месте). Кроме крепости Сети Менефта «дальше к югу были, очевидно, и другие крепости (Мигдол), которые отличались другими частными названиями», говорит Эберс (Durch Gosen z. Sinai, S. 109–110). 581 Ebers, Durch Gosen z. Sinai S. 111. Отождествление Пигахирофа с Аджрудом составляет характеристическую черту третьего мнения, которое будет изложено дальше. 583 Все географические отождествления, делаемые Бругшем Ляут находит до того странными, что не опасается сопоставлять их с мнением одного анонимного автора, который mit erstannlicher SprachGelehrsamkeit развивает в своей книге тезис, что все географические имена Исхода должны быть отыскиваемы в Америке (Vigouroux, La Bible II, 353). 586 Вот собственные слова Бругша: «Le mot hébreu de Souph dont le sens de algues, roseaux, joncs, plante de papyrus, est certifié dans les dictionnaires de la langue hebraique... a servi à donner le nom au Yam Souph, la mer des algues. (Il) ne contient que la traduction du mot egyptien athu qui signifie encore la même chose que le mot hebreu souph, c’ est-à dire, les algues ou la plante de papyrus, et qui а designé d’un terme general tous les marais et lagunes de la Basse ’Egypte, caractérisés par la richesse de leur végétation, composée de papyrus et de joncs» (Brugsch. L’Exode et monum. ég. p. 14–15). 587 Quant à la mer, personne ne pourra penser à la Mer Rouge. Aussi les textes Elohim des livres saints ne se servent jamais du nom de la mer Rouge; en parlant toujours et simplement de la mer ou de la mer Egyptienne, qui n’est pas autre et qui ne peut pas être autre que la Mér Mediterranée (Brugsch, La Sortie des Hébreux de l’Egypte, у Thompson, Dr. Brugsch’s Theory в Zeitschrif f. äg Sprache 1874 November u. December S. 151). 590 «Taking Ex.13:17–19 as it stands, говорит Thompson (ibid. p. 156), we have an explicit statement placed at the very beginning of the history, that Elohim led the people through the wilderness of the Red Sea. This is the key, therefore, to the subsequent narrative; and when «the sea» is spoken of, we can understand only the Red sea and the wilderness adjacent to that.

http://azbyka.ru/otechnik/Biblia2/ishod-...

В период развития диссидентского движения в СССР и арестов среди его активистов в их лексиконе появилось словосочетание «мягкая шизофрения». Хотя такой диагноз в официальной психиатрии уже давно канул в Лету и его со второй половины 30-х годов никто не ставил, смысл этого словосочетания означал как бы диагностирование шизофрении у человека без шизофрении. В свое время, в начале 30-х годов, будущий академик АМН СССР О.В. Кербиков высмеял такую «шизофрению без шизофрении», противопоставив ее реально мягкой, но несомненной шизофрении. И хотя хулители советской психиатрии не знают истории учения о шизофрении, им понравилось это словосочетание «шизофрения без шизофрении» поскольку советские психиатры, по их мнению, будто бы именно такую «шизофрению» диагностировали у диссидентов. С 60-ых годов реально медленно текущая шизофрения стала обозначаться в номенклатуре психических расстройств как вялотекущая. «Правозащитники» утверждают, что такая шизофрения (по их мнению, «шизофрения без шизофрении») была нужна карательной Системе для использования психиатрии в политических целях. Предполагалось, что в новой, после завершения периода государственного террора, социальной ситуации всё стало складываться наоборот: государство вместо прежнего запрета на признание «политических» психически больными, теперь оказалось заинтересованным в обратном, в том, чтобы у психически здоровых противников его политической Системы диагностировалось психическое заболевание. «Правозащитниками» утверждалось, что это представляло собой политические злоупотребления психиатрией, в результате которых психически здоровых противников Системы можно было бы лишить возможности защищаться в суде, а затем «спрятать» в специальные психиатрические больницы. Чтобы добавить черной краски придумывали не соответствующие реальности страшилки, например: «После выписки из больницы, лица с диагнозом вялотекущая шизофрения были лишены гражданских прав, надежности и возможности трудоустройства» [Thoma Plante]. В «правозащитной» литературе, посвященной критике советской психиатрии, преобладает именно «Вялотекущая шизофрения или медленно прогрессирующая шизофрения»: «Вялотекущая шизофрения была самым печально известным диагнозом, используемым советскими психиатрами в отношении политических диссидентов».

http://ruskline.ru/analitika/2018/02/05/...

