| În vremurile noastre slujirea episcopal este însoit de multiple osteneli. Este i aflarea în faa tronului lui Dumnezeu, i pstoritul, i lucrul administrativ, i rspunsul la provocrile de care te ciocneti în condiiile unei lumi ce se schimb vertiginos. Întotdeauna aduc aminte arhiereilor nou numii c ei trebuie s se afle mai aproape de cler i de poporul simplu, s îneleag nevoile oamenilor, speranele i problemele lor, s le ajute în viaa lor cotidian. Din vremurile apostolice în câmpul de slujire a episcopului se afl ceea ce este neschimbat: zidirea trupului lui Hristos (Ef. 4, 12). Zidirea Trupului lui Hristos mai înseamn i s aduni pe oameni într-un singur popor al lui Dumnezeu, într-o singur Biseric a lui Hristos. Pstrarea i întrirea unitii bisericeti este obligaiunea direct a celor, în primul rând, care sunt chemai la slujirea arhiereasc i, în special, la slujirea de Întâistttor. Anume surparea unitii Bisericii este râvnit de vrjmaul neamului omenesc, el dorind s aduc scindri, semnând neîncredere, bnuieli i chiar învinuiri reciproce în mediul Bisericilor freti. Alteori avem ocazia s auzim c, cic, Biserica Rus care particip activ la relaiile interortodoxe poart de grij nu de binele comun al întregii Biserici Ortodoxe, dar c este ghidat de interese înguste de natur naional sau politic. Uneori chiar i Biserica noastr este învinuit în mod direct de aa-numitul etnofiletism. Etnofiletismul este o ideologie cu adevrat periculoas i strin cretinismului, când unitatea în interiorul etniei, propriile interese de natur etnic prezint cea mai mare valoare, chiar mai înalt decât unitatea în Hristos i cu Hristos. Din pcate, acest termen – etnofiletism – este deseori întrebuinat pentru anumite lucruri care nu sunt ca atare. Nu se admite ca etnofilismul s fie confundat cu patriotismul – dragostea fireasc a omului fa de Patria sa, limba, istoria, cultura, tradiiile, obiceiurile ei. Referitor la Biserica Rus, ea nu este Biseric doar pentru Rusia. Este Biserica care unete milioane de ortodoci, care locuiesc în state independente: rui, ucraineni, belorui, moldoveni, reprezentani ai altor popoare. Pentru adoptarea deciziilor cu privire la hirotonire în treapta de preot i la ipopsifierea în treapta de episcop noi nu întrebm despre apartenena naional a candidatului. În episcopatul nostru putei întâlni reprezentanii diferitor popoare. Pentru Biserica Rus este fireasc diversitatea ei etnic, cultural, lingvistic, precum i contientizarea acelui fapt c pstrarea pcii i unitii Bisericii multietnice nu se poate realiza fr de respectul egal chiar i fa de popoarele cele mai mici, care fac parte din pstoriii ei. |
| Arhiva Întâistttorul Bisericii Ruse a transmis în dar bisericii „Panaghia Soumela” o prticic din moatele sfântului Serafim de Sarov 2 iunie 2013 20:16 La 2 iunie 2013 Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei i al întregii Rusii Chiril i Preafericitul Arhiepiscop al Atenei i al întregii Elade Ieronim au vizitat biserica „Panaghia Soumela” în oraul Aharnon. Ei au fost însoii de membrii delegaiei oficiale a Bisericii Ortodoxe Ruse. La sosirea Sanctitii Sale în Aharnon mai bine de zece mii de oreni l-au întâmpinat cu aplauze. În sunetele orchestrei, ale aplauzelor i exclamaiilor de salut Întâistttorii celor dou Biserici, fiind precedai de chivotul cu o prticic a sfântului Serafim, au mers la piaa de lâng biserica în construcie „Panaghia Soumela”, unde erau ateptai de o ceat de arhipstori ai Bisericii Ortodoxe a Eladei. Pe pia, de asemenea, au asistat reprezentanii puterii locale i Ambasadorul Extraordinar i Plenipoteniar al Federaiei Ruse în Republica Grecia V.I. Cihikvivili. Salutându-l pe Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril, mitropolitul de Ilis, Acharnes i Petropolis Afinagor a spus: „În aceast perioad binecuvântat, plin de bucurie, a srbtoririi Învierii Domnului, prezena Sanctitii Voastre în biserica Maicii Domnului Soumela în binecuvântatul ora