| Arhiva Predica Preafericitului Patriarh Chiril de srbtoarea Botezul Domnului la catedrala în cinstea Botezului Domnului în or. Moscova 19 ianuarie 2014 17:58 La 19 ianuarie 2014, de srbtoarea Botezul Domnului, Preafericitul Patriarh al Moscovei i al întregii Rusii Chiril a oficiat Liturghia sfântului ierarh Vasile cel Mare i rânduiala sfinirii mari a apei la catedrala în cinstea Botezului Domnului, or. Moscova. Dup terminarea serviciului divin Întâistttorul Bisericii Ruse s-a adresat ctre credincioi cu o predic. Pe voi pe toi, dragi stpâni, prini, frai i surori, v felicit cordial cu ocazia srbtorii domneti din rândul celor dousprezece – Botezul Domnului. Harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a artat tuturor oamenilor (vezi: Tit. 2:11), spune apostolul Pavel în epistola ctre ucenicul su. Nu sunt întâmpltoare aceste cuvinte, deoarece harul lui Dumnezeu prin naterea, botezul, viaa, suferinele, moartea i învierea Mântuitorului s-a pogorât pe neamul omenesc. Prin har noi subînelegem o parte din viaa Dumnezeiasc, puterea Lui i energia Lui – aceast energie Dumnezeiasc a pogorât asupra neamului omenesc prin Domnul Iisus Hristos. Noi tim c pân la venirea în lume a Mântuitorului, harul lui Dumnezeu în mod selectiv, prin rugciunile unor brbai deosebit de inspirai, dup pronia nespus a lui Dumnezeu, se reflecta chiar i pe obiectele materiale. Se cunoate c anume aa a fost acoperit cu har toiagul lui Aaron, fratele lui Moise: el a înflorit, devenind pentru poporul iudeu, care se salva prin fug de robia din Egipt, drept un simbol i un semn al faptului c o putere deosebit a lui Dumnezeu se afl pe Moise i pe Aaron (Num. 17). Dar parc nu a fost o manifestare a harului lui Dumnezeu mana cu care s-a hrnit neamul ales pe parcursul a patruzeci de ani în pustiu (Ie. 16:35)? Atunci când a fost creat la porunca lui Dumnezeu prima biseric a Vechiului Testament - schinia, într-o seciune separat a ei, în sfânta sfintelor, a fost pus chivotul legii, unde se pstra mana trimis din cer i toiagul înflorit al lui Aaron (Evr. 9:4). |
| Arhiva Predica Preafericitului Patriarh Chiril la edina ordinar a Consiliului Suprem Bisericesc 12 octombrie 2012 13:00 La 12 octombrie 2012, în sala Consiliului Suprem Bisericesc a catedralei „Hristos Mântuitorul”, Preafericitul Patriarh al Moscovei i al întregii Rusii Chiril a condus lucrrile edinei ordinare a Consiliului Suprem Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Ruse. Întâistttorul s-a adresat ctre cei prezeni cu un cuvânt de deschidere. Salut cordial pe toi membrii Consiliului Suprem Bisericesc. Ordinea de zi de azi este o continuare a edinei precedente. Noi trebuie s discutm realizarea deciziilor Soborului Arhieresc din anul 2011 i pregtirea ordinii de zi a Soborului Arhieresc ordinar, care va avea loc în anul 2013. Consider c analiza evenimentelor desfurate în viaa bisericeasc de dup Consiliului Suprem Bisericesc tot mai des i mai des confirm rolul su nu doar în calitate de organ al administrrii supreme bisericeti, dar i în calitate de iniiator al discuiilor publice, importante pentru Biseric i pentru societate. De exemplu, demersul acceptat de noi cu privire la profanarea catedralei „Hristos Mântuitorul” a pus în mod acut problema cu privire la inadmisibilitatea ofensrii sentimentelor religioase ale oamenilor. Aceast problem este legat de înelegerea libertii omului. Dup cum se tie, Biserica Ortodox Rus a elaborat în anul 2008 un document special – „Bazele învturii cu privire la demnitatea, libertatea i drepturile omului”, iar tezele acestui document sunt actuale i azi. În document se subliniaz fr echivoc importana acestor categorii i se afirm c ele acioneaz întru binele personalitii umane doar în coordonate de ordin moral – este vorba i de libertate, i de demnitatea, i de drepturile omului. Cu toate acestea, se continu a învinui Biserica în faptul c ea iese împotriva libertii cuvântului, c tradiia bisericeasc, chipurile, exclude divergena de opinii. Aceasta nu corespunde absolut cu realitatea. Fr libertatea cuvântului Ortodoxia ar fi srcit cu sute de lucrri teologice, fr libertatea manifestrii creative nu ar fi existat diverse modele în iconografie i arhitectura bisericeasc. Libertatea cuvântului i a creaiei sunt valori importante, ele ca i libertatea în genere sunt indispensabile de chipul lui Dumnezeu în natura omului. |
