| Карла Лысого (Рим. Сан-Паоло-фуори-ле-Мура. Б/н, 866-875 гг.), подаренной папой Григорием VII (1073-1085) рим. ц. Сан-Паоло-фуори-ле-Мура. Декорация итал. романских Библий может включать инициалы, небольшие иллюстрации в начале отдельных частей и полностраничные иллюстрации-фронтисписы. Подобно турским Библиям, миниатюры-фронтисписы разделены на ярусы. В иконографии и стиле миниатюр ощутимо влияние мозаик и фресок рим. церквей, инициалы отражают влияние франкосаксон. образцов. Особенность итал. Библий - в преобладании фигуративных изображений над орнаментами и инициалами. В XII в. предположительно в Умбрско-Римском регионе были созданы Библия Пантеона (Vat. lat. 12958, 1125-1130 гг.), Библия Санта-Чечилия-ин-Трастевере (Vat. Barber. lat. 587, 1110-1125 гг.), Палатинская Библия (Vat. Palat. lat. 3, 4, 5, 2-я пол. XI в.); в тосканском - Библия из кафедрального собора во Флоренции (Laurent. Edili 125, 126, 1-я четв. XII в.), Библия из Кальчи (Laurent. Calci. 1, 1168 г.), кастильская Библия из Авилы (Matrit. Vitr. 15-1, 1150-1160 гг.). Рождество Христово. Миниатюра из Эпистолария мастера Джованни да Гайбана. 1259 г. (Padua. Bibl. Capit. Б/н. Fol. 2v) В XIII в. главным итал. центром изготовления рукописей был университетский г. Болонья. Большая часть его книжной продукции - Библии, антифонарии и градуалы, а также юридические трактаты. Рукописи болонских мастерских расходились по всей И. и Европе. Среди иллюстрированных рукописей важное место принадлежало однотомным, т. н. университетским, Библиям. Болонские Библии создавались по образцу парижских Библий и воспроизводят систему их декоративного оформления, включающую историзованные инициалы, дролери, гротески, маргиналии, филигранные бордюры. Но болонские мастера внесли в декорацию дополнительные детали: сцены в медальонах на полях, роскошные гирлянды, цветы и птиц, ветви аканфа, а также использовали более яркие цвета и золото. Один из самых известных болонских миниатюристов 2-й пол. XIII в.- «мастер из Имолы» - брал за образец своих сюжетных композиций пизанские алтари (в частности, образы Джунты Пизано), на живопись к-рых оказало сильное влияние искусство Византии. |
| Любовь 30. Taken from Meffreth, ibid.: «Secundo, dilectio assimilatur calci propter vnitatem, quia lapis lapidi non bene coniungitur, nisi ei calce media vniatur.... Moraliter homo homini non vere sociatur; nisi ei dilectione mediante vniatur» (ibid.). Любовь 31 Taken from Faber, Dominica 14 Post Pentecosten, No. 2 «Nimia solicitudo pro rebus fluxis ableganda», sect. 1 «Quia nemo potest duobus dominis servire»: «S. Cyprian. 1. de duod. abusionibus saeculi, locum ilium Matthaei [i.e. Matt. 6.24] explicans ait: Quemadmodum iidem oculi caelum et terram pariter nequaquam aspiciunt: ita mundi amor et Dei pariter in uno corde habitare non possunt. " Любовь Божия к нам. Taken from Faber, Feria 2 Pentecostes, No. 9 «Mysteria et documenta [on the Gospel for the day, viz. John 3.16–21 ]», sect. 1 «Cur dedit Deus Filium suum pro hominis redemptione». 11. 3–8 cf Faber: «Primo, ut ostenderet divitias bonitatis et misericordiae suae. Iustitiae suae rigorem ostenderat in Lucifero et Angelis eius. Misericordiam ostendere voluit in hominibus.» 11. 9–12 cf Faber: «Secundo, quia mors Filii Dei temporalis futura erat: mors vero generis humani aetema.» 11. 