| А вот принадлежность друидов, и вслед за ними ватов, бардов и филидов, к своего рода «первому сословию» роднит кельтскую Ирландию со средневековой романо-германской Европой. «Вторым сословием» у древних ирландцев была родовая и военная аристократия, главным богатством которой был скот, потому что в предысторическую эпоху Ирландия не знала частной собственности на землю, находившуюся во владении рода и не подлежавшую отчуждению, но распределявшуюся в порядке владения между большими семьями. Род (fine) состоял из больших патриархальных семей (derbfine), подобных римской familia, включавших потомков от общего пращура до троюродных братьев по мужской линии включительно и в свою очередь делившихся на малые семьи, которые жили одним домом. Это были родители, их дети и иногда также внуки. В Ирландии дозволялось многоженство, но правом иметь несколько жен могли реально пользоваться лишь состоятельные люди. Экзотическим явлением были «парные» браки, в которые сразу вступали двое мужчин и две девицы. Браки могли заключаться на время. Существовал, как и у галлов, обычай отдавать детей на воспитание в чужие, но дружественные семьи. Несколько родов, связанных или, реже, не связанных узами общего происхождения, составляли клан – туат (tuath), представлявший собой уже своего рода политическое образование. При численности населения Ирландии в дохристианскую эпоху в несколько сот тысяч человек и существовании в ней около 150 кланов. Клан насчитывал в лучшем случае до 10 тысяч человек, но чаще, вероятно, имел в несколько раз меньшее население, занимавшее тот или иной топографический ареал: долину, территорию, окружавшую озеро: два соседних туата могли граничить по водоразделу. Вождь клана именовался ri, традиционно переводимым на русский язык словом «король». Король правил пожизненно, его избирали из большой семьи derbfine его предшественника, принадлежавшей к самому знатному роду в клане, но вовсе не непременно из числа сыновей умершего короля. Король обладал военной, административной, судебной и сакральной властью, но верховная власть принадлежала собранию клана – oenach. На собраниях, которые созывались королем, помимо решения политических вопросов, в особенности связанных с объявлением войны и заключением мира, производилась торговля, устраивались состязания колесничих, филиды нараспев читали саги. |
| Таких кланов в Ирландии насчитывалось около 150, а среднее число входивших в него лиц составляло, вероятно, от одной до десяти тысяч человек. Во главе клана стоял ri (король), который, подобно тому порядку, который существовал и в германских племенах, правил пожизненно и избирался из правящего в клане рода (fine) и правящей большой семьи (derbfine), но выбор делался исходя не из родового старшинства, не строго из сыновей или братьев почившего короля, но по достоинству доблести, храбрости, физической силы и правительственных талантов избранника. Короли кланов зависели от королей одного с ними титула более крупных политических и территориальных образований, составлявших некогда пентархию – пять земель, на которые был поделен весь остров. Но в результате междоусобных распрей и войн границы и само число этих земель менялось, в иные периоды доходя до десяти. Правитель земли Миде, владевший священным городом Темра, носил титул ардриага (великого короля), но такой же титул усваивали себе и те короли, которые, не обладая Темрой, претендовали на право владеть ею. Эти претензии признавались обыкновенно одними кланами и отвергались другими, из-за чего вся Ирландия постоянно пребывала в состоянии династической вражды, выливавшейся периодически в межклановые войны. Король являлся военачальником ополчения своего клана, имел административную, судебную и, доколе оставался в язычестве, сакральную власть. Суд вершился по нормам обычного права – recht n-aicing, которые во всех кланах были почти идентичными, и пока их не зафиксировали письменно в 7 и 8 столетиях, хранились правоведами – бритемами – по памяти. Знатоки права, бритемы, обучались, подобно друидам и филидам, в особых школах, заучивая в них огромную массу хранившихся в устной традиции норм обычного права. Бритемы помогали королю клана в отправлении правосудия, в иных случаях, особенно в спорах между родами и даже кланами, их самих призывали выступить в роли третейских судей. Верховная власть в клане – туате принадлежала народному собранию – oenach. |