Acharnone este pentru noi ceva mai important, mai semnificativ i mai emoionant, decât pur i simplu o vizit oficial, deoarece iese prin semnificaia sa departe de hotarele acestui ora”. Dup cum a menionat arhipstorul, mai este o cauz pentru emoii i bucurii, pe care o resimte clerul i poporul mitropoliei – este aducerea din pmântul sfânt al Rusiei a unui dar inestimabil, izvorul sfinirii pentru credincioi – o prticic din moatele sfântului Serafim de Sarov. „Binecuvântarea enorm, care umple nu doar locul, unde ne-am adunat aici, dar i inimile noastre, este înfptuirea în via a dorinei multiseculare i a visului sfinit”, a spus mitropolitul Afinagor. Dumnealui a subliniat c bucuria se amplific de multe ori prin circumstana c sfânta relict a transmis-o în dar bisericii din Acharnone singur Întâistttorul Bisericii Ortodoxe Ruse, care viziteaz Biserica Ortodox a Eladei. |
| Poporul sârb a furit aceast biseric cu ajutorul credinei. Ea este fondat pe locul, unde cotropitorii strini i de alt credin au ars rmiele lui Sava, considerând c pot curma credina în poporul robit de ei. Îns credina nu doar c nu s-a stins, ea înc s-a mai maturizat i mai mult i pe acel loc, unde au fost arse moatele sfântului Sava, actualmente se înal soborul sfinit în numele su – una din cele mai frumoase i mai mree biserici ortodoxe în lume. Câte furtuni puternice au trecut asupra multptimitului pmânt al Serbiei doar în secolul al XX-lea! Ea a trecut prin dou rzboaie mondiale, genocidul monstruos prin cruzimea sa a populaiei ortodoxe sârbe, precum i vremurile grele de profanare a credinei. i cu totul recent i-a fost hrzit s suporte grozviile noilor rzboaie: bombardamente, profanarea i distrugerea relicvelor sfinte, durere i lipsuri ale multor mii de fii ai ei, devenii refugiai. Dumanii Biserici, profitând de puterea pmânteasc vremelnic ce a ajuns în mâinile lor, au împiedicat cum au putut crearea bisericii „Sfântul ierarh Sava”. Îns sârbii ortodoci, înclzindu-i inimile cu credin, cu rbdare i brbie, din nou reîncepeau construcia. Cu fiecare nou încercare, aprut în faa ortodocilor i fiecare nou pictur de sânge, care a vrsat-o poporul mucenic, se întrea credina lui. i de la o perioad grea pân la alta devenea tot mai mrea biserica în cinstea fondatorului Sfintei Biserici a Serbiei. Cincisprezece ani în urm, în zilele tragice ale bombardamentelor Belgradului, predecesorul meu în tronul Patriarhului Moscovei a sosit în capitala Iugoslaviei, ca prin propria prezen i rugciunea soborniceasc s susin poporul sârb suferind. Am avut ocazia s-l însoesc pe Sanctitatea Sa în aceast cltorie i in minte cum sub bolile acestei biserici neterminate, dumnealui împreun cu confratele su, pururea pomenitul Patriarh al Serbiei Pavel, a început oficierea Dumnezeietii liturghii care apoi a continuat pe piaa plin de credincioi din faa soborului, deoarece lume era atât de mult, c i aceast catedral nu a putut cuprinde pe toi. |
| Aa-numita „Biserica Ortodox Ucrainean a Patriarhiei Kievului” (UOC-KP) a fost înfiinat ca urmare a trecerii la UAOC a fostului mitropolit de Kiev, Filaret Denisenko, la 25 iunie 1992. Cu dou sptmâni înainte de aceasta, Filaret Denisenko fusese depus prin hotrârea Soborului Ierarhic al Bisericii Ortodoxe a Rusiei ca urmare a acuzaiilor ce i-au fost aduse i, chiar mai devreme, fusese oprit din slujire de Soborul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene în 27 i 28 mai 1992. Aderând la biserica schismatic UAOC, fostul mitropolit Filaret a coslujit mult vreme cu ierarhii „cecalini”, adic „ierarhi” care nu avuser o hirotonire episcopal autentic. În ciuda încercrilor fostului mitropolit Filaret de a „rehirotoni” în secret episcopii UAOC, cu ajutorul fostului episcop vicar Iacob Panciuk, care îl urmase pe Filaret în schism, i a fostului episcop de Lvov Andrei Gorak, ambii de asemenea caterisii, un numr de episcopi ai acestei structuri au refuzat s fie „hirotonii” a doua oar. Dup împrirea