| в Паризиях (ныне Париж). Здесь сообщается, что св. Дионисий, основатель христ. общины в Паризиях, отправился в Галлию по распоряжению К., преемника ап. Петра (MGH. AA. T. 4. Pars 2. P. 103). Согласно ранней редакции Жития св. Геновефы (версия А (BHL, N 3335), составлена в 1-й пол. VI в.), ап. Петр крестил К. и незадолго до смерти передал ему Римскую кафедру; впосл. К. описал диспут ап. Петра с Симоном Магом и др. деяния апостола. Скорее всего эти сведения заимствованы из пролога Руфина к «Рекогнициям» (в Житии содержатся неопределенные указания на некий письменный источник - docet nos leccio, sicut scriptum est). Со ссылкой на устное предание и на Мученичество (ut conperi iuxta tradicionem seniorum vel relationem passionis sue) в Житии сообщается, что К. направил св. Дионисия проповедовать христианство в Галлии (MGH. Scr. Mer. T. 3. P. 221-222). Высказывалось мнение, что этот фрагмент Жития является интерполяцией, сделанной не позднее VIII в. ( Griffe. 1955. P. 12), но современные исследователи отвергают это предположение ( Poulin J.-C. Les cinq premières Vitae de sainte Geneviève: Analyse formelle, comparaison, essai de datation//Journal des savants. 1983. N 1-3. P. 91-93; Sot. 2001. P. 169). О св. Дионисии и его спутниках Рустике и Елевферии, «которые первыми после апостолов пришли в нашу провинцию Галлию по указанию блаженного Климента, преемника апостола Петра», упоминается в грамоте кор. Теодориха IV от 723 или 724 г. (Die Urkunden der Merowinger/Hrsg. T. Kölzer. Hannover, 2001. Tl. 1. S. 460. (MGH. Dipl.); см. также: Poulin J. C. Les cinq premières Vitae. 1983. P. 102-105). В гимне сщмч. Дионисию, автором к-рого, по мнению аббата Хильдуина, был Венанций Фортунат , также говорится о К. как о Римском понтифике, который послал сщмч. Дионисия в Галлию (MGH. AA. T. 4. Pars 1. P. 383-384). Свт. Григорий Турский скептически относился к попыткам возвести происхождение христ. общин Галлии ко временам апостолов и датировал деятельность епископов-проповедников, присланных из Рима, сер. |
| Astzi noi proslvim pomenirea unui mare Sfânt al lui Dumnezeu – Sfântul Ierarh i fctor de minuni Nicolae. În cinstea sfinilor ierarhi în timpul Liturghiei se citesc fragmente din Epistola ctre Evrei (Evr. 13:17-21) i din Evanghelia dup Luca, care relateaz despre Predica de pe munte a Mântuitorului (Lc. 6:1723). În epistol se conin nite cuvinte foarte importante ale Apostolului Pavel: „Ascultai pe mai-marii votri i v supunei lor” . Adresându-se ctre comunitate, Apostolul chema pe cei credincioi s asculte de cei mai mari, de preoi, de acei crora înii Apostolii le-au încredinat slujirea pentru continuarea lucrrii Domnului i Mântuitorului. Doar Biserica continu cauza mântuirii, iar episcopii, preoii din comunitile primilor cretini, ctre care se adresa Apostolul Pavel, purtau aceast mrea slujire. Bineîneles, chemarea Apostolilor de a asculta de învtori înseamn ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu, care era propovduit lumii de slujitorii cretini prin intermediul comunitilor lor. Au trecut vremurile, din via s-au trecut acei care L-au vzut pe Domnul i Mântuitorul, precum i cei care au fost pui la slujire bisericeasc de ctre Apostoli. Atunci slujirea adevrului lui Dumnezeu, ascultarea creia o cerea Apostolul Pavel, a trecut la succesorii lor, în primul rând la episcopi, muli dintre care au devenit Sfini Ierarhi nu doar în funcie, dar i în propria via. Unul dintre ei era i Sfântul Ierarh i fctor de minuni Nicolae. El proclama acelai adevr al lui Dumnezeu, pe care îl proclamau primii succesori ai Apostolilor. Dar dac adevrul ar fi fost proclamat tot aa dup cum fusese propovduit timp de 300 de ani pân la Sfântul Ierarh i fctor