| Число крестоносцев варьируется от 16 тыс. чел. в западноевропейских источниках до 130 тыс. чел. в турецких. Историк А. С. Атыйя оценивал численность крестоносной армии в 100 тыс. чел. ( Atiya. 1934. P. 67). По-видимому, совокупное число крестоносцев все же составляло 15-20 тыс. чел. ( H ó v á ri J. A nikápolyi csata: Fordulópont a balkáni oszmán hódítások történetében//Memoria rerum Sigismundi regis. Hadtörténelmi Közlemények. Bdpst, 1998. T. 111. P. 29-34). О численности армии Баязида I также ведутся споры, однако есть основания полагать, что она незначительно превосходила войска крестоносцев. Баязид I, понимая последствия возможной потери Никополя, отступил от осажденного К-поля к Филиппополю (ныне Пловдив, Болгария). Пополнив армию отрядами серб. кн. св. Стефана Лазаревича (1380-1402; деспот в 1402-1427), султан выступил на помощь гарнизону крепости. 24 сент. Баязид приказал разбить лагерь на возвышенности, расположенной в 5-6 км от осадного лагеря крестоносцев. Прибытие армии Баязида вынудило их снять осаду и под прикрытием валашских и венг. отрядов подняться из долины на плоскогорье. На военном совете, состоявшемся в ночь на 25 сент., кор. Сигизмунд I уступил требованиям франц. рыцарей, желавших идти первыми в бой. Перед битвой тур. пехота создала укрепления на холме, за к-рым находился резерв из конной гвардии. Перед пехотой Баязид разместил отряды всадников. Рыцари из войска Жана де Невера, не поставив в известность Сигизмунда, вступили в бой с тур. войском, однако понесли большие потери от тур. обстрела и были разгромлены конной гвардией султана. Отряды Мирчи Старого бежали с поля боя. Венг. король был вынужден отдать приказ об отступлении, в ходе к-рого крестоносцы были оттеснены к Дунаю как армией Баязида, так и тур. гарнизоном Никополя. Сигизмунд спасся бегством: выйдя на корабле в Чёрное м., он добрался до Далмации. Поход завершился полным поражением крестоносцев. Жан де Невер и Жан ле Менгр попали в плен. Большая часть войска была уничтожена, хотя потери тур. армии также были велики, а Баязид I был вынужден снять осаду с К-поля. Крестовый поход против турок 1443-1444 гг. |
| Dac înainte vreme conductorii din aceste ri, inclusiv i conductorii laici, erau nevoii s in cont de prezena cretinilor i s traseze politica lor intern în aa fel, încât s fie aprat echilibrul, acum nici un fel de echilibru deja nu trebuie s fi pstrat i nu se tie ce se poate întâmpla cu rmiele populaiei cretine din aceste ri. De aceea tema central a întâlnirii noastre cu Papa a fost îngrijorarea de situaia din Orientul Mijlociu. Este o îngrijorare sincer care provine din convingerea comun a faptului c trebuie s întreprindem pai hotrâi i pur i simplu s salvm cretinii i, bineîneles, nu doar cretinii. Este important ca s fie oprit vrsarea de sânge. Vreau ca s fie clar cu desvârire: este vorba de toi sinistraii. Îns în aceste ri nu apare problema dispariiei islamului – doar nimicirea cretinilor. De aceea, bineîneles, declaraia noastr comun a inclus în sine un manifest concret i o exprimare a speranei noastre. Dar, din pcate, dezvoltarea ulterioar a evenimentelor, în pofida coordonrii eforturilor noastre comune în Orientul Mijlociu nu a dus la reglementarea politic a problemei. Noi tim, continu izgonirea populaiei cretine i în genere populaia panic sufer de pe urma celor ce se întâmpl în Siria i Irak. Este foarte clar c dac rile care particip în operaii militare pe teritoriul Siriei i Irakului contientizeaz necesitatea dezrdcinrii terorismului, dac este unicul scop care este declarat i care cu adevrat este mobilul acestor ri, dac nu exist alte scopuri nedeclarate, este foarte uor de a uni eforturile. La urma urmei, ce este statul islamic? Cu nazismul care a înrobit cea mai mare parte a Europei, noi ne-am isprvut cu eforturi comune. De aceea era suficient a soluiona