schismei ucrainene în dou structuri necanonice în 1993, episcopii „cecalini” au trecut de mai multe ori la UOC KP i apoi înapoi, participând în mod repetat la „hirotonirile episcopale”. Ca urmare, prezena chiar i a semnelor formale de succesiune apostolic în „hirotoniile” UOC KP nu poate fi recunoscut fr ca acestea fie studiate mai întâi în detaliu. Circumstanele în care a fost legitimat schisma ucrainean confirm faptul c în Fanar nu s-a fcut nicio încercare de a se studia hirotoniile schismaticilor ucraineni. Acest lucru este atestat de „restabilirea în treapta ierarhic” a liderului UAOC, Macarie Maletici ca „fost mitropolit al Lvovului”, chiar dac nu fusese lipsit de acest titlu i nu ar fi putut fi lipsit de acesta din simplul motiv c s-a alturat UAOC ca protoiereu (cin de care a fost ulterior lipsit, iar „hirotonia arhiereasc”, „episcopul de Lvov” a primit-o când era deja în schism. În plus, ca urmare a primirii automate „în treapta avut” a tuturor acelor persoane care se aflau în acel moment în jurisdicia bisericilor necanonice UOAC i UOC KP, Constantinopolul l-a recunoscut drept „mitropolit de Korsun” pe Michel Laroche, care pe atunci locuia la Paris i care apoi a devenit „ierarh” al aa-numitei „Biserici Ortodoxe a Ucrainei”. Mai ales c, succesiunea „hirotoniei” întru episcop a acestei persoane poate fi urmrit pân la schismaticii calendariti greci. |
| Dup terminarea serviciului divin Preafericitul Patriarh Chiril s-a adresat ctre cei prezeni cu un discurs: „Stimai participani la sfinirea solemn a pietrei de temelie pe locul construciei bisericii în cinstea Icoanei Maicii Domnului „Derjavnaya” pe teritoriul MAI! A vrea s v felicit pe toi cu ocazia acestui important eveniment. Este minunat c ministerul care poart cea mai mare responsabilitate pentru bunstarea, sntatea, viaa i demnitatea oamenilor notri – cetenii Rusiei, va avea pe teritoriul su un loc de rugciuni. Într-adevr, Ministerul Afacerilor Interne i subdiviziunile lui sunt chemate s apere ara, dar nu atât valorile materiale (i pe ele, de asemenea), cât oamenii. Nu este nimic mai important i valoros, decât viaa poporului nostru. De faptul cum oamenii triesc, cum se simt, cât de bine ei contientizeaz securitatea proprie, cât de bune îneleg c sunt aprai nu atât de puterea legii, cât de profesionalismul, curajul, onestitatea i devotamentul celor, care sunt chemai s-i apere, depind multe. Actualmente se obinuiete s fie utilizat o astfel de noiune, cum e calitatea vieii. i Ministerul Afacerilor interne este unul din aceste departamente, care poart o responsabilitate deosebit pentru calitatea vieii umane. Noi am sfinit piatra de temelie i sper c în scurt timp aceast biseric va funciona, c va fi oficiat sfinirea ei i c aici se va svâri rugciunea pentru aprtorii curajoi ai poporului nostru, astfel încât Stpâna Cerurilor s v acopere cu Acopermântul Su, s v fereasc de orice ru, s pzeasc viaa i sntatea celor care, conform jurmântului i cii alese, sunt chemai s mearg pân la capt, aprându-i apropiaii si. „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui s i-l pun pentru prietenii si”, spune cuvântul lui Dumnezeu (Vezi: In. 15:13). Nu este o jertf mai mare din punctul de vedere al moralei, decât s-i dai viaa de dragul altora. Acei, care activeaz în sistemul MAI sunt chemai la o astfel de jertf practic în fiece zi a slujbei lor. De aceea, pe lâng grija statului i respectul din partea societii, este necesar o susinere duhovniceasc. Noi credem i ndjduim c odat cu apariia acestei sfinte biserici fiecare, cine va intra încoace pentru rugciuni, va simi aceast susinere. |
