| Smits van Waesberghe. Amst., 1963. S. 21-30; Rayburn J. Gregorian Chant: A History of the Controversy Concerning its Rhythm. N. Y., 1964; Мурьянов М. Ф. Реконструкция романо-герм. средневековых рукописей: На мат-ле ленингр. собраний: АКД. Л., 1966; Cardine E. Semiologia gregoriana. R., 1968 (франц. пер.: Sémilogie grégorienne//EGreg. 1970. Vol. 11. P. 1-158; англ. пер.: Gregorian Semiology. Solesmes, 1982); Floros C. Universale Neumenkunde. Kassel, 1970. 3 Bde; Huglo M. Les Tonaires: Inventaire, analyse, comparaison. P., 1971; idem. Les livres de chant liturgique. Turnhout, 1988; idem. Les anciens répertoires de plain-chant. Aldershot, 2004; idem. Les sources du plain-chant et de la musique médiévale. Aldershot, 2004; idem. Chant grégorien et musique médiévale. Aldershot, 2005; idem. La théorie de la musique antique et médiévale. Aldershot, 2005; Treitler L. Homer and Gregory: The Transmission of Epic Poetry and Plainchant//MQ. 1974. Vol. 60. P. 333-372; idem. Oral, Written, and Literate Process in the Transmission of Medieval Music//Speculum. 1981. Vol. 56. P. 471-491; idem. The Early History of Music Writing in the West//JAMS. 1982. Vol. 35. P. 237-279; idem. Reading and Singing: On the Genesis of Occidental Music-Writing//Early Music History/Ed. I. Fenlon. Camb.; N. Y., 1984. Vol. 4. P. 135-208; St ä blein B. Schriftbild der einstimmigen Musik. Lpz., 1975. (Musikgeschichte in Bildern; Bd. 3, Lfg. 4); Corbin S. Die Neumen. Köln, 1977; Карцовник В. Г. Гимнографические элементы средневек. хорала: АКД. Л., 1985; он же. О невменной нотации раннего Средневековья//Эволюционные проблемы муз. мышления/Отв. ред.: А. Л. Порфирьева. Л., 1986. С. 21-41; он же. О романтической рецепции средневек. хорала//Музыка - язык - традиция/Отв. ред. В. Г. Карцовник. Л., 1990. С. 142-151. (Problemata musicologica; 5); он же. Владимир Великий, Брунон Кверфуртский и григорианское пение в Киевской Руси//Старинная музыка. 2003. 1(19). С. 3-8; Vogel C. Medieval Liturgy: An Introd. to the Sources/Ed. |
| C. Vagaggini , Teologia//Nuovo Dizionario di Teologia. A cura di G. Barbaglio e S. Dianich, Alba 1977, 1597-1711. E. Corecco , Considerazioni sul problema dei diritti fondamentali...// Ius et Communio, 1, 249. Об истории институций в эволюции канонического права см. у итальянского историка A. Acerbi, Il diritto nella Chiesa: tensioni e sviluppi nella storia, Brescia 1977. E. Corecco , Considerazioni sul problema dei diritti fondamentali...//Ius et Communio, 1, 247. Аверинцев С.С. Премудрость в Ветхом Завете //Альфа и Омега. 1994. http://aliom.orthodoxy.ru/arch/001/001-aver.htm Corecco, Considerazioni sul problema dei diritti fondamentali...// Ius et Communio, 1, 249. Эти и другие аспекты культурной юридической инициативы со стороны Церкви в Средние века см. H. J. Berman , Faith and Order: the Reconciliation of Law and Religion, Atlanta 1993. E. Rosenstock-Huessy, Ou t of Revolution: Autobiography of Western Man (2 ed.) , Berg Publishers, Providence and Oxford 1993. (на русском см.: Берман Г. Вера и закон: примирение права и религии. М., 1999 . Берман Г. Дж. Западная традиция права: эпоха формирования, М., 1998. Розеншток-Хюсси О. Великие революции. Автобиография западного человека, М., 2002). E. Corecco , Considerazioni sul problema dei diritti fondamentali...// Ius et Communio, 1, 249-250. Ср. «Германские государи воспринимали себя в то время непосредственными преемниками римских императоров и потому считали возможным покровительствовать изучению и адаптированию конструкций римского императорского (монархического) законодательства. Это покровительство находило поддержку (более давнюю) также в западной церкви, для которой римское право было воплощением более высокой культуры по сравнению с памятниками варварских правд. В то время церковь также воспринимала себя как хранительницу духа римского законоведения». Графский В.Г. Всеобщая история права и государства. М., 2004. С. 321. См. Corecco - Rouco Varela, Sacramento e diritto: antinomia nella Chiesa? Riflessioni per una teologia del diritto canonico, Milano 1971, 11-13. |