de minuni Nicolae, atunci, probabil, nu toi l-ar fi acceptat, precum îl acceptau, auzindu-l din gura Sfântului Ierarh Nicolae i a urmtorilor Sfini Ierarhi, muli dintre care au lsat opere minunate, numite „ale Sfinilor Prini, devenite motenirea mrea a Bisericii Ortodoxe. Când citeti cu atenie aceste scrieri, înelegi c Sfinii Prini promulgau acelai adevr ca i Apostolii. Ei erau martorii aceleiai revelaii i adresându-se ctre contemporani, în Scrierile lor se actualiza într-un mod minunat adevrul lui Dumnezeu. Aa se întâmpla pe parcursul întregii istorii a Bisericii - Sfinii Ierarhi prin învturile lor, prin Scrierile lor, dar poate, cel mai important, prin viaa lor actualizau adevrul lui Dumnezeu, care a fost transmis Apostolilor de Însui Domnul. |
| Dup cum a menionat Patriarhul Ierusalimului, asupra lui au produs o mare impresie relaiile constructive bisericeti-statale i colaborarea Bisericii cu statul pentru binele societii, fapte al cror martor el a fost în timpul vizitei la Patriarhia Moscovei. Preafericitul Teofil a amintit despre situaia complicat în care se afl Biserica în diferite regiuni ale lumii, înclusiv în Orientul apropiat, i a subliniat responsabilitatea imens care îi revine Bisericii Ortodoxe – o responsabilitate nu doar în domeniul pstoresc, ci i în cel social i în alte sfere. „Mesajul speranei const în faptul c noi nu suntem singuri. Aa cum noi primim bucuria i durerea altora ca fiind ale noastre proprii, tot aa i celelalte Biserici Ortodoxe recepioneaz bucuria i durerile noastre”, a spus Preafericitul Stpân, menionând, de asemenea, c locuitorii regiunii Orientului Apropiat nutresc mari sperane pentru Rusia. Salutându-l pe Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril în numele friei Sfântului Mormânt, el a menionat: „Noi V transmitem o binecuvântare de la Mormântul Domnului”. Pe parcursul convorbirii au fost abordate temele consolidrii în continuare a relaiilor bilaterale între Bisericile Ierusalimului i Rus, dezvoltrii pelerinajului, precum i starea actual a legturilor intercretine. Participanii la întâlnire au discutat despre situaia care se creeaz în Siria i în întreaga regiune a Orientului Apropiat. În mod deosebit interlocutorii s-au fixat pe problema pstrrii prezenei cretine pe Pmântul Sfânt, menionând inclusiv susinerea din partea Rusiei a cauzei aprrii cretinilor în Orientul Apropiat. În încheierea întâlnirii Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei i al întregii Rusii Chiril î-a înmânat Preafericitului Teofil i membrilor delegaiei Patriarhiei Ierusalimului înalte distincii ale Bisericii Ortodoxe Ruse – „luând în seam trudele întru binele sfintei Biserici i în legtur cu aniversarea a 1025 de ani de la Cretinarea Rusiei”. Preafericitul Patriah al Sfintei ceti a Ierusalimului i al întregii Palestine a fost decorat cu ordinul „Slav i cinste” gradul I. |
| Lumea contemporan, rapid schimbtoare, în pofida realizrilor multiple în domeniul medicinii i activitii sociale, în permanen se ciocnete de ameninrile crescânde, îndreptate împotriva personalitii umane i a însi existenei societii umane. Aceste ameninri sunt diverse. Majoritatea lor provin dintr-o criz interioar moral a personalitii umane. Când tradiiile, care poart cu sine înelepciunea de veacuri, sfinit de autoritatea lui Dumnezeu, înceteaz a fi obligatorii, când fiecare om, trind în afara oricrei tradiii, prin urmare neavând criterii clare i conturate, încearc s rspund la ceea de ce se ciocnete în via – rspunsul acesta deseori este îngrozitor. Noi tim ce se întâmpl astzi în domeniul relaiilor de familie: cât de mare este numrul de divoruri, cât de mare este numrul de avorturi, cât de mare este numrul orfanilor, inclusiv