| Aflându-te la seminar te gândeti fr s vrei la viitoarea generaie a clerului ortodox rus. i azi într-o manier cu totul minunat, în conformitate cu Statutului Bisericii, s-a citit Evanghelia dup Luca, unde se vorbete despre un semntor care a venit s semene (Lc. 8:5-15). În continuare se vorbete despre faptul unde cdeau seminele aruncate de el. Unele au czut lâng drum – au fost ciugulite de psri; altele – pe sol pietros, i nu au avut rdcini aceste semine, încât s-au uscat sub razele soarelui arztor; altele au czut între spini, în iarb înalt, între buruieni i au rsrit buruienile i au înbuit germenii; i doar ultimele au czut pe solul fertil. De obicei, când meditm la acest text evanghelic, noi încercm s rspundem la întrebarea: dar noi cine suntem? Suntem acei care ne aflm la marginea de drum sau acei de pe solul pietros, sau acei care suntem în mrcini, dar poate suntem acei de pe pmântul bun? Îns la semntor noi nu ne gândim. „Ieit-a semntorul s semene” i arunca seminele atât de deprate, încât ele cdeau pe diferite tipuri de sol. Dar cine este acest semntor? Conform tâlcuirii a Însuii Mântuitorului, smâna este cuvântul lui Dumnezeu, iar semntorul este acela care aceast smân, adic cuvântul, o ofer oamenilor. Sunt acei care sunt chemai de Însui Dumnezeu s semene cuvintele Lui. Ce s facem? Se prea poate, cunoscând aceast pild, noi nu trebuie s aruncm atât de departe seminele? De ce s le aruncm pe marginea drumului, de ce s le aruncm pe sol pietros, de ce s le aruncm între spini? Nici un fel de indicaii, unde se cade de aruncat seminele, în pild nu se dau. Aceasta semnific c semntorul, împuternicit de Însui Dumnezeu s semene seminele cuvântului Su, trebuie s le arunce cât mai departe. Doar apostolii procedau anume astfel. Parc apostolul Pavel, plecând în Antiohia, în Cipru, apoi în oraele pgâne cunoscute din acele vremuri ale Asiei Mici: Listra, Dervia, Iconia, Efes, iar apoi în oraele pgâne pe continentul European: Felipe, Salonic, Atena, Corint – parc apostolul, vizitând aceste orae, arunca smâna pe pmânt fertil? Acolo totul era ars: o alt credin, o alt cultur, alte valori conform crora vieuia populaia. Iar apostolul Pavel arunca aceste semine… |
| i astzi în citirea din Apostol (Gal. 2:16-20) gsim cuvintele minunate ale apostolului Pavel ctre Galateni: „M-am rstignit împreun cu Hristos i nu eu mai triesc, ci Hristos triete în mine”. Ce înseamn „m-am rstignit împreun”? Pot exista mai multe sensuri, îns, deoarece în primul rând crucea este un simbol al suferinei, atunci a te rstigni împreun cu Hristos pe cruce este o mrturie a hotrârii omului de a-i purta propria cruce, propriile suferine, propriile chinuri. Marile suferine pe care le-a avut poporul nostru i în primul, i în cel de al doilea rzboi pentru aprarea Patriei, într-o semnificaie duhovniceasc, înltoare, etern, au fost acea rstignire împreun, deoarece oamenii mureau nu pentru propriile interese – ei se aduceau în jertf de dragul altora, de dragul propriului popor, de dragul Patriei. Dar exist i un alt sens în aceste cuvinte: „M-am rstignit împreun cu Hristos i nu eu mai triesc, ci Hristos triete în mine”. Rstignirea împreun semnific de asemenea acceptarea adevrului lui Dumnezeu, hotrârea de a tri conform legii lui Dumnezeu. În citirea evanghelic de azi (Lc. 8:5-15) gsim minunatele cuvinte despre semin – despre cuvântul lui Dumnezeu, care cade pe drum i este ciugulit de psri; cade pe pmânt pietros i se usuc, cci nu are rdcin; cade în mrcini, adic în verdea, i moare, cci verdeaa crete i nu-i d posibilitate s rzbat; dar