13–16 cf Faber: «Tertio, ut hoc pacto nos provocaret ad mutuam charitatem et se redamandum, qui prior nos sic dilexit, quamvis inimicos.» Любовь Бога. Loosely based on Faber, In Dominica Pentecostes, No. 4 «Signa inhabitants Spiritus Sancti, seu gratae in homine», sect. 3 «Fuga illecebrarum peccat et Timor Dei». cfJohn 14.21. Любовь к подданым. Published in Eremin and PLDR. Любодейство. Taken from Meffreth, Dominica 4 Post Laetare, No. 2: «Secundum Greg. 21. moral. Coecitas mentis est filia luxuriae. Et metrice dicitur: Mens excoecatur, quae luxuriae famulatur. Haec autem figuratur per coecitatem Samsonis, Iudicum 16. quem Dalila decepit, & Philisthyni tradidit ad excoecandum. ... Moraliter. Dalila interpretatur paupercula, & significat luxuriam, quae ideo dicitur paupercula, eo quod pauperes facit» (Pars hyem., p. 303). Любочестие. Taken from Faber, Dominica 4 Post Pentecosten, No. 3 «Quam frustra laborent sectatores mundi», sect. 1 «Ambitiosi dignitatum cupidi»: «Quare similes sunt hi venatoribus onagrorum: onagri enim homine conspecto in iisdem stant vestigiis, etiam accedente illo; mox rudentes, immotis anterioribus pedibus, posterioribus calcitrant. Ubi tarnen prius accesserit Venator ut fere manu possit eos tangere, fuga se subtrahunt nec capi se patiuntur. Ad eumdem modum honores et dignitates monstrant se ambitiosis, quasi facile acquiri possint: sed ubi proxime accesseris, quasi iam capturus praedam, ea saepe elabitur e manibus.» |
| Любовь 21. Taken from Faber, ibid., No. 9 «Mysteria [on the Gospel for the day, viz. Matt. 22.34–46]», sect. 3 «Cur vult a nobis diligi Deus»: «Septem anni servitutis videbantur Iacobo pauci dies, quia Rachaelem, pro qua serviit, amavit, Genes. 29. Любовь 22. Taken from Faber, ibid. 11. 1–8 cf Faber: «Cur vult a nobis diligi Deus? Respond, primo, ut huius mundi exilium facilius toleremus et calamitosum istud pelagus suavius pemavigemus. Quid enim non alleviat amor?» 11. 9–14 cf Faber: «Secundo. Ut habeat unusquisque auream monetam, qua coelum sibi comparet. Quod aurum in metallis, hoc charitas est in virtutibus, teste Apost. 1. Corinth. Maior horum est charitas. ... Multi sunt in caelo, qui nunquam ieiunarunt, nullam eleemosinam dederunt, neminem docuerunt, nunquam orarunt: Sed nemo, qui non amarit Deum.» 11. 15–18 cf Faber: «Denique quia pretiosissimum, quod homo de suo peculio offerre potest, amor est: per hune enim tradit se et cor suum amato.» 11. 19–22 cf Faber: «Tertio. Quia amor non vult nisi amore compensari. Caetera obsequia pecunia vel honore, et aliis modis compensare possumus. ... At si quem amamus, ab eodem redamari volumus.» Simeon has inverted Faber " s third and fourth points. Любовь 26. Taken from Meffreth, Dominica 5 Post Epiphaniam: «Idcirco si ad has solemnes nuptias, & conuiuium permagnificum venire volumus, ex quo inuitati sumus, virtutum vestes induere debemus; vt sic animas ad similitudinem filiarum nostrarum omemus, quatenus dicatur de eis illud Psalm. 143 . Filiae eorum compositae, circumomatae vt similitudo templi» (Pars hyem., p. 148). Любовь 29. Taken from Meffreth, Dominica Oculi, No. 1 : «Dilectio assimilatur calci viuae, propter tria. P r im o propter igneitatem. quia dicit Magister lib. 16. propriet. Licet calx vel caementum actu est frigidum, intus tarnen femorem habet in occulto. Ideo aqua superfusa, statim ignis erumpit latens. ... Moraliter exponendo hoc, dicendum sic est de dilectione vera. Haec quidem licet ab exteriori videtur esse frigida, eo quod signis exterioribus non ostenditur, quia interdum non est necesse; tarnen habet viui amoris ignem in intimis cordis. ... Nam sicut calce aqua perfusa statim ignis erumpit latens, sic superueniente aqua alicuius tribulationis, vel angustiae, aut necessitatis, tunc statim ignis interior veri amoris erumpit, & exterius se in opere ostendit» (Pars hyem., p. 255). |
