viitor. Pentru a prezenta Soborului Arhieresc i întregii Biserici rezultatele muncii noastre, inclusiv ale activitii instituiilor Sinodale, trebuie s analizm foarte minuios mersul realizrii deciziilor, adoptate de precedentul Sobor Arhieresc. Astzi, în faa noastr va fi expus un tabel i noi voi analiza ce am efectuat în mod real, ce efectum i, se prea poate, ce a mai rmas în afara parantezelor. Consider c mai este ceva timp pân la începerea lucrrilor Soborului, pentru a îndrepta situaia în acele domenii ale activitii noastre, unde sunt admise neajunsuri, unde este manifestat o anumit neatenie fa de ordinea zilei Soborului Arhieresc, iar, pe de alt parte, a susine acele activiti bune care au început s fie înfptuite dup ultimul Sobor Arhieresc. A vrea s mai spun, de asemenea, câteva cuvinte despre Consiliul Suprem Bisericesc, care din ziua crerii sale a desfurat câteva întâlniri foarte importante. Consider c vom putea s elaborm, în primul rând, un algoritm corect al activitii noastre, în al doilea rând, metodologia de lucru a Consiliului Suprem Bisericesc. Cel puin, în acest rstimp au fost realizate, fr doar i poate, rezultate considerabile, legate de perfectarea documentelor în cadrul Consiliului Suprem Bisericesc, precum i legate de perfectarea demersurilor, pe care Consiliului Suprem Bisericesc le adreseaz întregii Biserici i societi. A devenit evident c un astfel de organ cum e Consiliului Suprem Bisericesc este astzi foarte necesar. El soluioneaz în mod operativ acele sarcini care stau în faa Bisericii, i nu doar sarcini de ordin tehnic, legate de ordinea de zi a fiecrei instituii Sinodale, dar de asemenea se adreseaz ctre Biseric i societate cu declaraii de mare importan. |
|
|