semina cade de asemenea i pe pmânt bun i aduce un mare rod. A accepta adevrul lui Dumnezeu, a te rstigni împreun cu Hristos semnific a accepta semina – cuvântul lui Dumnezeu – în propria inim, fcând-o sol prielnic. Nu astfel ca diavolul s poat distruge acest cuvânt prin diverse tentaii i ispite, învturi periculoase i mincinoase. Nu astfel ca semina czut s poat s se usuce, neavând rdcin. i nu astfel ca tendina spre plceri, spre bogie, deertciunea lumii s poat înbui aceast fug. A te rstigni împreun cu Hristos semnific ca astfel trebuie de acceptat cuvântul lui Dumnezeu, încât el s aduc rod, ca i mreile porunci ale lui Dumnezeu, care pentru unii prezint o mare înelepciune, ce descoper oamenilor taina existenei umane, iar pentru alii prezint o nebunie (vezi: 1 Cor. 1:23) – ca aceste porunci s intre în trupul i sângele nostru, s transforme contiina noastr, s întreasc voina noastr, ca s putem s ne opunem i diavolului i multor tentaii i ispite, i pmântului pietros, care astzi deseori este prezentat de cultura contemporan fr duh i fr Dumnezeu a societii. A te rstigni cu Hristos, acceptând adevrul lui Dumnezeu, semnific s fii puternic în msura în care eti în stare s-i dai viaa când va fi nevoie. |
| Mnstirile într-un aa ora cum este Moscova, joac un rol extrem de important pentru viaa duhovniceasc a capitalei i pentru întreaga Biseric. A vrea s atrag atenia voastr asupra citirii de azi din Evanghelia dup Luca, pentru a clarifica importana mnstirilor (Lc. 8:5-15). Noi am ascultat pilda bine cunoscut despre Semntorul care a semnat semine. O smân a czut pe drum, a doua – pe pmânt pietros, a treia – în mrcini, adic în buruiene. Prima smân a fost ciugulit de psri, a doua a rsrit, dar s-a uscat, deoarece nu avea rdcin, iar a treia a murit, fiind înbuit de spini. Mântuitorul Singur explic pilda. El spune c prima smân – este cuvântul lui Dumnezeu, care fiind semnat pe drum, a fost ciugulit de psri. Iar psrile sunt diavolul, ispititorul, care elimin smâna cuvântului lui Dumnezeu din sufletele oamenilor. A doua smân, cea de pe piatr, este cuvântul, pe care oamenii îl accept cu bucurie, dar nu îl însuesc în profunzime i când survin timpurile de ispit, se leapd de credin. A treia smân este cuvântul, care este însuit de oameni, dar apoi grijile cotidiene, bogia, desftrile o înduesc i ea nu are putere s creasc. Sfinii prini, meditând asupra faptului cum este însuit cuvântul lui Dumnezeu de ctre om, compar perceperea adevrului lui Dumnezeu de ctre personalitatea uman cu o lupt. La unii sfini prini, în special în perioada antic, noi întâlnim modele minunate de lupt ale unui tânr puternic, care primete loviturile, aplicare de inamic, dar singur, folosind puterea, aplic lovituri de rspuns i îl biruie pe adversar. Într-adevr, însuirea cuvântului lui Dumnezeu este întotdeauna o lupt. Ioan Gur de Aur mediteaz la aceeai tem i spune c doar un suflet care este tare i care nu slbete, poate obine victorie. Dar de ce slbete sufletul? De ce sufletul cu uurin cedeaz diavolului cuvântul sau refuz la cuvânt în timpul încercrilor, sau permite ca mrcinii vieii s înbue acest cuvânt? i în primul caz, i în cel de al doilea i al treilea, este vorba de condiii din exterior. Din afar acioneaz puteri, care amestec sufletului uman s însueasc cuvântul lui Dumnezeu. Ioan Gur de Aur spune c acest cuvânt nu poate fi acceptat de un suflet nesigur i care slbete. |