| Arhiva Discursul Preafericitului Patriarh Kiril la conferina dedicat aniversrii de 130 de ani ai Societii Imperiale Ortodoxe din Palestina 4 iunie 2012 16:37 La 4 iunie 2012 Preafericitul Patriarh al Moscovei i al întregii Rusii Kiril a participat la lucrrile celei de a II - a conferine a Societii Imperiale Ortodoxe din Palestina, dedicat aniversrii de 130 de ani de la fondarea acestei organizaii. Stimate Serghei Vadimovici! Stimai participani ai adunrii festive! Astzi noi srbtorim o aniversare important – 130 de ani de la fondarea Societii din Palestina. 130 de ani nu este un termen mare, Societatea din Palestina are o istorie aparte, în care s-a oglindit soarta tragic a Patriei noastre. Creat în acel timp, când Rusia îi fortifica poziiile sale în Orientul Apropiat, când toat fora Imperiului Rus susinea prezena Ortodoxiei în regiunea Orientului Apropiat, Societatea se bizuia atât pe susinerea statului, cât i pe susinerea Bisericii, pe susinerea mediului tiinific, i noi cunoatem cât de strlucite erau realizrile tiinei în acele vremuri. Chiar i astzi, dup 130 de ani, în Palestina, în Orientul Apropiat, se pstreaz o amintire bun despre tot ce a fcut Societatea Imperial Ortodox din Palestina în acea vreme, când Rusia cretea în putere, întrindu-i poziiile în lume, inclusiv în regiunea de Est a Mrii Mediteranene. A fost o contribuie real în viaa cultural, duhovniceasc a oamenilor, o susinere real a comunitilor de cretini din Palestina. Iar apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat – s-a divizat ara i poporul, s-a divizat Societatea. Noi tim c i în timpurile sovietice au fost depuse eforturi în scopul organizrii activitii care ar fi fost perceput ca fiind continuarea activitii precedente cu privire la Societatea Imperial de pân la revoluie – de aceasta se ocupau în special savanii i diplomaii. Iar când timpurile s-au schimbat, a aprut posibilitatea de a reveni din nou la ideea, care a fost pus la crearea Societii, i noi tim c astzi Societatea Imperial Ortodox este o organizaie obteasc puternic, care unete pe reprezentani din lumea politicii, pe diplomai, pe savani i c Biserica particip activ la toate activitile, pe care le înfptuiete Societatea. |
| Arhiva Discursul Preafericitului Patriarh Kiril la edina solemn, consacrat aniversrii a cinci ani de la restabilirea unitii canonice a Bisericii Ortodoxe Ruse 20 mai 2012 21:30 La 20 mai 2012 în sala Consiliului Suprem a catedralei Hristos Mântuitorul la Moscova a avut loc edina solemn, consacrat aniversrii a cinci ani de la restabilirea unitii canonice a Bisericii Ortodoxe Ruse. Cu un discurs solemn s-a adresat ctre cei prezeni Preafericitul Patriarh al Moscovei i al întregii Rusii Kiril. Înaltpreasfiniile i Preasfiniile Voastre! Dragi frai i surori! Hristos a Înviat! V salut din suflet i v felicit cu ocazia aniversrii a cinci ani de la restabilirea unitii canonice a Bisericii Ortodoxe Ruse, care este cel mai semnificativ eveniment în viaa Bisericii noastre din anii precedeni. Cinci ani în urm, printr-o aciune soborniceasc a Bisericii, întrit de semnturile pururea pomeniilor Preafericitului Patriarh Alexii II i ale Înaltpreasfinitului mitropolit Lavr, a fost restabilit legtura rupt a vremurilor, a fost duhovnicete încheiat istoria contrapunerii de muli ani, a fost format unitatea freasc întru Hristos. Rusia din nou a devenit Patrie pentru toi cei, care o considerau pierdut pentru totdeauna. Noi din nou am