| Cele trei provocri, întreprinse în anii 1612, 18123 i 1942, au avut nu doar trsturi comune, dar i trsturile lor specifice. În vremurile Tulburi, cu 400 de ani în urm, noi am avut de a face cu o provocare cu caracter religios, când scopul principal al loviturii contra Rusiei era credina. Trebuie s pstrm caracterul primar al Ortodoxiei i credina prinilor sau s permitem asimilarea Bisericii Ortodoxe Ruse? Anume aa se punea problema în anul 1612. Este evident c dac atunci Rusia nu ar fi rezistat, atunci celelalte popoare ortodoxe, care se aflau sub jugul otoman, de asemenea i-ar fi pierdut sperana s-i pstreze identitatea sa religioas. De fapt, Minin i Pojarskii nu pur i simplu au eliberat Moscova de la interveni – ei au aprat soarta Ortodoxiei Ecumenice. În anul aniversar al nvlirii lui Napoleon, pe primul loc este înaintat problema aprrii culturii ruse, a identitii culturale pe fundalul presiunii globale a franco-centrismului, a limbii franceze i a standardelor culturale. Nu este întâmpltor c anume dup victoria asupra lui Napoleon i eliberarea de obezile duhovniceti, pe care le purta elita noastr în secolul al XVIII-lea, a avut loc o înflorire puternic a culturii ruse, a gândirii filosofice ruse, a survenit „veacul de aur” al lui Pukin, Lermontov, Gogol, Homeakov, Kireevskii. Creatorii culturii ruse aveau nevoie de aceast biruin, ca s se îndeprteze de imitarea modelelor de la Paris i Versaille i s capete credina în puterea propriului popor. În afar de aceasta, anihilând proiectul geopolitic al lui Buonaparte, Rusia a creat condiii favorabile pentru diversificarea naional-cultural a însi Europei Occidentale. În sfârit, cea mai îngrozitoare încercare pentru Rusia a fost nvlirea hitlerist. Sub pericolul dispariiei fizice s-a pomenit existena poporului nostru. Îns ar fi fost cu totul incorect s ne imaginm Marele rzboi pentru aprarea Patriei doar ca un rzboi pentru supravieuire. Pe câmpurile lui se hotra problema existenei umane, problema echitii: sunt egali oamenii pe Pmânt în demnitatea lor sau ei se divizeaz în rase superioare i inferioare? Cu alte cuvinte: putem noi oare, membrii unei familii enorme de oameni, s ne adresm cretinete unii ctre alii prin cuvintele „Frai i surori!”, sau noi pentru vecie suntem divizai prin bariere insurmontabile de ordin genetic i cultural? Este profund simbolic c lansarea chemrii de ctre conducerea rii noastre la lupt cu ocupanii hitleriti se începea cu cuvintele „Frai i surori”” i era adresat tuturor compatrioilor, indiferent de obâria lor, credina i concepiile politice. |
| În timpul contactelor regulate cu conducerea Bisericii Romano-Catolice noi în permanen punem problema privind soluionarea situaiei cu bisericile ortodoxe în Ucraina occidental. i Papa de la Roma, i conductorii congregaiilor responsabile din Vatican exprim înelegere fa de îngrijorarea noastr, îns problema aa i rmâne nesoluionat. - În Austria, în Graz, în anul 1997 trebuia s aib loc întâlnirea Patriarhului Rus cu Papa. Cu 10 zile înainte de întâlnire din documentul care era pregtit pentru semnare a fost exclus partea privitor la dauna prozelitismului i conflictul dintre ortodoci i uniai în Ucraina. Cu începere din anii 90 în mai mult decât 200 de orae din Rusia au fost deschise biserici catolice. Au devenit mai apropiate poziiile Moscovei i ale Vaticanului, când este vorba de prozelitism sau totul a rmas fr schimbare? - Trebuie s menionm c situaia în relaiile catolico-ortodoxe din Rusia în ultimii 10 ani s-a ameliorat în mod simitor. Problema prozelitismului nu mai este atât de acut, cum a fost în anii 90, când misionarii catolici veneau în Rusia, pentru a duce aici o activitate intens. Rolul su pozitiv l-a jucat Grupul mixt, creat în anul 2004, pentru soluionarea problemelor în relaiile dintre Bisericile Ortodox Rus i cea Romano-Catolic în Rusia. El a devenit un teren propice pentru discutarea deschis i onest dintre reprezentanii celor dou Biserici a problemelor complexe concrete, precum