| Preafericitul Patriarh Teofil a înmânat Întâistttorului Bisericii Ortodoxe Ruse ordinul Mormântului Dttor de Via al Domnului „Sfânta cruce a friei Sfântului Mormânt”. Apoi a rsunat cuvântul de rspuns al Patriarhului Moscovei i al întregii Rusii Chiril: „V mulumesc cordial, Preafericirea Voastr, pentru invitaia amabil de a vizita spaiile Patriarhiei Ierusalimului, pentru ospitalitatea sincer, acordat mie pe Pmântul Sfânt i pentru decorarea cu ordinul suprem al Bisericii Ierusalimului – ordinul Mormântului Dttor de Via al Domnului „Sfânta cruce a friei Sfântului Mormânt”. Vizita mea de azi este, în primul rând, vizitarea în pelerinaj a Bisericii Sfinte a Ierusalimului, Mama tuturor Bisericilor, de unde Vestea cea Bun a fost rspândit de sfinii Apostoli în întreaga lume. La noi în Rusia întotdeauna a fost o atitudine deosebit fa de Biserica Ortodox a Ierusalimului i de Întâistttorii ei. Noi întotdeauna inem minte c Patriarhii Ierusalimului ridic rugciuni la Mormântul Domnului pentru cretinii ortodoci, care locuiesc atât în regiunea Biblic, cât i în întreaga lume. Rugm sfinte rugciuni ale Preafericirii Voastre pentru Biserica Rus i pentru popoarele Sfintei Rusii cârmuite de ea. Îmbinarea de cuvinte „Pmântul Sfânt” nu este inventat de oameni. Singur Domnul a spus sfântului prooroc Moise: Locul pe care calci este pmânt sfânt (Ie. 3:5). Dac aceste cuvinte au fost spuse în legtur cu pustiul din apropierea muntelui Horiv, unde s-a artat Dumnezeu în Rugul Nestins, cu atât mai mult a luminat prin sfinire pmântul Palestinei. Aici s-a nscut, a propovduit, a fost rstignit i înmormântat Domnul nostru Iisus Hristos. Aici s-a svârit Învierea Lui, biruitoare i slvit, din mori. Aici Domnul a fondat Biserica i tot aici, pe pmântul Sfânt, asupra Apostolilor a pogorât Sfântul Duh, druindu-le har pentru rspândirea Bisericii pe întreg pmântul. Precum în Ierusalim dup Sfânta Cincizecime toi i-au auzit vorbind pe apostoli în diferite dialecte, proprii raionului, (Fapte 2:6), tot aa i acum Sfântul Ora este centrul care atrage pe credincioi din toat lumea. Pe strzile lui se aude orice limb i orice dialect. Vreau s v mulumesc, Preafericirea Voastr, în calitate de pstrtor al marilor relicte, pentru grija printeasc cu privire la Misiunea Duhovniceasc Rus i pentru pelerinii, care vin în numr mare din rile Patriarhiei Moscovei. Inimii mele întotdeauna îi vor fi dragi amintirile despre marile relicte sfinte ale cretinismului, unde m-am aflat din nou însoit de Sanctitatea Voastr. |
| Arhiva Preafericitul Patriarh Chiril a vizitat schitul „Sfântul Ioan Boteztorul” de la Pustia Optina 23 octombrie 2013 17:03 La 23 octombrie 2013 Preafericitul Patriarh al Moscovei i al întregii Rusii Chiril, însoit de mitropolitul de Kaluga i Borovsk Climent i guvernatorul Regiunii Kaluga A.D. Artamonov, a vizitat schitul „Sfântul Ioan Boteztorul” de la Pustia Optina. În biserica în cinstea Soborului Întâimergtorului i Boteztorului Domnului Ioan, în numele clugrilor schitului, Sanctitatea Sa a fost salutat de eful schitului Tihon (Borisov), care i-a adus în dar Întâistttorului un tablou cu chipul cuviosului Ambrozie de la Optina la întâlnire cu credincioii. Preafericitul Stpân s-a adresat ctre cei prezeni cu o alocuiune: „Printe Tihon, eful schitului! Dragi prini i frai! A vrea s v mulumesc cordial pentru întâlnirea cald, pentru rugciune. De fiecare dat, când calci pe pmântul marcat de nevoinele sfinilor, simi cu inima c este un pmânt deosebit. Poi s nu spui nimic despre acest loc, dar pe msura apropierii de sfintele pori simi cu inima c este un loc deosebit. El pstreaz nevoina duhovniceasc a sfântului Ambrozie i practic a tuturor stareilor de