cptat bucuria comunicrii freti i capacitatea de a ne împrti dintr-un singur Potir Euharistic. La cauza reunirii au participat nu doar ierarhii, dar i toi copiii Bisericii, care au depit în inimile lor o dezbinare care a durat aproape o jumtate de secol, în mod artificial format de dumanul neamului omenesc. Îi mulumim lui Dumnezeu pentru aceast mil artat nou. Exprimm cuvinte de sincer recunotin tuturor celor care s-au trudit pentru cauza mrea a unirii i au contribuit la aceasta – ierarhilor, clericilor, poporului credincios, mirenilor care aproape de inim au pus durerea, suferinele oamenilor ortodoci, care contientizeaz caracterul distrugtor al scindrii bisericeti. A dori s menionez rolul lui V.V. Putin în acest proces. i din motivul c a acionat în calitate de preedinte pe vremea ceea, dar i din motivul c, fcând cunotin cu Vladimir Vladimirovici i recunoscând în el un om ortodox, care se îngrijora pentru divizarea Bisericii sale. Prietenii notri din strintate pentru prima dat în istorie au putut fa în fa s se întâlneasc cu conductorul noii Rusii i s vad în persoana dumnealui un reprezentant al unei alte puteri, s vad o persoan ortodox, care se îngrijora pentru divizarea duntoare. |
| Arhiva Predica Preafericitului Patriarh Chiril în timpul vizitei la mnstirea în cinstea Sfinilor mucenici din familia arist în Ganina Iama 18 mai 2013 20:52 La 18 mai 2013 Preafericitul Patriarh al Moscovei i al întregii Rusii Chiril a svârit cinul sfinirii pietrei de temelie pe locul construciei bisericii în cinstea icoanei Maicii Domnului Derjavnaja, la mnstirea în cinstea Sfinilor mucenici din familia arist în Ganina Iama, iar apoi s-a adresat ctre cei prezeni cu o predic. Hristos a Înviat! Înaltpreasfinia Voastr, stpâne mitropolit Chiril! Înaltpreasfiniile i Preasfiniile Voastre! Stimai conductori ai regiunii! Dragi prini, frai i surori! Eu cu mare bucurie am sosit pe pmântul Ecaterinburgului în anul, când pomenim aniversarea a 400 de ani ai Casei Romanov. Aceast dinastie arist a venit la putere dup btlia hotrâtoare pentru independena Patriei noastre, care a avut loc la sfâritul aa-numitei Perioade tulbure. ara, cel puin o bun parte a ei, era eliberat de ocupaia strin i poporul rus a cptat posibilitate s aleag puterea legal. Atunci la Soborul zemstvei a fost ales Mihail Feodorovici Romanov – înc o persoan tânr, dintr-o familie cuvioas, bine cunoscut tuturor, de boieri, care a pus baza dinastiei, care a domnit mai bine de 300 de ani. Printre ari i arine au fost oameni celebri, i chiar dac au fost printre ei persoane mai puin de succes i mai puin capabile de conducere, ei au slujit Patriei sale i poporului su. Noi tim c timp de 300 de ani, dintr-un stat mic, ara noastr a devenit o ar mrea care îi întinde teritoriul de la Marea Baltic pân la Oceanul Pacific. Rusia, în special în anii domniei arului Nicolai II i pân la începutul Primului rzboi mondial, a artat întregii lumi minuni ale dezvoltrii în domeniile economic, social i politic. În deceniile urmtoare Rusia putea deveni lider mondial i se întâmplau toate acestea fr lagre de concentrare, fr închisori, fr colectivizare forat, deoarece pornea din potenialul poporului, care într-adevr se descoperea în acei ani în Rusia. Dar noi tim c rzboiul, care a fost orientat, în primul rând, la slbirea puterii statului Rus, a tras dup sine scindarea întregii societi, iar apoi i evenimentele revoluionare, rzboiul civil i toate urmrile grave, pe care le-a suportat poporul nostru în secolul al XX-lea. |