i pentru elaborarea recomandrilor pentru soluionarea lor. Este necesar s dezvoltm colaborarea dintre ortodoci i catolici, care pstreaz tradiia cretin i care au opinii apropiate asupra eticii personale i sociale, asupra progresului tehnico-tiinific, asupra bioeticii, asupra altor probleme ale contemporaneitii. Tot mai actual devine problema cretinofobiei, a prigonirilor cretinilor pentru credin. O colaborare strâns dintre ortodoci i catolici în domeniul aprrii drepturilor cretinilor mi se pare de perspectiv, important i oportun. Serviciul de comunicaii al Departamentului pentru Relaii Externe Bisericeti/Patriarhia.ru |
| Dac înainte vreme conductorii din aceste ri, inclusiv i conductorii laici, erau nevoii s in cont de prezena cretinilor i s traseze politica lor intern în aa fel, încât s fie aprat echilibrul, acum nici un fel de echilibru deja nu trebuie s fi pstrat i nu se tie ce se poate întâmpla cu rmiele populaiei cretine din aceste ri. De aceea tema central a întâlnirii noastre cu Papa a fost îngrijorarea de situaia din Orientul Mijlociu. Este o îngrijorare sincer care provine din convingerea comun a faptului c trebuie s întreprindem pai hotrâi i pur i simplu s salvm cretinii i, bineîneles, nu doar cretinii. Este important ca s fie oprit vrsarea de sânge. Vreau ca s fie clar cu desvârire: este vorba de toi sinistraii. Îns în aceste ri nu apare problema dispariiei islamului – doar nimicirea cretinilor. De aceea, bineîneles, declaraia noastr comun a inclus în sine un manifest concret i o exprimare a speranei noastre. Dar, din pcate, dezvoltarea ulterioar a evenimentelor, în pofida coordonrii eforturilor noastre comune în Orientul Mijlociu nu a dus la reglementarea politic a problemei. Noi tim, continu izgonirea populaiei cretine i în genere populaia panic sufer de pe urma celor ce se întâmpl în Siria i Irak. Este foarte clar c dac rile care particip în operaii militare pe teritoriul Siriei i Irakului contientizeaz necesitatea dezrdcinrii terorismului, dac este unicul scop care este declarat i care cu adevrat este mobilul acestor ri, dac nu exist alte scopuri nedeclarate, este foarte uor de a uni eforturile. La urma urmei, ce este statul islamic? Cu nazismul care a înrobit cea mai mare parte a Europei, noi ne-am isprvut cu eforturi comune. De aceea era suficient a soluiona problema statului islamic i concomitent problema refugiailor, prevenind toate evenimentele tragice ulterioare care au urmat i care urmeaz din cauza conflictului din Irak i Siria. Aceasta nu se întâmpl. De aceea ne rmâne doar s ne rugm i, bineîneles, s lucrm asupra faptului ca toate rile s îneleag necesitatea unor eforturi comune. A survenit timpul, când nu trebuie s existe diferite abordri fa de aceast problem din partea Rusiei i a altor ri, trebuie de negociat. În acest sens o impresie pozitiv mi-a creat-o preedintele ales al SUA Trump care a spus clar despre necesitatea soluionrii problemei radicalismului islamic i a terorismului. Dea Dumnezeu ca dezvoltarea relaiilor s mearg pe acest fga, inclusiv între Rusia i Statele Unite, deoarece azi terorismul este o ameninare real i pentru Rusia, i pentru Orientul Mijlociu, i pentru Europa Occidental i, bineîneles, pentru Statele Unite, care la începutul secolului al XXI-lea au avut de suferit de pe urma lui foarte mult. De aceea e timpul s studiem diverse iniiative i s unim eforturile ca prin aciuni comune s soluionm problema terorismului, care provoac multe ri i popoare. |