Из психологии пассивного созерцания, – неизбежного, раз «все необходимо», – родится оправдание революции и террора. В «Окне» оно дается Н. Устряловым в двух статьях: «Лик века сего» 1. С. 25–29) и «Религия революции» 2. С. 48–55). «Кривыми путями приближаются все прекрасные вещи к цели своей», – этот афоризм Ницше берет Устрялов себе за эпиграф к первой из них. Связывать себя с «великими» – обычная манера «национал-большевиков»; и Гегелем, и Ж. де Местром 195 , и Достоевским, и Вл. Соловьевым пытаются они подпереть свои вещания; и в этом кощунственном попирании дорогих имен снова сказывается исходный аморализм. Нужды нет, что Соловьев гимнов, рождающейся на кровях, культуре никогда не пел и не радовался, а скорбел о предносившейся ему гибели Запада: весь смысл его «катастрофизма» – в том, что он не видел в Европе «новых идей» и говорил об истощении начал личного творчества. Его можно «поправить», и «дополнить» его диагноз своим, новым. «Сумрачное лоно и темный корень – необходимые условия любого цветения, – говорит Устрялов и продолжает, – нельзя не чувствовать исключительно напряженной активности и огромного размаха в целом ряде послевоенных движений и, конечно, в русской революции прежде всего». Его отрицательный характер Устрялова не смущает: созидание, разрушение – ведь «эти категории... – весьма условны. Нередко размах отрицания и ненависти – своеобразное ручательство жизненности организма. Нужно только, чтобы в последнем итоге поле битвы осталось за началом созидания и любви» 1. С. 28). Но в том-то и трагедия слепого натурализма, что для него нет духа созидания и любви вне стихийного кружения исторических вихрей. Идеалов и ценностей ему не предносится никаких, – и все «оправдание жизни» приводится к тому, что «жестокая вещь – жизнь, »ранняя грешница с глазами ребенка«, и прекрасная вещь, – недаром и приближается она к цели своей кривыми путями» 1. С. 29). Устрялов цитирует слова де Местра, несколько, правда, смущенный их «парадоксальностью» – «Lorsque l’ame humaine a perdu son ressort par la mollesse, l’incredulité et les vices gangreneux qui suient l’exces de la civilisation, elle ne peut etre retrempée que dans le sang», ибо «le sang est l’engrais de cette plante qu’on appelle genie " (Considérations sur la France.

http://azbyka.ru/otechnik/Georgij_Florov...

La délégation de la Direction des musulmans du Caucase se composait du mufti Salman Moussaïev, premier adjoint au président de la Direction ; de Rachad Aliyarly et Fouad Nouroullaïev, vice-présidents de la Direction ; de Roufat Gassanov, directeur du Département du protocole, et de Zoulfougar Farzoullaïev. Le patriarche Cyrille a remercié le catholicos de tous les Arméniens et le président de la Direction des musulmans du Caucase d’être venus s’asseoir à la table des négociations : « Vous témoignez ainsi du potentiel de paix de nos religions » a souligné le primat de l’Église orthodoxe russe. « Nous sommes réunis pour discuter de la régulation d’un conflit qui dure, malheureusement, depuis des années (...), impliquant l’Azerbaïdjan et l’Arménie, a poursuivi Sa Sainteté. Depuis près de 30 ans, nous, religieux, responsables de nos communautés, cherchons à apaiser cette tragique confrontation. Dieu nous appelle à prêcher l’amour et la miséricorde, même quand ils paraissent difficilement praticables. » La spiritualité, a remarqué le patriarche Cyrille, est la sphère la plus sensible de l’existence humaine. Malheureusement, il y a des gens qui se servent de la religion pour justifier la violence, la cruauté, les bains de sang. « Ensemble, nous devons répondre sans ambiguïté à ceux qui veulent lier religion et guerre. Les guerres de religion sont une page terrible de l’histoire religieuse de l’humanité, un péché grave. A notre siècle, je pense qu’il faut tout faire pour que les notions de « religion » et de « guerre » ne soient plus mises côte à côte, » a souligné le patriarche. Ensuite, Sa Sainteté a parlé du nécessaire travail de sensibilisation de la jeunesse : « Nous sommes responsables de la jeune génération. Si nous regardons en silence monter parmi les jeunes les tensions, les reproches mutuels et même la haine, cette ivraie prendra racine et il sera bien difficile de l’extirper. Elle deviendra une plante puissante, capable de causer la perte du bon terreau spirituel, et d’endommager l’environnement. J’ai surtout en vue, naturellement, la vie spirituelle. »