problema statului islamic i concomitent problema refugiailor, prevenind toate evenimentele tragice ulterioare care au urmat i care urmeaz din cauza conflictului din Irak i Siria. Aceasta nu se întâmpl. De aceea ne rmâne doar s ne rugm i, bineîneles, s lucrm asupra faptului ca toate rile s îneleag necesitatea unor eforturi comune. A survenit timpul, când nu trebuie s existe diferite abordri fa de aceast problem din partea Rusiei i a altor ri, trebuie de negociat. În acest sens o impresie pozitiv mi-a creat-o preedintele ales al SUA Trump care a spus clar despre necesitatea soluionrii problemei radicalismului islamic i a terorismului. Dea Dumnezeu ca dezvoltarea relaiilor s mearg pe acest fga, inclusiv între Rusia i Statele Unite, deoarece azi terorismul este o ameninare real i pentru Rusia, i pentru Orientul Mijlociu, i pentru Europa Occidental i, bineîneles, pentru Statele Unite, care la începutul secolului al XXI-lea au avut de suferit de pe urma lui foarte mult. De aceea e timpul s studiem diverse iniiative i s unim eforturile ca prin aciuni comune s soluionm problema terorismului, care provoac multe ri i popoare. |
| „Dar noi tim c i cretinii din alte ri ale lumii sunt supui ameninrii fizice i discriminrii. Într-un ir de ri, inclusiv pe continentul African, cretinii exist în condiiile unui pericol de moarte permanent”, a subliniat Preafericitul Stpân. Întâistttorul Bisericii Ortodoxe Ruse a constatat c noiunea de cretinofobie devine general-acceptat i se refer nu doar la conflicte i ri problematice – i în ri parc prospere persoanele, care deschis îi mrturisesc credina, sunt supui presiunii morale. Sanctitatea Sa a amintit despre aa fapte, devenite general cunoscute, cum sunt interdicia angajailor unor instituii i organizaii din Marea Britanie s poarte cruciulie sau încercarea de a scoate rstignirea din slile de clas în Italia. „Eu consider c problema cretinofobiei este una din cele mai periculoase probleme ale contemporaneitii, în special prigonirile pentru convingerile religioase au loc în acele ri, care declar respectul fa de drepturile i libertile omului”, a susinut Preafericitul Patriarh Chiril. În convorbirea cu Patriarhul Ierusalimului Sanctitatea Sa, de asemenea, a menionat importana Misiunii duhovniceti ruse la Ierusalim i a Mitocului Ierusalimului la Moscova în calitate de factor important al dezvoltrii de mai departe a relaiilor dintre cele dou Biserici. Manifestând din partea sa bucuria pentru întâlnirea cu Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei i al întregii Rusii Chiril, Întâistttorul Bisericii Ierusalimului i-a exprimat acordul i solidaritatea cu cuvintele Sanctitii Sale, subliniind: „Conducerea din diverse ri i-a eliminat de facto pe cretini la marginea vieii. Credina noastr ortodox arunc provocare lumii, deoarece arat fenomene reale... Faptul învierii lui Hristos pentru noi este real. Nu va fi o exagerare s spun c noi acum trim timpurile apostasiei”. Referindu-se la tema pelerinajului în Pmântul Sfânt, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului i al Întregii Palestine Teofil a spus: „Noi ne strduim s rspundem la cerinele pelerinilor, care vin la noi, în special din Ucraina, Rusia, Moldova, Belarus. Rusia noi o numim pmântul mucenicilor pentru Biserica lui Hristos. Într-adevr, cei care mcar puin se gândesc la istoria modern a rii voastre, cunosc c acest pmânt este înroit de sângele credincioilor pentru Hristos, pentru Biserica lui Hristos. Aceasta se refer i la Biserica noastr, deoarece Orientul Apropiat este mama credinei cretine i a tuturor Bisericilor, în special a credinei noastre ortodoxe”. |