| Nou ni se spune, de asemenea, c în unele ri occidentale Crciunul nu poate fi numit Crciun. Haidei s folosim cuvântul „Xmas”, iar nu „Christmas”, adic „Naterea lui Hristos” în calitate de srbtoare de iarn. Întrebm: „De ce?”. „Ca s nu-i obijduim pe musulmani”. Îi întrebm pe musulmani: „Frailor, v jignete cuvântul „Crciun”?”. „Desigur c nu”. Prin urmare, nu musulmanii sunt de vin i nu tolerana vehiculat dar, din câte se pare, exist o indicaie ideologic pentru izgonirea cretinismului din via, din spaiul public al unor ri. Astfel c noi avem de-a face nu cu epoca postcretin ca urmare a dezvoltrii intelectuale. Nu este vorba c omenirea s-a ridicat deasupra superstiiilor religioase, deinând adevruri supreme, i nu este vorba c realizrile conceptuale ale raiunii contemporane nu au lsat spaiu pentru Dumnezeu. Postcretinismul este urmarea unei activiti planificate de lung durat asupra contiinei umane a celor care, se prea poate, îi propun ca scop principal al vieii lor lupta cu cretinismul. Noi trebuie s spunem c în dialog cu unele ri noi, credincioii din Rusia, dar i însi Rusia ca stat liber democratic, trebuie s pun problema cu referire la prigoana neîndoielnic a cretinilor. Dac vor fi create condiii pentru o libertate deplin, atunci, cred, aceasta va influena asupra micorrii nivelului de „decretinare”. Principalul, îns, e altceva. Principalul este starea sufletului uman. Pragmatismul, dorina de a tri doar pentru a câtiga i a cheltui, îl lipsete pe om de perspectiva religioas. Trebuie de câtigat i de cheltuit, sntatea este asigurat de o medicin contemporan i de medicamente, acioneaz asigurarea, sunt pe deplin mulumit. De ce s mai am nevoie de Dumnezeu? Numai în vechime oamenii se temeau de tot i era nevoie ca ei s se adreseze la puterile supreme, pe când acum Dumnezeu a încetat s mai fie necesar. Este o urmare nu a unei dezvoltri a filozofiei, dar a psihologiei de consum, devenit azi o maladie duhovniceasc a omenirii. Dac omul vieuiete doar pentru consum, dac nu are o perspectiv religioas, adic o perspectiv a veniciei, ce semnific aceasta? Aceasta semnific ca „s iei de la via totul - nu mai este mai departe nimic, poart-te cum doreti – nu exist nici un fel de factori opritori de ordin moral; poi amgi, poi face totul ce îi place, cel mai important e s-i pstrezi nivelul tu de consum”. Pierderea perspectivei religioase, pierderea credinei în viaa veacului ce va s vin duce la faptul c i contiina oamenilor se transform i se concentreaz în exclusivitate asupra binelui propriu. |
| - Decizia lui Benedict al XVI-lea într-adevr este fr precedent i consecinele înc va trebui de valorificat. Concomitent trezete respect faptul c acest gest a fost dictat de bunstarea comunitii, eful creia e fostul Pontificul. Acela a fost un act al smereniei, al crui valoare este neîndoielnic. Europa care aparine cretinilor tradiionali – este Europa cu care putem gsi limbaj comun, în pofida momentelor dramatice din istorie. Cu cât mai mult rile occidentale se îndeprteaz de la motenirea cretin, cu atât mai mult ele se apropie de regimul ideologic ateist, care în ara noastr a existat. Fr cretinism în Europa nu este i nu poate fi libertate, fr el secularismul mai devreme sau mai târziu va orienta societatea pe calea înrobirii duhovniceti. Indiferent de cum sunt relaiile cu Biserica Romano-Catolic în problemele particulare, când este vorba de mrturia comun despre valorile tradiionale, despre pstrarea motenirii cretine – noi suntem confrai buni. - Ce ai dori credincioilor i tuturor oamenilor de srbtoarea Patelui în acest an? - Întâi de toate vreau s doresc tuturor copiilor fideli ai Bisericii s fie i mai aproape de Hristos Mântuitorul Cel Înviat, atât cât e posibil pentru fiecare de a descoperi pentru sine Faa Lui Dumnezeiasc i Luminoas. Valoarea suprem a Bisericii este Hristos. Care este prezent în mod real i sesizabil în zilele Învierii Lui Luminoase. Noi trebuie s învm s nu ascundem în noi aceast Lumin Dumnezeiasc, prin care sunt ptrunse zilele pascale, dar s o ducem în lume, la acei oameni, care au dus dorul de ceea ce este adevrat, autentic, care locuiesc într-o lume a închipuirilor false i sunt departe de cunoaterea lui Dumnezeu. „Amar mie dac nu binevestesc!” – aceast exclamaie a apostolului Pavel trebuie s fie credo al fiecrui credincios în Hristos. i celor credincioi, i celor necredincioi a vrea s doresc s fie oneti cu sine înii, s cread c exist Adevrul, sunt principii primordiale neschimbtoare ale existenei i ale omului însui ca personalitate, i ale societii, i ale întregului Univers. Acela care dorete s descopere aceste adevruri pentru sine i s vieuiasc conform lor – nu m îndoiesc, deja este pe calea cea dreapt. |