http://mospat.ru/fr/news/88241/

Arhiva Predica Sanctitii Sale Patriarhul Chiril inut dup pavecernia mare în ziua de mari a primei sptmâni din Postul Mare la catedrala „Artarea Domnului”, or. Moscova 16 martie 2016 08:35 Seara, la 15 martie 2016, în ziua de mari a primei sptmâni din Postul cel Mare, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei i al întregii Rusii Chiril a oficiat pavecernia mare cu citirea Canonului Mare de pocin al cuviosului Andrei Criteanul la catedrala „Artarea Domnului” în Elohovo, or. Moscova. Dup încheierea serviciului divin Întâistttorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat ctre enoriai cu o predic. În numele Tatlui i Fiului i Sfântului Duh. Postul este timpul lucrului asupra propriei persoane, al crui scop este desvârirea omului. Sfântul ierarh Ioan Gur de Aur, vorbind despre post, ne înva: „Desvârii-v, precum un plugar lucreaz pmântul – dezrdcinai pcatul, aidoma neghinei”. Cuvintele spuse în mod metaforic ale sfântului ierarh Ioan ne ajut s înelegem ceva extrem de important din cele pe care trebuie s le cunoatem atunci când pim pe trâmul postului. Ce semnific neghina i buruienile? Sunt plante care împiedic seminelor de cereale s aduc roada scontat. Sunt plante care absorb în sine energia pmântului, substanele folositoare i cerealele atât de mult slbesc, încât deseori un câmp care este semnat cu grâu sau secar, arat ca o câmpie necosit. Se întâmpl acest lucru, deoarece puterea buruienilor este mai mare decât cea a cerealelor. Dac nu îi ajui seminei bune s creasc i s se întreasc, iarba rea o va omorî. Ioan Gur de Aur compar neajunsurile noastre omeneti, pcatele noastre, cu buruienile. Ele cresc cu o mai mare uurin, decât virtuile noastre, ele absorb mai repede energia firii noastre, iar dac nu vom smulge aceste buruieni, omul devine sterp, incapabil pentru fapte bune. Tragedia existenei noastre const în faptul c oamenii deseori nu îneleg ce se întâmpl cu dânii. Ei devin  duhovnicete inapi de a aduce rod anume din cauza c toate puterile firii lor le dau pentru ca spinii, buruienile s creasc în sufletul lor, nimicind germenii cei buni. Iar când în câmp sunt multe buruieni, este inutil de a semna seminele cerealiere – ele nu vor rsri.

http://patriarchia.ru/md/db/text/4401621...

Anume din aceste motive noi crem eparhii noi. Nu pentru ca s multiplicm birocraia bisericeasc, dup cum spun uneori adversarii Bisericii, dar anume pentru ca i clerul, episcopatul s fie mai aproape de popor i concomitent ca i activitatea lor s le fie dup puteri, deoarece i a spa, i a afâna, i a ara o poriune de teren este extrem de greu. Aceasta o tie fiecare cine mcar o dat a arat pmântul. Este nevoie de tehnic puternic sau de un animal de traciune foarte puternic, se cer puteri i dexteriti – aceasta se refer la artura obinuit, în care cad seminele de plante. Ce s mai vorbim despre sufletele oamenilor, care sunt deseori împietrite, care au uitat de Dumnezeu, a cror atenia le este îndreptat departe de aici? De aceea un lucru enorm o ateapt pe Biserica noastr. i o responsabilitate deosebit azi cade asupra eparhiilor nou create, asupra episcopatului, clerului, activului parohial. M bucur de faptul c aici a fost creat un liceu ortodox, a vrea s-i mulumesc pentru aceasta i stpânului mitropolit Climent, i guvernatorului Anatolii Dmitrievici, i administraiei locale. Este minunat c într-un astfel de ora ca Kozelsk exist un gimnaziu ortodox. Adresându-m ctre voi, dragii mei, clasele superioare i  cele primare, a vrea s v spun un lucru: pstrai în inimile voastre credina. În calea vieii voastre vor fi multe tentaii. Vor aprea învtori mincinoi, care vor dori s v rtceasc. Vor aprea dintre aceia, care vor dori s v strice viaa, s v distrug integritatea voastr, puterea voastr prin diferite ispite, amgeli, vicii, învturi false, negarea lui Dumnezeu i negarea dragostei pentru Patrie. S nu cdei în plas. Voi suntei motenitori ai acelui Kozelsk, care l-a învins pe duman, voi suntei motenitorii acelor locuitori ai Kozelskului, care în anii grei au pstrat credina ortodox. i azi voi suntei acea generaie, de care noi asociem renaterea i a Bisericii, i a Patriei noastre. Fie ca  binecuvântarea lui Dumnezeu s fie cu voi cu toi, dragii mei, întrindu-v pe cile vieii i ajutându-v s svârii acea slujire, la care suntei chemai de Domnul. V mulumesc, stpâne Nichita, pentru cuvintele Dumneavoastr calde. M bucur c Eparhia de Kozelsk este una din puinele eparhii nou formate, pe care am putut s o vizitez. Voi pstra în memorie întâlnirea noastr, aceast zi însorit, frumosul ora Kozelsk i feele voastre binevoitoare. S v pzeasc Domnul.

http://patriarchia.ru/md/db/text/3319022...