aa-numitor orfani sociali, adic orfani care au prini în via. S-ar putea de continuat aceast tem i în legtur cu încercrile i nenorocirile, care s-au produs în Patria noastr. Este vorba de calamiti îngrozitoare – ba incendii, care sufoc oraele mari i pârjolesc satele i ctunele, ba ploi toreniale stranice, care doar în câteva minute îi prbuesc asupra oamenilor lovitura distrugtoare a stihiei apei. Conform datelor oficiale, 171 de persoane, într-adevr timp de câteva minute, au decedat în sudul Rusiei. Toate acestea cer de la fiecare om un rspuns al su, personal. Noi putem trece pe lâng un aa-numit boschetar, care înghea pe strada vreo unui ora mare, fr s-i acordm atenie sau s facem totul ca omul s nu înghee. Noi putem astzi s privim vreo emisiune la televizor, în cel mai bun caz îngrozindu-ne de cele întâmplate, dar s nu facem absolut nimic, pentru a acorda un ajutor real oamenilor. De fiecare dat când ne ciocnim de vreo dezordine, de vreo dezorganizare, fie este vorba de o deteriorare în viaa omului, a familiei sau a societii, noi întotdeauna avem posibilitatea alegerii – s acceptm aceast provocare sau s ne îndeprtm de ea. Îns tradiia cretin, care aduce în cultura noastr contemporan o mrturie cu totul clar a Evangheliei cu privire la necesitatea de a împrti suferinele cu alii, nu las pentru cretin nici un fel de ans – el este dator s mearg în întâmpinarea scârbirilor omeneti. |
| Astzi noi, ortodoci i catolici, ne confruntm cu probleme similare în lume i poziiile noastre cu privire la multe probleme sunt în mare parte identice. Dialogul dintre ortodoci i catolici are loc la diferite niveluri: atât la nivel panortodox (în cadrul Comisiei mixte pentru dialog teologic între Biserica Romano-catolic i Biserica Ortodox), cât i în format bilateral (Patriarhia Moscovei este în dialog cu conferinele episcopale catolice ale unor ri aparte). Dialogul teologic se realizeaz deja de treizeci de ani i realizrile lui sunt evidente.Tot aa cum este evident i prezena unor anumite diferene în doctrinele noastre. Astzi chestiunea principal, chiar dac nu e i unica care îi separ pe catolici de ortodoci, este problema primatului în biserica Universal. Cândva diferena de înelegere a acestuia a fost unul din motivele care au dus la separarea dintre Biserica Occidental i cea Oriental. La Rsrit Papa de la Roma era recunoscut drept succesor al apostolului Pavel, iar catedra de la Roma deinea locul întâi între catedrele patriahale în conformitate cu dispoziiile sinoadelor ecumenice. Cu toate acestea Biserica Rsritean îl considera pe episcopul Romei „primul între egali” (primus inter pares) i niciodat nu-i acorda împuterniciri deosebite în comparaie cu Întâistttorii altor Biserici. Împreun cu diferenele teologice propriu zise, exist i aa-ziii „factori neteologici de separare”. Dintre acetia fac parte i memoria istoric despre disputele i conflictele din trecut, i un numr enorm de prejudeci reciproce i, de asemenea, din pcate, anumite probleme aprute în ultima perioad a istoriei. i totui ortodocii i catolicii în multe privine pot aciona împreun. Între Biserica Ortodox Rus i Biserica Romano-Catolic exist înelegere reciproc în chestiuni ce in de etica social i economic, moralitatea tradiional i alte subiecte ale societii moderne. Poziiile noastre pe probleme de familie, maternitate, criza demografic, problemele bioetice, problemele legate de eutanasie i multe altele, în esen, coincid. |