| Arhiva Predica Preafericitului Patriarh de aniversarea a 15 ani de la aflarea moatelor fericitei Matrona a Moscovei 8 martie 2013 16:44 La 8 martie 2013, de ziua aniversrii a 15 ani de la aflarea moatelor fericitei Matrona a Moscovei, Preafericitul Patriarh al Moscovei i al întregii Rusii Chiril a condus oficierea Dumnezeietii liturghii la mnstirea stavropighial „Acopermântul Maicii Domnului”. Dup terminarea serviciului divin, Întâistttorul Bisericii Ruse s-a adresat ctre participanii serviciului divin cu o predic. Înaltpreasfiniile i Preasfiniile Voastre! Cuvioasa maic egumena Teofania! Cinstii prini, frai i surori! Noi astzi srbtorim o zi deosebit - aniversarea a 15 ani de la aflarea moatelor fericitei Matrona a Moscovei, eveniment care a exercitat o enorm influen asupra vieii religioase a capitalei i a întregii Rusii. Astzi la liturghie a rsunat urmtoarea citire apostolic – cea de a doua epistol a apostolului Ioan, numit Soborniceasc. Ea const doar dintr-un singur capitol i amintete foarte mult de o scrisoare obinuit, pe care apostolul o scrie unei oarecare femei cuvioase i copiilor ei, numind-o „Doamn”. În pofida scurtimii uimitoare a scrisorii, în ea cu adevrat se gsete înelepciunea Dumnezeiasc, cuvintele care ajut s înelegem multe. Fiecare din noi, tiind c cea mai mare porunc a lui Dumnezeu este porunca dragostei fa de aproapele (vezi: Mt. 22:39), probabil nu o singur dat i-a pus întrebarea: „Dar ce semnific aceast porunc? Cum se poate iubi aproapele? Chiar i pentru persoanele cele mai apropiate uneori nu îi ajunge sentimentul dragostei – ce s mai vorbim despre cei, de care nu suntem legai prin relaii de rudenie sau prietenie? Cum se poate de iubit pe oameni?” Aceast întrebare întotdeauna persist în contiina omului credincios, când aude chemarea: „S v iubii unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (In. 15:12). Acela care are o atitudine contient, responsabil fa de cuvântul lui Dumnezeu, cine percepe acest cuvânt ca fiind adresat personal lui, nu poate pur i simplu s nu ia în seam cuvintele „S v iubii unul pe altul, precum v-am iubit Eu”. Probabil, privind la propria via, la starea minii i inimii sale, el înelege c nu iubete ali oameni. În cel mai bun caz el este indiferent fa de ei, în cel mai bun caz este amabil i binevoitor, dar unde este aici dragostea? |
| Arhiva Predica Preafericitului Patriarh Kiril de srbtoarea Adormirea Maicii Domnului, rostit în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin (or. Moscova) 28 august 2012 18:00 La 28 august 2012, de srbtoarea Adormirea Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, Preafericitul Patriarh al Moscovei i al întregii Rusii Kiril a oficiat liturghia Dumnezeiasc la catedrala Patriarhal „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin (or. Moscova). Dup citirea Evangheliei Preafericitul Patriarh Kiril s-a adresat ctre participanii la serviciui divin cu o predic. În numele Tatlui, i Fiului, i Sfântului Duh. Astzi este o mare srbtoare din cele dousprezece praznice împrteti – Adormirea Maicii Domnului. Din toate srbtorile ce se refer la Maica Domnului, ce au o importan egal în cadrul Statutului bisericesc i al calendarului bisericesc, conform tradiiei, anume srbtorii Adormirea Maicii Domnului i se acord o mai mare atenie, i ea este înconjurat de o veneraie deosebit a poporului credincios. Catedralele în multe orae ale Sfintei Rusii sunt în cinstea Adormirii Maicii Domnului. Înainte de alte srbtori, dedicate Maicii Domnului, post nu se ine, iar înainte de Adormirea Maicii Domnului noi postim dou sptmâni conform aceluiai Statut ca i în Postul cel Mare, pregtindu-ne pe sine pentru aceast zi, deoarece Adormirea Maicii Domnului este un eveniment deosebit în viaa Maicii Domnului i în istoria mântuirii neamului omenesc. Troparul, adic cântarea de baz, chemat s reflecte esena srbtorii, ne aduce pân la noi sensul su cel mai mare: „Întru natere fecioria ai pzit, întru adormire lumea nu ai prsit, de Dumnezeu Nsctoare. Mutatu-te-ai la via, fiind Maica vieii, i cu rugciunile tale izbveti din moarte sufletele noastre”. Împrteasa Cerurilor, în pofida sfâritului Su pmântesc, care este de asemenea obiect de amintire în aceast srbtoare, nu a prsit neamul omenesc. i accentul aici nu este pe moarte, dar pe faptul c Maica Domnului continu s rmân cu neamul omenesc. Iar al doilea accent este pus pe faptul c aflarea Nsctoarei de Dumnezeu cu neamul omenesc are o semnificaie mântuitoare pentru fiecare om, deoarece pentru rugciunile Sale Ea izbvete de moarte sufletele noastre. |