| „Astzi problema pstrrii Europei cretine, a pstrrii izvoarelor civilizaiei cretine este problema noastr comun”, a subliniat Preafericitul Patriarh Chiril. „Consider c niciodat nu au existat atâtea motive principale în faa Bisericilor noastre pentru a lucra în comun, cum sunt în ziua de azi. Noi salutm poziia Sanctitii Sale Suveranului Pontif Francisc pe multe din aceste probleme”. Întâistttorul Bisericii Ortodoxe Ruse de asemenea a pomenit despre coincidena poziiilor în problema cu privire la situaia cretinilor în Orientul Apropiat i, în special, în criza sirian. „Am fost în Siria chiar de la începutul rzboiului i am avut posibilitate s vd viaa oamenilor de acolo. Deja de atunci auzeam declaraii despre faptul c conflictul civil în ar, care amenina s treac în ceva mult mai grav, se va transforma în distrugerea echilibrului interconfesional, existent în aceast ar”, a continuat PatriarhulMoscovei i al întregii Rusii Chiril. Dumnealui a pomenit despre soarta celor doi ierarhi cretini, rpii în Siria în luna aprilie. În pofida eforturilor depuse, inclusiv adresarea ctre efii unui ir de state, pân în prezent ei nu au fost eliberai. Preafericitul Stpân a apreciat pozitiv poziia Suveranului Pontif Francisc cu privire la problema sirian. „Sperm c vom lucra i mai departe împreun, pentru ca în Orientul Apropiat i în Siria s se instaureze pacea i s fie asigurate drepturile religioase ale minoritilor”, a spus Întâistttorul Bisericii Ruse. Sanctitatea Sa a pomenit despre provocrile comune, care stau actualmente în faa cretinilor, menionând, de asemenea, eforturile Bisericii Catolice cu privire la lucrarea pstoreasc în Europa, în pofida noilor dificulti care însoesc slujirea ei. „Noi bine înelegem toate acestea”, a subliniat Patriarhul Chiril, „deoarece singuri am trecut prin ani grei în viaa noastr bisericeasc din secolul al XX-lea”. Din partea sa cardinalul Angelo Scola a menionat înelegerea profund a Preafericitului Patriarh Chiril a situaiei, în care se face azi propovduirea cretin în Europa Occidental. „Sanctitatea Voastr, ai indicat foarte exact punctele de baz ale dezvoltrii conflictului, prin care trece azi societatea în Europa i nu doar acolo”, a spus dumnealui, pomenind c muli oameni azi nu îneleg semnificaia libertii religioase. În legtur cu aceasta, dumnealui a amintit despre edictul de la Milano, care srbtorete în acest an aniversarea de 1700 de ani i care a proclamat tolerana fa de confesiuni în Imperiul Roman. |
| Y a llamamos la atención en el volumen precedente sobre la importancia del lugar que ocupa en la historia del pensamiento cristiano Alejandría de Egipto. Esta ciudad del saber, famosa por su monumental biblioteca y por sus escuelas de religión, filosofía y ciencias, fue también el lugar donde el cristianismo se puso en contacto más directo con el helenismo que en ninguna otra metrópoli del Oriente o del Occidente. Por eso mismo fue en este ambiente donde plantearon el problema fundamental de la teología, el problema de la fe y la ciencia, y el problema, con él relacionado, de la fundamentación y defensa filosóficas de la fe. La potencia intelectual del genio griego ayudó a hacer del cristianismo una fuerza espiritual y contribuyó a desarrollar una elevada teoría del conocimiento, capaz de avanzar mucho hacia la meta de contentar aun a las inteligencias más eminentes. Con todo, la búsqueda de una sabiduría más elevada y los comienzos de la investigación teológica no estaban exentos de peligros para la pureza de la fe. Alejandría se convierte en escenario de especulaciones doctrinales, pero también de controversias dogmáticas; en laboratorio donde se elabora y formula el dogma, pero donde se fraguan también teorías nuevas e interpretaciones personales, que con frecuencia no están de acuerdo con la doctrina tradicional de la Iglesia. La patria de la escuela teológica más famosa lo fue también de la peor herejía de la antigüedad cristiana, que trató de suplantar la verdad revelada con principios y métodos filosóficos. La cuna de la ciencia sagrada es también la cuna del arrianismo. Casi todos los escritores del presente capítulo y la mayoría de los restantes estuvieron envueltos, más o menos, en la gran controversia a que dio origen la rebelión del presbítero alejandrino. A pesar de los numerosos estudios hechos recientemente, los orígenes del arrianismo y su historia anterior al concilio de Nicea presentan problemas que aún no han hallado respuesta. Así, por ejemplo, se discute todavía si las ideas precursoras de la doctrina de Arrio se han de buscar en las teorías de Orígenes