| Noi pomenim pe acest sfânt ierarh i pe drept îl considerm un simbol al libertii interioare a omului de la influenele externe politice i de alt ordin, chiar i din cele mai puternice. În persoana lui noi vedem chipul Bisericii noastre care, rmânând întotdeauna cu poporul i susinând puterea de stat întru binele poporului, gsea în sine puteri fie s nu dea binecuvântare, aa cum a fost în timpul mitropolitului Filaret, fie s nu pomeneasc conducerea rii în timpul serviciului divin, cum a fost în august 1991. Biserica, fiind credincioas adevrului lui Dumnezeu, duce mrturia sa despre adevrul Evanghelic tuturor – i puterii, i poporului simplu. Ea nu are nici un fel de scopuri pmânteti, ea nu tinde spre acapararea puterii, nu încearc s concureze cu puterea, ea se ocup de lucrul su – de mântuirea sufletelor omeneti. Dar când survine momentul s spun adevrul lui Dumnezeu, inclusiv adresându-se celor care dein puterea în lume, ea cu smerenie, cu voce înceat, dar sigur, vorbete despre acest adevr al lui Dumnezeu. Astzi pentru noi este o zi deosebit: noi îl srbtorim în aceast biseric pe Sanctitatea Sa Preafericitul Patriarh Catolicos al Întregii Georgii Ilie al II-lea, cu ocazia alegerii Dumnealui în calitate de laureat al premiului Fundaiei internaionale a unitii popoarelor ortodoxe. Aceast fundaie prin intermediul premiilor sale marcheaz rolul deosebit al persoanelor din diferite ri i de diferit rang, care contribuie la afirmarea valorilor cretine, la pacea dintre oameni, inclusiv i cea dintre popoarele ortodoxe. Eu v salut cordial, Sanctitatea i Preafericirea Voastr. Nu întâmpltor suntei ales în calitate de laureat. Dumneavoastr de multe ori ai reflectat în slujire jertfa sfântului ierarh Filip. În calitate de sfinit ierarh el pe nimeni nu a obijduit i nu a fcut declaraii în gura mare, dar în mod simbolic a artat poziia pe care Biserica trebuia s o aib, aa i Dumneavoastr în circumstane politice dificile de formare a statului georgian independent, fr a merge la conflict cu puterea i poporul, ai reuit s exprimai adevrul lui Dumnezeu prin cuvânt i în mod simbolic. Poporul ortodox al Georgiei a auzit gasul Dumneavoastr încet i, se prea poate, graie Dumneavoastr i Bisericii Georgiene societatea nu s-a prbuit în grozvia confruntrii i a rzboiului civil, a avut puteri s pstreze libertatea interioar, protejat de orice impunere i nedreptate. |
| «Rogationes» называли молебные шествия, установленные св. Мамертом, еп. Вьенны ( ок. 475), в связи с тем, что народ боялся знамений - подземных толчков, диких животных, заходивших в город, удара молнии, от которой загорелся королевский дворец, и т. п. ( Greg. Turon. Hist. Franc. II 34; Sidon. Apol. Ep. V 14; VII 1//MGH. AA. Bd. 8. S. 87-88, 103-104; Avit. Ex Homiliarum Libro. 6: Homilia in rogationibus//MGH. AA. Bd. 6/2. S. 108-112). Валафрид Страбон считал, что Л. была установлена из-за землетрясения и нападений диких животных ( Walafrid. Strabo. De exordiis. 29), а по версии Регинона Прюмского, жители из-за своих грехов страдали от нападений волков (см.: Reginonis abbatis Prumiensis libri duo de synodalibus causis et disciplinis ecclesiasticis/Ed. F. G. A. Wasserschleben. Lipsiae, 1840. P. 131; ср. трактат, сохранившийся под именем Алкуина: Alcuin. De div. offic. 23). Возможно, Rogationes сменили принесенный в Галлию из Рима еще в период ранней рим. империи языческий аграрный праздник Амбарвалии (обход полей), во время которого были шествия и обряды очищения (в т. ч. символическое освящение/восстановление священных границ). Христ. Rogationes, дополнявшиеся постом и раздачей милостыни, совершались в течение 3 дней перед праздником Вознесения Господня. Во время шествий клир и народ, судя по проповедям Авита Вьеннского, пели только псалмы и preces, молитвы же, обращенные к разным святым, не читались. В галликанских литургических книгах представлены молитвы и чтения для мессы 3 дней, в некоторых рукописях к ним прибавлены особые молитвы и коллекты святым Петру, Павлу, Стефану, Мартину и Григорию (Missal. Goth. XLVIII 343-352; Missal. Gall. Vet. 40. 