| On Self-Justification A person pursues justification partly for himself; i.e., to deceive his own conscience. One also strives to justify himself so as not to sully his prestige in the eyes of the others. (This is silly, but such things are customarily so.) And he can do this even without thinking about it. He may not even reflect, not intentionally reasoning thusly at all. Yet, this impulse rises out of his heart, like pus from a wound. One may stand in front of an Icon, being overtaken by feelings of repentance, which is good. But here our problems begin. If, after a certain period of time, we begin to justify ourselves, this means that our repentance—even though we may have initially repented sincerely—is not authentic, not from the very bottom of our heart; for self-justification is still alive in our heart. Source: Russian Inok This evening, with the help of our Lord, it is my intention to speak with you about self-justification—something that we all know from our personal experience, something from which all of us suffer, and something which is one of the more serious hindrances and obstacles on the path to salvation. And this last utterance of mine about self-justification is not at all hyperbolic. Listen, please, to the following short excerpt from the instructions of Saint Seraphim of Sofia. The Saint asked of his spiritual children the question: “Why is self-justification so destructive?” In response to the reply that self-justification shows a lack of humility, the Archbishop said: “Rather, it is because there cannot be real repentance in the presence of self-justification; and without repentance, there can be no salvation.” I implore you to note this: “In the presence of self–justification there can be no real repentance”; or, in other words, repentance—true repentance—is incompatible with self-justification. Self-justification is a passion that manifests itself in different ways. This we know. At times, it gushes forth like a fountain. A man utters a plethora of words, absolutely senseless and pernicious from a spiritual point of view, by which he wishes to defend himself against a certain attack or accusation. All of us know how a monastic should behave in such instances, when he is being accused or reproached, or when some misunderstanding occurs in his everyday relationships, and so on. If you are accused of something that you have not done, you should say: “Forgive me, but I have not done this!” If your accuser persists in accusing you of the same thing, you should remain silent or simply say: “Forgive me!” Well, that is the spiritual essence of the matter, and the way to it is indubitably difficult. It is difficult because the “self” is firmly rooted in our sinful, fallen nature, and it reacts spontaneously, from within, through self-justification, whenever someone stings it. |
| V mulumesc cordial, Înaltpreasfinia Voastr mitropolite Iuvenalii, deoarece aceast biseric stavropighial este transmis sub conducerea Dumneavoastr canonic, pentru faptul c totul este deja gata pentru svârirea serviciilor divine, este numit parohul i totul este pus pe un fundament corect bisericesc. Sper c nu va fi doar o biseric memorial i aici se vor svâri nu doar parastase. Trebuie ca în fiecare duminic i în fiecare srbtoare mare aici s fie oficiat Dumnezeiasca liturghie, ca aceast biseric s-i aib enoriaii si, iar ei vor fi, în primul rând, din rândul membrilor familiilor, ale cror rude sunt înmormântate în acest cimitir memorial. Trebuie s oferim în mod obligatoriu posibilitate oamenilor ca ei s se împrteasc cu Sfintele Taine ale lui Hristos, s participe la serviciile de duminic alturi