o más bien en las de Pablo de Samosata o Luciano de Antioquía. Asimismo, los historiadores no se han puesto aún de acuerdo sobre las fechas de algunos hechos acaecidos en la fase prenicena de la disputa arriana. Gwatkin, Seeck, Snellman, Opitz y Schneemelcher piensan que la disputa comenzó el año 318 ó 320, antes de la persecución de Liciniano. En cambio, Schwartz, Batiffol, Bardy y Telfer opinan que el primer choque franco de Arrio con su obispo Alejandro y su condenación por éste no ocurrieron hasta la primavera o el otoño del 323, y que los acontecimientos ulteriores se desarrollaron un tanto rápidamente, en el espacio de dieciocho a veintidós meses. Arrio |
| Cuvinte uimitoare. Nenorocirea i suferinele sunt prezente în viaa oamenilor i muli încearc s le depeasc zi cu zi. Toat dezvoltarea civilizaiei umane este îndreptat asupra faptului ca omul s-i soluioneze problema suferinelor i a nenorocirii, ca viaa s-i devin mai uoar, mai confortabil, mai prosper, ca suferinele s plece la o parte. Îns nimic nu le reuete. Chiar i în vremurile noastre, când pe pmânt sunt acumulate bogii enorme, majoritatea absolut a locuitorilor de pe Pmânt sunt oameni sraci i o parte considerabil dintre ei duc foame; foarte muli sunt lipsii de cele necesare – ap curat, ei sunt însetai. Câi sunt dintre acei despre care vorbesc de ru! În acest caz nici banii, nici bogia, nici puterea nu vor putea ajuta celor pe care îi bârfesc, îi obijduiesc, îi osândesc. Dar dac se mai adaog la toate acestea i maladiile – despre ele apostolul Luca nu a spus nimic, dar noi tim c maladiile aduc o scârbire enorm. Dar pierderea celor apropiai i a rudelor? Enumerarea o putem continua. De ce dar apostolul nu formuleaz aceste cuvinte ale Predicii de pe munte în calitate de porunci? Deoarece ele leag tema scârbirii i a suferinelor de soluionarea tuturor acestor probleme, care ne împiedic s avem plintatea vieii. Noi tim c muli filozofi înceapând din vechime au încercat s soluioneze problema suferinelor omeneti. i în zilele noastre, dezvoltând tehnica, desvârind economia, oferind posibiliti enorme în acionarea asupra naturii, civilizaia contemporan încearc s soluioneze problema suferinelor - i nu o poate face. Ce înseamn aceasta? Unii oameni, gândindu-se la tema suferinelor, încep s cârteasc împotriva lui Dumnezeu i s spun: cum s Îl considerm pe Dumnezeu c este Tat iubitor, dac în lume sunt atât de multe suferine, atâta nedreptate, atât de multe maladii, atât de multe decese premature, inclusiv decesele pruncilor nevinovai? Cum s îmbinm toate acestea cu dragostea lui Dumnezeu i atotputernicia Lui? i sunt dintre aceia care spun: nu cred în Dumnezeu, anume din cauza c nu pot explica aceast nedreptate i aceste suferine. Cum a spus o persoan obraznic: dac m art în faa lui Dumnezeu, Îl voi întreba: „nu îi este ruine?”, având în vedere dezorganizarea vieii umane. |
| Eu cred c vei supune discuiei toate aceste probleme, deoarece eu atept de la congresul nostru propuneri reale – nu fantastice, dar reale – cu privire la perfecionarea activitii sociale a Bisericii. Noi preconizm s discutm astzi în calitate de tem principal problema relaiilor dintre Biseric i stat în vederea ajutorului acordat familiilor. Problema familiei este problema numrul unu. Familia formeaz personalitatea sau, refuzând s o fac, ofer aceast posibilitate altor fore – strzii, mijloacelor de informare în mas, operelor cinematografice, deseori de spe joas. Noi trebuie s luptm pentru ca familia s continue s-i pstreze aceste funcii importante, purtând sarcina principal în educarea generaiei în cretere; îns pentru aceasta familia singur trebuie s fie un model al relaiilor dintre so i soie, dintre copii i prini. Familiile nefavorabile sunt nereuita întregii naiuni. Familiile nefavorabile sunt o anumit provocare a unei puteri negative colosale. Actualmente multe eforturi se depun pentru a ridica nivelul economiei, a o face mai eficient, a dezvolta producerea, a reînnoi cercetrile tiinifice, a ridica nivelul de instruire, a perfeciona