la Optina. Toate acestea mrturisesc despre faptul c energia duhovniceasc, care este creat de oameni prin comunicarea cu Dumnezeu, nu moare, precum nu moare sufletul omenesc; i cu cât este mai puternic aceast energie, cu atât ea influeneaz mai mult asupra vieii oamenilor. Nici un fel de spaiu, nici un fel de timp nu pot fi piedic pentru aciunea acestei puteri duhovniceti, care nu cade din cer asupra persoanei, dar este o urmare a experienei duhovniceti a oamenilor, a jertfei lor în combinare cu harul lui Dumnezeu. Noi simim i azi aceast putere duhovniceasc a stareilor – nu doar în operele lor, nu doar în scrisorile lor, nu doar în succesorii lor, dar i de la atingerea de acel loc, unde ei au trit. Precum icoanele poart în sine harul lui Dumnezeu, fiind obiecte materiale, exact la fel poart harul în sine bisericile, chiliile, casele, chiar natura în care au trit, au trudit, s-au rugat, i-au purtat nevoina oamenii sfini, primind binecuvântare de sus. |
| Lapis a terra tamquam densior etiam vulgo discernitur. Lapis autem dictus quod laedat pedem. Lapis mollis est et sparsus; saxa haerent et a montibus exciduntur; petra Graecum est; silex est durus lapis, eo quod exiliat ab eo ignis dictus. Scopulus a saxo eminenti, quasi ab speculando dictus; sive a tegimento navium, π το σκπειν. σπλαια Graece, speluncae Latine. Est autem rupis cavata. Crepido extremitas saxi abrupta; unde et crepido vocata quod sit abrupti saxi altitudo, sicut «haeret pede pes densus» (Virg. Aen. 10,361); unde et vocatur. Cautes aspera saxa in mari, dictae a cavendo, quasi cautae. Murices petrae in litore similes muricis vivis, acutissimae et navibus perniciosae. Icon saxum est, qui humanae vocis sonum captans, etiam verba loquentium imitatur: icon autem Graece, Latine imago vocatur, eo quod ad vocem respondens alieni efficitur imago sermonis; licet hoc quidem et locorum natura evenit, ac plerumque convallium. Calculus est lapillus terrae admixtus, rotundus atque durissimus, et omni puritate lenissimus. Dictus autem calculus quod sine molestia brevitate sui calcetur: cuius contrarius est scrupus, lapillus minutus et asper, qui si inciderit in calciamentum, nocet et molestia est animo; unde et animi molestiam scrupulum dicimus: hinc et scrupea saxa, id est aspera. Cotis nomen accepit quod ferrum ad incidendum acuat; †cotis† enim Graeco sermone incisio nominatur. Ex his aliae aquariae sunt, aliae oleo indigent in acuendo, sed oleum lenem; aquae aciem acerrimam reddunt. Pumex vocatur eo quod spumae densitate concretus fiat; et est aridus, candore parvus, tantamque naturam refrigerandi habens ut in vas missus musta fervere desinant. Rudus artifices appellant lapides contusos et calce admixtos, quos in pavimentis faciendis supurfundunt; unde et rudera dicuntur. Gypsum cognatum calci est; et est Graecum nomen. Plura eius genera; omnium autem optimum lapidi speculari. Est enim signis aedificiorum et coronis gratissimus. Calcis viva dicta quia dum sit tactu frigida, intus occultum continet ignem, unde et perfusa aqua statim latens ignis erumpit. Natura eius mirum aliquid facit. Postquam enim arserit, aquis incenditur, quibus solet ignis extingui; oleo extinguitur, quo solet ignis accendi. Usus eius structuris fabricae necessarius. Nam lapis lapidi non potest adhaerere fortius nisi calce coniunctus. Calcis e lapide albo et duro melior structuris, ex molle utilis tectoriis. Arena ab ariditate dicta, non ab adhaerendo in fabricis, ut quidam volunt. Huius probatio, si manu inpressa stridet, aut si in vestem candidam sparsa nihil sordis relinquat. Caput IV. DE LAPIDIBUS INSIGNIORIBUS |
|
|