| Nou ni se spune, de asemenea, c în unele ri occidentale Crciunul nu poate fi numit Crciun. Haidei s folosim cuvântul „Xmas”, iar nu „Christmas”, adic „Naterea lui Hristos” în calitate de srbtoare de iarn. Întrebm: „De ce?”. „Ca s nu-i obijduim pe musulmani”. Îi întrebm pe musulmani: „Frailor, v jignete cuvântul „Crciun”?”. „Desigur c nu”. Prin urmare, nu musulmanii sunt de vin i nu tolerana vehiculat dar, din câte se pare, exist o indicaie ideologic pentru izgonirea cretinismului din via, din spaiul public al unor ri. Astfel c noi avem de-a face nu cu epoca postcretin ca urmare a dezvoltrii intelectuale. Nu este vorba c omenirea s-a ridicat deasupra superstiiilor religioase, deinând adevruri supreme, i nu este vorba c realizrile conceptuale ale raiunii contemporane nu au lsat spaiu pentru Dumnezeu. Postcretinismul este urmarea unei activiti planificate de lung durat asupra contiinei umane a celor care, se prea poate, îi propun ca scop principal al vieii lor lupta cu cretinismul. Noi trebuie s spunem c în dialog cu unele ri noi, credincioii din Rusia, dar i însi Rusia ca stat liber democratic, trebuie s pun problema cu referire la prigoana neîndoielnic a cretinilor. Dac vor fi create condiii pentru o libertate deplin, atunci, cred, aceasta va influena asupra micorrii nivelului de „decretinare”. Principalul, îns, e altceva. Principalul este starea sufletului uman. Pragmatismul, dorina de a tri doar pentru a câtiga i a cheltui, îl lipsete pe om de perspectiva religioas. Trebuie de câtigat i de cheltuit, sntatea este asigurat de o medicin contemporan i de medicamente, acioneaz asigurarea, sunt pe deplin mulumit. De ce s mai am nevoie de Dumnezeu? Numai în vechime oamenii se temeau de tot i era nevoie ca ei s se adreseze la puterile supreme, pe când acum Dumnezeu a încetat s mai fie necesar. Este o urmare nu a unei dezvoltri a filozofiei, dar a psihologiei de consum, devenit azi o maladie duhovniceasc a omenirii. Dac omul vieuiete doar pentru consum, dac nu are o perspectiv religioas, adic o perspectiv a veniciei, ce semnific aceasta? Aceasta semnific ca „s iei de la via totul - nu mai este mai departe nimic, poart-te cum doreti – nu exist nici un fel de factori opritori de ordin moral; poi amgi, poi face totul ce îi place, cel mai important e s-i pstrezi nivelul tu de consum”. Pierderea perspectivei religioase, pierderea credinei în viaa veacului ce va s vin duce la faptul c i contiina oamenilor se transform i se concentreaz în exclusivitate asupra binelui propriu. |
| Sanctitatea Sa a subliniat în mod deosebit comunitatea poziiilor celor dou Biserici cu privire la situaia din Extremul Orient, în special privitor la conflictul din Siria. Preafericitul Patriarh a relatat cardinalului K. Koch c vizitând de la începutul conflictului Siria i Libanul, a avut posibilitate s se întâlneasc cu conductorii Bisericilor cretine din Orientul Apropiat i cu conducerea politic a acestor ri. “O foarte important întâlnire am avut-o cu patriarhii catolici la reedina Patriarhului maronit în Liban”, a menionat Sanctitatea Sa. „Am simit atunci comunitatea poziiilor noastre cu privire la problemele Siriei, Libanului i ale întregului Orient Apropiat“. “Lucrul cel mai important pe care l-am contientizat în timpul acestor vizite (confirmându-se ulterior) este urmtorul: exist ameninarea dispariiei populaiei cretine, a alungrii cretinilor din locurile, unde exist, practic, pe parcursul a dou mii de ani”, a continuat Preafericitul Patriarh Chiril. „Aceasta va semnifica nu doar înclcarea cea mai brutal a drepturilor omului i a libertii religioase, dar i suferinele oamenilor i, pe lâng aceasta, schimbarea naturii civilizaionale a Orientului Apropiat. În aceast regiune au aprut primele comuniti de cretini, islamiti, precum i de iudei, de aceea înclcarea echilibrului acestor comuniti va duce la schimbarea matricei culturale a acestui pmânt“. Preafericitul Stpân a menionat marea importan a poziiei Suveranului Pontif Francisc la problema dat, pe care a expus-o în adresarea ctre Preedintele Rusiei V.V. Putin în legtur cu desfurarea întâlnirii “Celor douzeci“ la Sanct-Petersburg în septembrie 2013. “Consider c poziia noastr comun cu privire la Siria este o platform foarte bun pentru un dialog ulterior între Bisericile noastre cu privire la cele întâmplate în lume“, a spus Întâistttorul Bisericii Ortodoxe Ruse. Înc o tem, importana creia este menionat i de ortodoci, i de catolici – pstrarea valorilor tradiionale familiale în lumea contemporan. “În Rusia, Ucraina i în alte ri de pe teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei, noi ne strduim s facem cunoscut poziia Bisericii noastre referitor la aceast problem important i ducem o activitate susinut, orientat la pstrarea familiei, la reducerea numrului divorurilor, la contracararea avorturilor, dar ceea ce este cel mai important – la aprarea a însi instituiei familiei, care azi este supus unor aciuni distructive din partea contiinei seculariste. Noi tim c nu este pur i simplu o provocare teoretic adus cretinismului, dar i o anumit aciune practic, legat de schimbarea legislaiei într-un ir de ri occidentale“, a subliniat Sanctitatea Sa, exprimându-i satisfacia c i Suveranul Pontif Francisc consider tema familiei ca fiind prioritar. |
| Sanctitatea Sa a menionat, de asemenea, anumite probleme concrete care este important s fie soluionate de cretini în comun acord – în primul rând, este problema aprrii comunitilor cretine care sunt supuse prigonirilor. „Ceea ce se întâmpl actualmente în Orientul Mijlociu, în Africa de Nord, în Pakistan, Nigeria, într-un ir de alte ri, mrturisete despre îngrozitorul genocid al cretinilor – mai stranic decât pe vremea Imperiului Roman, mai îngrozitor decât în Uniunea Sovietic. Fiecare cinci minute, conform afirmaiei OSCE, este ucis un cretin”, a subliniat Întâistttorul Bisericii Ortodoxe Ruse. „Am fost uluit, aflând despre îngrozitoarea crim svârit recent în Pakistan, când de ziua Patelui a fost rstignit pe cruce un preot. Noi cunoatem cum sunt nimicii sate întregi de cretini”. Preafericitul Stpân a menionat c în anul 2002, când a vizitat Irakul, comunitatea de cretini în aceast ar numra un milion i jumtate de persoane, actualmente acolo au rmas 150 de mii de cretini. În anul 2011, când în Siria au început aciunile militare, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei i al întregii Rusii Chiril a fost pe pmântul sirian, s-a întâlnit cu liderii cretini ai acestei ri, în care pe atunci locuiau un milion cinci sute de mii de persoane. Actualmente au rmas 500 de mii, pe lâng aceasta, a fost distrus un mare numr de biserici. Referitor la Libia, putem spune c i acolo comunitatea cretin a fost distrus. Pentru salvarea cretinilor, supui la prigoniri i distrugere fizic, liderii religioi, politicienii trebuie s acioneze în comun, este convins Sanctitatea Sa Patriarhul. Întâistttorul Bisericii Ortodoxe Ruse a menionat c problema ajutorului acordat cretinilor prigonii a devenit tema principal în discuia purtat cu Papa Francisc ce a avut loc în luna februarie anul curent. Patriarhul Chiril a constat de asemenea c prigoana persoanelor care mrturisesc cretinismul are loc i într-un ir de ri considerate prospere. „Se afirm c în numele toleranei se cere absena oricror însemne ale apartenenei la Biserica cretin”, a menionat Sanctitatea Sa. „Noi considerm c i cretinii au aceleai drepturi, la fel ca reprezentanii altor religii, în special în Europa care a aprut pe temelii cretine, indiferent de faptul cum ea se percepe pe sine actualmente. Este o civilizaie cretin, care a încetat s se numeasc cretin în ultimul timp, dar eu sunt profund convins c ea pân acum rmâne ca atare. Din aceste considerente orice fel de prigoan a cretinilor referitor la apartenena lor exterioar la Biserica cretin, bineîneles, aduce amrciune. Noi considerm c i cretinii au drepturi egale cu ceilali i nici într-un caz nu trebuie s fie discriminai pe placul altor comuniti religioase”. |
| i astzi, în condiii noi, biserica rus de la Sofia este locul de rugciune i întâlnire a oamenilor, care prezint diverse etnii. Biserica Ortodox Rus svârete cârmuirea pstoreasc a popoarelor Rusiei, Ucrainei, Bielorusei, Moldovei. Muli oameni din aceste ri actualmente locuiesc în Bulgaria. Biserica istoric rus din centrul Sofiei este casa lor duhovniceasc, îns i pentru muli bulgari acesta este locul apropierii de tradiiile duhovniceti ale Sfintei Rusii, este locul retriri unei experiene duhovniceti. Am avut ocazia s m întâlnesc, chiar i în timpul acestei vizite, cu oamenii care spun cu mândrie: ”Eu sunt bulgar (sau bulgroaic), îns sunt botezat (sau botezat) în biserica rus!” Este minunat