infrastructura de transport. Toate acestea sunt sarcini de o importan mare de stat, care sunt orientate i asupra deselinirii pmânturilor, care rmân nelucrate, asupra transferului de tehnologii în locurile unde lipsesc cu desvârire, asupra stimulrii creterii nivelului vieii intelectuale i materiale a oamenilor. Nimic nu se va întâmpla din toate acestea, dac nu vom salva familiile noastre, deoarece dac nu exist o familie sntoas, nu se nasc copii sau se nasc copii cu handicap. Situaia demografic în Rusia actualmente parc a încremenit în ateptarea creterii, datorit eforturilor cunoscute din partea statului. Îns toate aceste eforturi sunt înc insuficiente. În urma avorturilor noi pierdem un numr atât de mare de copii, care întrece numrul celor nscui, dac e s lum în vedere cifrele reale, dar nu cele oficiale ale acestei calamiti naionale. i de aceea una din sarcinile noastre cele mai importante este ajutorul acordat mamelor care au incertitudine în privina naterii copilului. Trebuie de fcut totul pentru a înclina femeia s nasc, iar cuvintele frumoase nu soluioneaz situaia. Noi trebuie s crem propriul sistem de susinere a celor care renun la avort i eu sunt sigur c statul ne va susine, fiindc este o activitate real, orientat spre schimbarea situaiei demografice spre mai bine. În ultimii doi ani sunt efectuate schimbri pozitive, în special, în eparhiile noastre sunt create centre de familie pentru mamele tinere, unde se implementeaz grija pentru pstrarea familiilor, pentru pstrarea copiilor. |
| La Sinaxa Întâistttorilor Bisericilor Ortodoxe care a avut loc în perioada 21-28 ianuarie anul curent, a fost adoptat o hotrâre privind discutarea a ase documente ce urmeaz a fi prezentate la Sobor. La insistena Bisericii Ortodoxe Ruse toate aceste proiecte au fost publicate, inclusiv pe site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei (www.patriarchia.ru/db/document/4361821/) i pe cel al Departamentului pentru relaiile externe bisericeti al Patriarhiei Moscovei (www.mospat.ru). Luând cunotin de proiectele publicate ale deciziilor soborniceti, orice membru interesat al Bisericii are posibilitatea s se conving c îngrijorrile privind schimbarea la Sobor a regulilor bisericeti, cum ar fi: abolirea monahismului, adoptarea cstoriei la episcopat i a doua cstorie la clerici, micorarea sau eliminarea posturilor, trecerea tuturor Bisericilor Locale la noul calendar, precum i semnarea uniei cu Biserica Romano-Catolic i unirea cu confesiunile eterodoxe - sunt nefondate. Astfel, de exemplu, în documentul „Importana postului i respectarea lui astzi” nu numai c nu sunt lichidate posturile existente în Biserica Ortodox, dar pentru prima dat (!) este proclamat caracterul general-obligatoriu al posturilor de Crciun, al sfinilor apostoli Petru i Pavel i al Adormirii Maicii Domnului, care, spre deosebire de postul Sfintei Patruzecimi, nu erau incluse în canoanele sfinte în epoca veche. Documentul cu genericul „Autonomia i modalitatea proclamrii ei” este chemat s completeze normele insuficiente ale dreptului bisericesc. Proiectul dat legifereaz canonic dreptul fiecrei Bisericii autocefale s confere în mod independent un anumit grad de autonomie unei pri a ei. Proiectul documentului „Taina cstoriei i impedimentele pentru încheierea ei” afirm, în special, imposibilitatea încheierii cstoriei pentru persoanele care sunt hirotonite sau au primit tunderea în monahism. Problema situaiei canonice a diasporei ortodoxe , adic a credincioilor care locuiesc în afara hotarelor geografice ale unei anumite Biserici Ortodoxe Locale, reflectat în proiectul înc a unui document sobornicesc, nu a avut soluionare pân la momentul de azi, deoarece a aprut în starea ei actual abia în secolul al XX-lea. Proiectul deciziei Soborului Panortodox cu privire la problema dat este orientat sper întrirea ajutorului reciproc al ortodocilor prin crearea în diverse regiuni ale lumii a Adunrilor episcopale, în care cu drepturi egale intr episcopi canonici care îi duc slujirea în aceste regiuni. |
|
|