Când Biserica arunc smâna, adic propovduiete cuvântul lui Dumnezeu, nici un preot, nici un predicator nu tie, pe ce fel de pmânt va cdea acea smân. Doar întregul complet de posibiliti enumerat de Domnul este prezent în fiecare om luat aparte – putem fi concomitent i margine de drum, i piatr, i buruieni, i pmânt bun. De aceea este absolut clar c aruncarea seminei lui Dumnezeu trebuie s fie însoit de lucrarea solului. Ca pmântul s fie roditor, el trebuie s fie cultivat. A cultiva înseamn a ara pmântul, a-l îngra, a-l uda dac e nevoie. Trebuie s îngrijim câmpul i doar atunci smâna va aduce roade. Uimitor e cuvântul „a cultiva” – are aceeai rdcin ca i cuvântul „cultura”, dar i cuvântul „cult”, prin care uneori se numete slujba bisericeasc. Rdcina este una i aceeai i este asociat cu cultivarea, desvârirea firii omeneti, ca ea s devin mai capabil pentru a recepiona la cuvântul lui Dumnezeu. Probabil este prima i cea mai important predestinaie a fiecrui slujitor al altarului i al întregii Biserici. Dar ce este cultura? Are ea vreo atribuie la lucrarea pmântului? Bineîneles c are! Cultura este de asemenea o modalitate de prelucrare a raiunii omeneti, a sentimentelor omeneti, a voinei omeneti. Actualmente unii insist asupra ideii c omul care se numete pe sine artist, poate face orice dorete i nimeni nu are dreptul s-l opreasc. Se prea poate c anume aa i este, dar cu o singur condiie: dac artistul cu adevrat lucreaz pmântul, dac îl face capabil s rodeasc bine. Dar dac prin cultivarea pmântului se înelege infectarea lui i nici mcar cu buruieni, dar cu plante ucigtoare, în acest caz o astfel de lucrare a pmântului poate fi numit cultur? Astzi sarcina Bisericii e de a merge înainte pe o cale deloc uoar, lucrând pmântul naional pentru ca el s dea rod mre – de ordin duhovnicesc, intelectual, creativ. În acest sens Biserica nu are un aliat mai apropiat decât lucrtorii din domeniul culturii. Dar e foarte important s înelegem c eforturile noastre în comun trebuie s aduc neaprat un rod bun, dar nu unul otrvit. Deoarece acolo unde este otrav, este boal i moarte, prin urmare este vorba nu de cultivarea pmântului, dar de pregtirea lui pentru moartea duhovniceasc, dar poate i cea fizic a neamului omenesc. Anume cu astfel de ochi trebuie privit cultura i trebuie s ne strduim de fiecare dat s rspundem la întrebarea: dar ce fac aceti reprezentani ai culturii? Îngra oare pmântul pentru a aduna o recolt bun sau seamn ceva ce ar putea nimici personalitatea omeneasc, traiul în comun, ar putea s ne lipseasc pe noi toi de un viitor bun i panic?

http://patriarchia.ru/md/db/text/4654873...