256-261). На всю Галлию традиция совершать Rogationes была распространена 27-м прав. Аврелианского (Орлеанского) Собора 511 г. (CCSL. 148A. P. 11-12). Однако покаянный характер Rogationes противоречил праздничному характеру пасхального периода, поэтому в иных традициях Л. были перенесены на др. время. Так, во 2-м каноне Герундского (Жиронского) Собора 517 г. предписывалось совершать Л. в четверг, пятницу и субботу перед Пятидесятницей (Concilios visigoticos e hispano-romanos/Ed. J. Vives. Barcelona, 1963. P. 39). В амвросианской традиции Л. (triduum litaniarum или litania triduana) принято устраивать в понедельник, вторник и среду после Вознесения. |
| Întâistttorul Bisericii Ruse a amintit despre scindrile care se pstreaz între credincioii din Paraguay, cei care se refer la tradiia ortodox rus. „Dup cum tiu, pân acum exist scindri. Bineîneles, este trist”, cu regret a menionat Preafericitul Stpân. Conform spuselor Sanctitii Sale, dup restabilirea comunicrii dintre Patriarhia Moscovei i Biserica Rus din Strintate, credincioii ortodoci din strintatea deprtat, contientizând c au rdcini ruse, trebuie s fie membri ai Bisericii Ortodoxe Ruse unice. „De aceea eu m rog i sper c toate aceste scindri vor trece de asemenea. Consider c munca preotului, care locuiete permanent în Asuncion, ar putea ajuta în acest caz”, i-a exprimat sperana Întâistttorul. „Am fost foarte bucuros s m întâlnesc cu Dumneavoastr. Suntei oameni foarte energici. Voi v pstrai ca i comunitate. S v ajute Dumnezeu i mai departe s o pstrai i s v întrii credina, s fortificai relaia duhovniceasc i cultural cu Patria. Din partea mea noi ne vom strdui s v ajutm în aceasta”, a spus în încheiere Sanctitatea Sa Patriarhul. Întâistttorul Bisericii Ruse a transmis participanilor la întâlnire icoane ale Acopermântului Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu cu binecuvântarea Patriarhului. Apoi în Casa societii ofierilor a avut loc concertul susinut de corul clericilor Eparhiei de Moscova sub conducerea preotului Serghei Golev. În alocuiunea înainte de concert Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril s-a referit din nou de una din cele mai vii pagini ale Paraguayului – Rzboiul din Chaco, în a crei desfurare au participat activ ofierii rui. „Este uimitor, cum strinii, venind în Paraguay, au contientizat responsabilitatea lor personal pentru soarta acestei ri – în aa msur, încât erau gata s accepte moartea de dragul intereselor statului care le-a dat azil”, a spus, în special, Preafericitul Stpân. „Este greu s ne imaginm, în special în secolul nostru pragmatic, c oamenii pot proceda în aa fel. Aceti ofieri rui nu erau legionari. Eu nu primeau bani enormi pentru participarea în rzboi. Ei împrteau toate greutile cu ofierii i soldaii btinai i au fcut foarte multe, ca s aduc victoria”. |
| AA. T. 9. P. 75), еп. Киприан Карфагенский неоднократно называл его мучеником ( Cypr. Carth. Ep. 61. 3. 1; 67. 6. 3; 69. 3. 2). Он призывал Римского еп. Стефана I следовать примеру предшественников, «блаженных мучеников Луция и Корнелия... исполненных Духа Божия и претерпевших славное мученичество» (in glorioso martyrio constituti - Ibid. 68. 5. 1). Т. о., Киприан использовал слово «мученик» в широком смысле, подразумевая, что К. и Луций подверглись репрессиям за исповедание Христа. Более поздние авторы понимали слова Киприана в буквальном смысле, предполагая, что К. принял мученическую смерть. Пациан Барцинонский и Проспер Аквитанский считали, что К. был «увенчан мученичеством» ( Pacian. Ep. 2. 