de acel loc, unde sunt îngropai oamenii dragi i apropiai lor”. Preafericitul Patriarh Chiril i-a mulumit mitropolitului Iuvenalii pentru propunerea de a restaura toate bisericile regiunii Moscova. Menionând c în Moscova i regiunea Moscova se fac suficiente pentru construcia noilor biserici i restaurarea celor vechi, Întâistttorul a spus: „Îns multe mai trebuie s facem. i faptul c ai propus o iniiativ atât de minunat cum este restaurarea tuturor bisericilor înc nerestaurate, este un lucru excelent, deoarece pmântul de lâng Moscova este marcat de eroismul poporului nostru. Aici s-a vrsat sânge, în special în timpul Marelui rzboi pentru aprarea Patriei. Aici a trecut cel mai îngrozitor, cel mai important hotar. Dac dumanii ar fi cucerit acest hotar, noi nu am fi avut capital. De aceea pe acest pmânt nu trebuie s rmân biserici vechi nerestaurate. Susin întru totul iniiativa Dumneavoastr i sper c Dumneavoastr i Andrei Iurievici Vorobiov, guvernatorul regiunii Moscova, vei duce la bun sfârit aceast cauz important”. Întâistttorul Bisericii Ruse l-a felicitat pe mitropolitul Iuvenalii cu prilejul aniversrii a 55 de ani de slujire în treapt de preot i i-a înmânat o panaghie. În dar bisericii Preafericitul Stpân a transmis icoana Sfintei Treimi. |
| În timpul de fa noi mrturisim c Biserica este cu adevrat un participant activ la viaa social, dar ea trebuie, de asemenea, s fac înc multe – în primul rând, pentru a actualiza mesajul evanghelic pentru contemporanii notri. Realizarea acestei sarcini se ciocnete de mari dificulti i probleme, deoarece torentul general de informaie, care azi se prbuete pe orice persoan, contribuie nu la actualizarea, dar la arhaizarea mesajului evanghelic. Prin prisma acestui torent contemporan informaional oamenii sunt înclinai s accepte sursele cretine vechi, inclusiv Evanghelia, ca fcând parte dintr-un domeniu care puin dac atinge viaa omului contemporan. Nu doar acum, dar i în toate vremurile actualizarea Evangheliei este sarcina principal a Bisericii. Îns azi noi, posibil, ne ciocnim pe aceast cale cu cele mai mari dificulti – de ordin cultural, instructiv .a. Pentru ca s arm mai adânc câmpul vieii religioase în ara noastr, au fost create noi eparhii. În anul 2009 în Biserica Ortodox Rus au fost 200 de arhierei – participani la Soborul Arhieresc, acum sunt în numr de 329. Astfel, numrul arhiereilor s-a mrit mai mult de o dat i jumtate. Îns nu ar fi corect s spunem c s-a mrit doar numrul lucrtorilor bisericeti cu funcii înalte. Fiecare arhiereu poart responsabilitatea pentru oamenii încredinai lui în eparhie. În anul 2009 am avut 159 de eparhii, inclusiv 69 în Federaia Rus, adic dup numrul de arhierei i eparhii ea ceda celorlalte segmente ale Patriarhiei Moscovei luate împreun. Astzi sunt 282 de eparhii, dintre care 179 sunt în Rusia. Arhiereii eparhioi ai noilor eparhii sunt oameni în marea lor majoritate tineri (dei sunt i de vârst mijlocie), energici, care nu au intenionat s fac o carier strlucit bisericeasc, în cea mai mare parte a vieii în genere nu s-au gândit la treapta de arhiereu. Muli dintre ei pe parcursul a douzeci de ani i mai bine au trudit la diverse ascultri în provincii: au fost preoi, parohi ai mnstirilor, blagocini, se ocupau de activitatea de învmânt; muli dintre ei erau membri ai Camerelor obteti în regiuni, aveau experiena comunicrii cu puterea laic. Adic sunt oameni care au trecut o cale foarte serioas a vieii. Comunicând cu candidaii pentru hirotonie în treapt de episcop, de fiecare dat eti pus în situaia de a constata urmtoarele: ei au studii (de obicei sunt persoane cu dou sau mai multe studii superioare – bisericeti i laice), îns perioada de 15-20 de ani în afara colilor de teologie i în genere în afara sistemului de ridicare a calificrii, bineîneles, dau de tire – o anumit experien o dobândesc, dar în anumite lucruri ei nu capt nici experien, nici cunotine. |
|
|