| Biserica, chemând puterea laic la aciuni hotrâtoare în vederea proteciei vieilor omeneti i a bunstrii societii, concomitent dorete s fac totul ce depinde de ea pentru afirmarea în rândul oamenilor a principiilor dragostei, ale comptimirii i respectului fa de demnitatea personalitii umane. Anume de aceea o atenie atât de serioas se acord în ziua de azi, la toate nivelurile existenei Bisericii Ortodoxe Ruse, dezvoltrii iniiativelor de binefacere i ale celor sociale din cele mai importante, orientate la acordarea ajutorului oamenilor suferinzi, împovrai de srcie i maladii. Îns caritatea în zilele de azi nu este doar ajutorul acordat invalizilor, celor fr de azil, btrânilor i celor fr de averi, dar i grija pentru compatrioii neprotejai, pentru orfani i, bineîneles, susinerea familiilor cu muli copii. Bunstarea familiilor cu muli copii este chezia dezvoltrii stabile a rii noastre, de aceea ajutorul acordat lor este cauza comun a statului, Bisericii i societii. Aprarea valorilor familiale, ale tradiiilor sociale este, de asemenea, o sarcin nu mai puin important i nu mai puin actual. Este bine cunoscut faptul c una din cele mai seroase probleme, care împiedic dezvoltrii demografice a rii, este numrul îngrozitor al avorturilor. Problema dat nu poate fi soluionat doar prin mijloace de interdicie, bazându-ne doar pe buchea legii, deoarece problema aceasta este de natur moral, mai mult decât atât – de natur conceptual. Respectiv, sarcina noastr const în faptul de a altoi generaiei tinere respectul fa de cstorie i familie, a o aduce la contientizarea valorilor vieii omeneti. Fcând totalurile pentru anul ce a trecut de la ultimele Lecturi de Crciun, trebuie s v spun c s-a fcut un lucru mare. În special, au fost adoptate documente importante bisericeti. Poziia noastr i-a gsit reflectarea, de asemenea, în noua lege federal „Cu privire la învmânt în Federaia Rus” (articolul 87) i în standardele federale de stat cu privire la învmânt, inclusiv standardul cu privire la învmântul precolar, adoptat pentru prima dat în Rusia în octombrie 2013. Este îmbucurtor faptul c aceste documente iau în considerare opinia cetenilor ortodoci, la aceasta contribuind un mare volum de lucru, desfurat inclusiv de Departamentul Sinodal pentru învmântul religios i catehizare împreun cu Ministerul învmântului Federaiei Ruse. |
| Noi vedem c aceast civilizaie fr de Dumnezeu într-adevr merge în ofensiv, inclusiv asupra drepturilor omului, care sunt proclamate ca cea mai mare valoare – îns, vai, cruce nu e voie s pori. Se permite a organiza demonstraii ale minoritilor sexuale, aceasta este salutabil, iar demonstraia de un milion de cretini francezi ieit în aprarea valorilor familiale este dispersat de poliie. Dac fiind preot sau pastor, numii relaiile netradiionale c sunt un pcat, aa cum ne poruncete Biblia, riscai nu doar s pierdei posibilitatea de a sluji, dar i s fii privat de libertate. A putea i mai departe s aduc exemple pur i simplu îngrozitoare a faptului, cum merge în ofensiv aceast civilizaie fr de Dumnezeu. Anume aceste manifestri sunt artate tinerilor ispitii de extremiti. „Privete ce lume construiesc ei – o lume a diavolului, pe când noi te invitm s construieti o lume a lui Dumnezeu”. i la aceast chemare oamenii rspund, pentru aceasta ei merg s-i sacrifice viaa. Apoi pot fi folosite i stupefiante i multe altele, dar pentru ca omul s fie ridicat la lupt, trebuie mai întâi s-i ari dumanul. Anume aceasta ei fac, numind adrese concrete i explicând de ce anumite persoane sunt dumanii ti, dar poate i