Разделы портала «Азбука веры» По благословению архиепископа Запорожского и Мелитопольского Василия Вступление: чудодеять или чудить? священник Михаил Шполянский «Там чудеса, там леший бродит; русалка на ветвях сидит…» Чудеса – сказка, легенда, мечта, надежда? Дар, сила, высшее знание? Чудеса, чудесное, сверхъестественное всегда привлекало человека – от магических изображений на стенах пещер, обиталищ первобытного человека, до культа Гарри Поттера. Множество самых разнообразных понятий и образов связано с понятием «чуда» или ассоциируется с ним. Вот малая толика того, что говорится о чуде и его производных в словаре Даля: « ЧУДО- всякое явленье, кое мы не умеем объяснить, по известным нам законам природы… Диво, необычайная вещь или явленъе, случай; … Чудо искусства, живописи, ваянья. Чудеса в решете . … Чудовый, чудный либо чудесный; удивительный, странный, необычайный; превосходный, прекрасный. Чудоватое дело, непонятное, сомнительное … чудить – дивить, мудрить, делать что, придумывать, строить, хитрить; странничать, чудачитъ; дуритъ, проказить с умыслу; сумасшествовать, сумасбродствовать … чудиха ж. чудила – кто чудит, чудесит; проказникк, чудак … Чудачностъ ж. и чудаковатостъ, странности чудака. Чудище, чудовище … Чудовищностъ – свойство, качество … Чудогрея, чудогрейка – род женской кофты,.. Чудодеятъ, чудодействоватъ, чудотворить – делать, творить чудеса, что-либо сверхъ естественное, противное законам природы, как человек или наука их понимает.… Поим Богу, чудодеящему мышцею высокою … Чудодеяние источаеши … Чудодейственник .. чудотворец, чудорица, – церк. совершающий чудеса Веры … Чудодейное, чудодейственное явленъе. Чудодетельная молитва. Чудотворная икона, творящая чудеса. Чудозрачные виды, дивно красивые; чудозрачностъ, красота… Чудород, чудодей, чудак, Чудоточный, чудоточивый и чудоточащий образ, источающий чудеса. Чудоцвет м. – растен. MimaiIis, переводн. В рамках сегодняшнего разговора нас не интересуют чудеса искусства, живописи, ваянъя, как и чудеса в решете, чудаки, чудовища, чудоцвет.

http://azbyka.ru/xristos-posrede-nas-chu...

A авиасъёмка авимимёнок автогидроподъёмник автоёфикатор – программа полуавтоматической расстановки в тексте буквы ё. автоёфикация автомассажёр автоматно-пулемётный автоподъёмник автоподъёмный авторьё автостартер и автостартёр автостёкла автощётка агитёр агитёрка агитёры агрегат-подъёмник (НВРЛ) адиёт (СРСЮЮ) адьё (из Паустовского) аистёнок айссёрфинг (НВРЛ) акантоцефаллёзы (САМ) актёр актёришка актёрка актёрски актёрский актёрство актёрствовать активно-ёмкостный (САМ) акрилзамещённый акрилозамещённый акрошкёры (Вл. Набоков «Камера-обскура») актинобациллёз акулёнок акушер и акушёр акушерка алё (разг.) алёкать алёна (БСРЖ) алёнка (БСРЖ) алёнка (жук) (САМ) алёнушка (БСРЖ) алёша (БСРЖ) алёшка (БСРЖ) алкоголёнок алкоголёночек аллёрик (БСРЖ) аллигаторёнок аллозаврёнок алощёкий алтарём [алтарь] алым-алёхонек алым-алёшенек альстрёмия (растен.) аматёр аматёрка амёба амёбиоз амёбный амёбовидный амёбоидный амёбоноситель амёбообразный амёбоциты амфисбенёнок анакондёнок анкетёр анкилозаврёнок анпёр (СГУЯК) анпёра (СГУЯК) анпёрка (СГУЯК) антивсё – идеология системы защиты антигорбачёвский (НВРЛ) антиёшник (В.Ч.) антиёшница (В.Ч.) антикремлёвский антисвёртывающий антрепренёр антрепренёрский антрепренёрство антрепренёрствовать антрепренёрша арилзамещённый артёк (БСРЖ) артёмовец (СГЖСССР) артёмовцы (СГЖСССР) артналёт архарёнок архи-всё архимёд (НВМ) архисерьёзный аскнём (аскать) (СРСЮЮ) аспергиллёз (болезнь) аспидно-чёрный асс-бобёр (БСРЖ) астролётчик (САМ) атаманьё атлет (атлёт – неправ.) атлетика (атлётика – неправ.) атлёт (СГУЯК) афера (афёра – неправ.) афёр (БСРЖ) аэрогаммасъёмка аэрогеосъёмка аэросъёмка аэросъёмочный аэрофинишёр (ВЭ) аэрофотосъёмка Б баба-ёгочка (ласк. баба-яга) бабёнка бабёночка бабёха бабёныш (РСЯР) бабёшка (СГУЯК) бабиёр (полынь, вятск.) бабка-ёшка бабьё (Даль) бабьёвое тряпьё (РСЯР) багрённый, -ён, -ена (прич. от багрить – окрашивать в багровый цвет) бАгренный (прич. от багрить – вытаскивать багром из воды) багрянощёкий бадьёй [бадья] байрёйтец (СГЖСССР, Швеция)

http://azbyka.ru/otechnik/Spravochniki/u...