c aceast biseric continu s fie locul rugciunii de obte, expresie a dragostei freti i a solidaritii duhovniceti. Este foarte important ca tot ce se petrece aici s contribuie la pstrarea anume a acestui tip de caracter al relaiilor dintre oameni. Desigur, când enoriaii reprezint diverse etnii, diverse culturi, chiar diferite tradiii liturgice, apar multe dificulti cu privire la faptul cum de îmbinat toate, ca nimeni s nu se supere, nimeni s nu fie limitat i totodat s fie pstrat originalitatea, autenticitatea comunitii. Cu acestea se ciocnete clerul nostru nu doar în Bulgaria, dar i în alte multe ri, dar, cu mila Domnului, aceste dificulti sunt depite, atunci când exist unitatea clerului i a credincioilor în jurul parohului i când parohul cu inima deschis i sufletul deschis apleac urechea la dorinele enoriailor si. Eu cred c în aceast perioad istoric important biserica rus din centrul capitalei Bulgariei va continua tradiiile sale minunate: ea va fi locul de rugciuni i de mângâiere duhovniceasc a oamenilor vorbitori de limb rus, indiferent de unde ar fi venit: din Rusia, Ucraina, Bielorus, Moldova sau din alte ri. Ea va fi locul, în care reprezentanii emigraiei ruse, amintindu-i viaa i experiena lor duhovniceasc, de asemenea vor începe s se bucure, c alturi de ei stau o mulime de oameni noi, care se adreseaz ctre Hristos, c, venind din patria lor istoric, aceti oameni formeaz cu ei aceeai comunitate. Consider c i surorile i fraii notri bulgari, care vin în aceast biseric, de asemenea se vor atinge de tradiia liturgic rus cu dragoste, cu respect atât fa de acei, care de la bun început au construit biserica i au format baza parohiei, cât i fa de enoriaii actuali de diferite naionaliti ai parohiei. |
| Dar iat ce a vrea s subliniez în întrebarea Dumneavoastr. Înelegerea doar trebuie s presupun anumite aciuni i în faptul ce se refer la relaiile personale ale arhiereului cu lumea înconjurtoare informaional, trebuie, eu consider, s fie urmate anumite reguli. Aceste drepturi nu sunt reglamentate de nimeni i, probabil, niciodat nu vor fi reglamentate - doar reieind din gândirea logic. Arhiereul nu trebuie s se întâlneasc cu orice jurnalist, care solicit întâlnire, deoarece printre jurnaliti sunt persoane cu dispoziii de provocare, care au drept sarcin nu s capete informaie, dar s foloseasc acest contact pentru atacuri asupra Bisericii. De aceea arhiereul, inclusiv cu ajutorul consilierilor, al secretarilor de pres, trebuie dac nu s deosebeasc duhurile, atunci mcar s cunoasc duhurile i în funcie de aceste cunotine s-i formeze politica, s-i creeze relaiile. În acelai timp, fiecare arhiereu trebuie s-i poarte slujirea, inclusiv în domeniul informrii în mas, deoarece astzi predica nu este suficient în biseric. Astzi cuvântul despre Hristos trebuie s-l ducem, inclusiv bazându-ne pe mijloacele de informare în mas. - Natalia Zahariat, Riga, Lituania, serviciul de pres al Bisericii Ortodoxe din Lituania. Sanctitatea Voastr, cum vedei sau ai vrea s vedei viitorul Bisericilor Ortodoxe din strintatea apropiat, care se afl pe acele teritorii canonice ale Bisericii Ortodoxe Ruse, unde comunitatea rusofon alctuiete minoritatea i deseori sufer dificulti în pstrarea identitii culturale? - Este o problem foarte important – ea se refer la natura Bisericii noastre multinaionale, care este prezent în diferite ri. Arhiereii conductori îmi raporteaz faptul c în multe ri suverane, care au fost republici ale Uniunii Sovietice, se observ plecarea populaiei rusofone ortodoxe – aceasta se refer în special la acele republici, care se afl în partea Asiatic a fostei URSS. Dar exist probleme i în rile Baltice. Nu toi oamenii ortodoci se simt confortabil în aceste ri i acest fapt genereaz la unii dorina de a pleca, ceea ce, desigur, slbete Biserica noastr, doar Biserica noastr îi înfptuiete misiunea, slujirea sa apostoleasc nu doar pe teritoriul statelor slave, dar pretutindeni, unde Domnul ne-a chemat s venim. De aceea plecarea oamenilor ortodoci – este, fr îndoial, slbirea prezenei Bisericii Ortodoxe cu toate consecinele ce reies din aceasta. |
|
|