a întregului neam omenesc. Din aceste considerente unirea trebuie s se bazeze nu pe lupta cu terorismul. Noi cu toii trebuie s ne gândim la cile de dezvoltare a civilizaiei umane, cu toii trebuie s chibzuim în ce msur societatea contemporan tehnico-tiinific sau, cum se mai spune acum, postindustrial, ar putea fi pus în conexiune cu acele valori duhovniceti i religioase, fr de care omul nu poate tri. Se poate de prigonit Biserica, de marginalizat, se poate de lipsit pe oameni de posibilitatea de a-i exercita necesitile lor religioase, îns sentimentele religioase nu pot fi ucise i acest lucru este bine cunoscut. Trebuie ca libertatea uman s fie unit cu responsabilitatea moral. Trebuie de oferit posibilitate fiecrui om s triasc în corespundere cu legea lui Dumnezeu. Manifestarea sentimentelor religioase nu trebuie oprit i totodat nu trebuie limitat libertatea liberului arbitru. Dac vom putea uni aceste pri componente, atunci vom furi o civilizaie capabil de supravieuire. Dar dac nu vom fi în stare, suntem condamnai la o lupt permanent i la suferine interminabile. Nu este cu putin a încerca s construieti un viitor, trgând plapuma spre tine, prin biruina unui model asupra altuia, prin crearea unor forme artificiale ale traiului în comun, care nu corespund nici firii morale, nici sentimentului religios. Dac omenirea va reui s izbuteasc s capete un consens pe baze morale, dac acest consens moral va fi inclus printr-o modalitate oarecare în dreptul internaional, în legislaie, mai exist o ans de creare a unui sistem global just. |
| Dac vorbim în ziua de azi despre dreptul internaional, despre organizaiile internaionale, dac spunem c civilizaia uman ar putea fi o oarecare comunitate, noi ne bazm pe faptul, poate chiar în mod incontient, c exist un consens de ordin moral între fiii i fiicele neamului omenesc i acest consens de ordin moral este determinat de contiina omeneasc. Pe aceast idee se bazeaz dreptul. A vrea s vorbesc în primul rând despre aceste valori morale de baz i despre legislaie. I Pe parcursul a sute de ani modelul unei dezvoltri stabile ale societii era conceput în baza principiilor i valorilor morale de baz, despre aceasta am vorbit mai sus. Noiunile de dreptate i demnitate, datorie i onoare, dragoste fa de Patrie i sacrificiu, solidaritate i milostenie sunt strâns incluse în sistemul relaiilor unei societi tradiionale. Anume valorile morale fundamentale asigur existena stabil a societii i perpetuarea experienei istorice a generaiilor. Unul din instrumentele cele mai eficiente în pstrarea stabilitii sociale este legea. Dreptul este, fr îndoial, o invenie omeneasc, dar bazele sale valorice se afl în moralitatea legii lui Dumnezeu. Încercai s rupei legea de moral, cum au fcut-o în Africa de Sud în timpul apartheidului sau în Germania nazist, când se elaborau legi pline de ur fa de oameni. A vrea s subliniez acest gând prin cuvintele lui Vladimir Sergheevici Soloviev, filozof rus, care a trit la finele secolului al XIX-lea. El scria: „Între buntatea ideal i realitatea rutcioas exist un domeniu intermediar al dreptului i al legii, care servete întruprii buntii, precum i limitrii i rectificrii rului. Justiia i statul au condiionat organizarea de facto a vieii morale a omenirii”. Cu toate acestea, îi continu gândul filozoful, dac justiia se înstrineaz de viaa bazat pe moral – acum urmeaz cea ce e cel mai important – ea îi pierde fundamentul i în nici un fel nu se mai deosebete de abuz („Justificarea binelui”). Rupei morala de la lege i legea înceteaz s mai fie lege, ea începe s serveasc stihiilor omeneti, dar nu s exprime acel principiu moral care a venit la noi de sus i care este baza existenei umane. Aadar, în mod ideal justiia trebuie s proiecteze norme ale legii morale în diverse domenii ale vieii oamenilor. Dar în viaa real, sub influena multor factori, inclusiv de natur politic, social, economic, cultural, justiia se deprteaz de acest ideal. |
|
|