| În timpul hirotonisirii arhiereti de asupra capului celui care se hirotonisete în episcop este deschis Evanghelia i, conform tradiiei existente, eu întotdeauna pun un semn în acest loc al Evangheliei, pentru ca mai apoi s spun episcopului hirotonosit ce cuvinte ale lui Hristos au intrat în atingere direct cu el în momentul hirotonisirii. i ceea ce astzi s-a întâmplat, eu consider c nu e întâmpltor. Eu am deschis Evanghelia, fr a m uita în text, la acele cuvinte care astzi, conform statutului, sunt citite în biseric (Lc. 8:5-15). Este pilda despre semntor i cred c aceast coinciden dubl este un semn al lui Dumnezeu, o mrturie despre faptul c tu, stpâne, trebuie în mod deosebit s trudeti, semnând cuvântul lui Dumnezeu. Când citim aceast pild sau meditm asupra ei, noi în primul rând ne gândim despre smân: iat cade lâng drum, cade pe piatr, cade între spini, cade pe pmântul cel bun... Îns principalul în aceast pild nu este cuvântul, dar solul. Cuvântul lui Dumnezeu poart în sine o for enorm, dar aceast for nu poate fi perceput de ctre om fr participarea lui. În pild se descoper o tain uimitoare a corespondenei dintre omenesc i Dumnezeiesc, a providenei lui Dumnezeu i a libertii omului. Dumnezeu v d cuvântul Su – El d fiecruia, îns fiecare îl percepe în corespundere cu particularitile sale interioare, înclinrile i predileciile sale. i când smâna cade lâng drum, atunci, conform pildei, este clcat cu picioarele i psrile cerului o mnânc. Explicând aceast imagine, Însui Mântuitorul a spus c este diavolul care vine la omul care a rspuns la cuvântul lui Dumnezeu i smulge aceast smân din firea lui. Cât de uimitor aceste cuvinte sunt raportate la ceea ce are loc astzi, mai ales printre tineret! Doar sunt dintre aceia care au învat în coli duminicale, acei pe care prinii îi aduceau în bisericile lui Dumnezeu, care au auzit cuvântul i îl acceptau. Îns apoi diavolul prin ispite, tentaii, înfierbântarea trupului, provocarea celor mai josnice instincte ale firii omeneti smulge acest cuvânt din inima i mintea oamenilor tineri. i muli din ei au nevoie de ani lungi, muli trebuie s mai peasc pe cile priporoase ale vieii, s capete cucuie, s li se provoace rni, pentru ca în cele din urm s îneleag c acel cuvânt ctre care a tins cândva mintea i inima lor, purta în sine taina fericirii omeneti. |
| Arhiva Predica Preafericitului Patriarh Kiril în lavra Sfânta Treime de ziua pomenirii cuviosului Serghie, egumen de Radonej 8 octombrie 2011 15:30 În data de 8 octombrie 2011, în ziua de pomenire a Cuviosului Serghie, egumen de Radonej, Întîistttorul Bisericii Ortodoxe a svârit Sfînta i Dumnezeiasca Liturghie în catedrala Adormirii Maicii Domnului din lavra Sfintei Treimi. La sfîritul serviciului divin Preafericitul Patriarh Kiril s-a adresat celor prezeni la festivitile închinate sfîntului cu un cuvânt de învtur. Pe voi pe toi, dragi prini, frai i surori, v felicit cordial cu marea pentru noi toi srbtoare a pomenirii sfântului cuviosului i purttorului de Dumnezeu, printelui nostru Serghie, egumen de Radonej, fctor de minuni, la care noi venim în credin i ne rugm în faa moatelui lui. Cuviosul aude aceast rugciune i se împarte cu marea putere care îi este dat lui de la Dumnezeu. Cptm pentru rugciunile noastre – anume pe acest rspuns al Cuviosului se bazeaz veneraia numelui lui. Anume de aceea s-au adunat astzi în lavra Sfânta Treime mii de pelerini – nu din cauza c cineva a fost invitat, nu din cauza c cineva a impus pe altcineva s vin, dar ai sosit aici din oraul Moscova i din alte orae i sate, mânai de o singur dorin – s v rugai în aceast zi în faa raclei Cuviosului, tiind cu siguran c el aude rugciunea voastr. Cum a cptat sfântul cuvios Serghie o astfel de