7; MGH. AA. T. 9. P. 439). По мнению блж. Иеронима, К. был казнен гонителями, как и Киприан ( Hieron. Vita Paul. 2//PL. 23. Col. 19; Idem. De vir. illustr. 66-67). Утверждение Иеронима, что К. и Киприан погибли в один день (14 сент.), но в разные годы, также ошибочно (день смерти К. неизвестен; ср. представление, что апостолы Петр и Павел были казнены в один день (хотя, по мнению нек-рых авторов, и в разные годы), т. к. их поминовение совершалось одновременно, 29 июня; см.: EOMIA. T. 1. Pars 1. Fasc. 2. P. 245-246; Chadwick. 1957. P. 49-50). В рим. календарях «Depositio martyrum» и «Depositio episcoporum» (сер. IV в.), в которых указаны дни поминовения мучеников и епископов Рима, память К. отсутствует. Некоторые исследователи объясняли это дефектом рукописи ( Rossi. 1864. P. 275; LP. T. 1. P. 152; MartHieron. Comment. P. 505). По более вероятному предположению, почитание К. либо еще не сложилось, либо не стало «официальным культом» и не было внесено в литургический календарь Римской Церкви ( F é vrier. 1996. P. 66). Поминовение К. указано под 14 сент. в Иеронимовом Мартирологе; скорее всего это указание содержалось в первоначальной редакции мартиролога, при составлении к-рой был использован календарь Римской Церкви 1-й пол. V в. (MartHieron. Comment. P. 505; см.: Kirsch. 1924. |
| A vrea s vorbesc, de asemenea, despre problemele popoarelor btinae puin numeroase ale Nordului Extrem i ale Extremului Orient. Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse în anul 2013 a consacrat acestei teme un compartiment întreg în activitatea sa. Totul este foarte fragil la Nord. Este fragil ecologia. Pentru a distruge tundra, nu este nevoie de o superfor. Pentru a distruge pdurea i apoi de ateptat muli ani ca ea s se refac singur, nu se cer multe eforturi. Tot aa e cu popoarele btinae. Sunt oameni care locuiesc în condiii supercomplicate. Pentru ei aceste condiii sunt fireti, aceti oameni sunt aclimatizai la aceste condiii, dar ultimele nu se fac mai puin severe din aceast cauz. Cunoatei mai bine decât mine c viaa popoarelor Nordului este însoit de fenomene atât de periculoase i complexe în domeniul personal, social, familial, încât azi este vorba de supravieuirea acestor popoare. Biserica, începând cu sfântul ierarh Inochentie (Veniamiov), marele lumintor al Extremului Orient, al Siberiei de Est, al Kamceatki, îi îndrepta atenia asupra acestor popoare. Sfântul ierarh într-o sanie, tras de câini, parcurgea sute i sute de kilometri, ca s ajung la vreo localitate, ca s triasc alturi de acei oameni, ca s-i susin, ca s le inoculeze deprinderi de ordin cultural i religios. Îi reuea de minune, încât el a intrat în istoria Bisericii noastre în calitate de un mare misionar. De altfel, sfântul ierarh era tovarul de idei al remarcabilului fiu al poporului nostru Nicolai Nicolaevici Muraviev-Amurski, a crui personalitate eu o plasez alturi de cele mai mari nume ale Rusiei. Este uimitor, dar dac e s întrebm ad-hoc elevii ce cunosc despre Muraviev-Amurski, aproape nimeni nu va rspunde nimic. Un singur om prin talentul su, prin capacitile sale diplomatice i organizatorice a mrit suprafaa Patriei noastre cu atâia kilometri ptrai, cu cât nimeni nu a putut s o fac, inclusiv Petru I, Ioan cel Groaznic i alii. Despre astfel de eroi, cum a fost Muraviev-Amurski, trebuie turnate filme, scrise cri, pomenirea lor trebuie s fie în contiina generaiei noastre tinere. Iar cel mai apropiat tovar de idei al lui Nicolai Nicolaevici a fost Inochentii (Veniaminov), el pe atunci înc nu era mitropolit. Aadar, etniile btinae se aflau în centrul ateniei sfântului ierarh Inochentie i noi azi încercm s organizm activitatea noastr în Extremul Orient în aa fel, ca s se reia grija serioas fa de reprezentanii popoarelor mici btinae. |
|
|