putere? Rspuns la aceast întrebare se conine în Evangheli (Lc. 6:17-23) pe care am auzit-o astzi la Liturghie, precum i în citirile apostolice (Gal. 5:22-6:2), unde apostolul spune în mod direct: ”De va cdea un om în vreo greeal, îndreptai-l pe unul ca acesta cu duhul blândeii”. Îndreptarea omului, îndreptarea vieii noastre este condiia necesar a dezvoltrii personalitii omului, este condiia necesar a perfecionrii relaiilor sociale, a vieii societii umane. Fiindc anume pcatul, i nu altceva, este cauza nenorocirilor noastre, a scârbelor, neplcerilor familiale, a maladiilor, problemelor în societate i în stat – pcatul care se încuib în interiorul oamenilor îi împinge la faptul ca oamenii s amgeasc unul pe altul, s plaseze minciuna la fundamentul vieii lor zi de zi, s tind spre îmbogire i putere pe contul altora, s oprime i s prigoneasc pe acei care nu sunt de acord cu ei. Toate acestea îi au rdcina nu în neorganizarea exterioar a relaiilor sociale, nu în prezena unor anumite legi, nu în existena unor anumite tradiii în organizarea vieii sociale, dar are o singur cauz i, anume, pcatul din interiorul omului. i niciodat nu va deveni mai bun nici societatea, i nici omul, dac nu va exista lupta cu pcatul. |
| Dupont. Brescia, 1985. P. 289-315; Kaestli J.-D. Fiction littéraire et réalité sociale: Que peut-on savoir de la place des femmes dans le milieu de production des Actes apocryphes des Apôtres?//Apocrypha. Turnhout, 1990. Vol. 1. P. 279-302; Bauckham R. The «Acts of Paul» as a Sequel to Acts//The Book of Acts in Its Ancient Literary Setting/Ed. B. W. Winter, A. D. Clarke. Grand Rapids; Carlisle, 1993. P. 105-152; idem. The «Acts of Paul»: Replacement of Acts or Sequel to Acts?//Semeia. Atlanta etc., 1997. Vol. 80. P. 159-168; Dunn P. W. Women " s Liberation, the «Acts of Paul», and Other Apocryphal Acts of the Apostles: A Review of Some Recent Interpreters//Apocrypha. 1993. Vol. 4. P. 245-261; idem. The «Acts of Paul» and the Pauline Legacy in the 2nd Cent.: Diss. Camb., 1996; Elliott J. K., transl. The Apocryphical New Testament: A Coll. of Apocryphical Christian Literature in an English Translation. Oxf., 1993; Lona H. E. Über die Auferstehung des Fleisches: Studien z. frühchristlichen Eschatologie. B., 1993. (BZNW; 66); Bovon F. Une nouvelle citation des «Actes de Paul» chez Origène//Apocrypha. 1994. Vol. 5. P. 113-117; Brock A. G. Genre of the «Acts of Paul»: One Tradition Enhancing Another//Ibid. P. 119-136; The Apocryphal Acts of Paul and Thecla/Ed. J. N. Bremmer. Kampen, 1996. P. 60-74. (Stud. on the Apocryphal Acts of the Apostles; 2); Art é s-Hern á ndez J. A. Las «Efesíacas» de Jenofonte de Éfeso y los «Hechos» Apócrifos de Pedro y Pablo: estudio lingüístico//Minerva. Valladolid, 1996. Vol. 10. P. 51-57; 1997. Vol. 11. P. 33-53; idem. Gnosis y Acta Apostolorum Apocrypha: «Hechos de Pablo y Tecla» y «Martirio de Pedro»//Estudios bíblicos. Madrid, 1997. Vol. 55. P. 387-392; idem. Estudios sobre la lengua de los «Hechos apócrifos» de Pedro y Pablo. Murcia, 1999; idem. Lc 19. 1-10 - Hch 20. 7-12 - Passio Pauli I (104. 8 - 106. 15): Análisis comparativo//Filología Neotestamentaria. Cordoba, 2003. Vol. 16. N 31/32. P. 49-67; idem. Acta Pauli et Petri Apocrypha y Patrística griega: Paralelis-mos léxicos//Augustinianum. |
| Les grottes de El- " Aleiliyat et la Laure de Saint-Firmin//RB. 1984. T. 91. P. 381-387; Strobel A. Zur Ortslage der Laura Heptastomos//ZDPV. 1987. Bd. 103. S. 169-177; Elliott-Binns J. Cyril of Scythopolis and the Monasteries of the Palestinian Desert: Diss. [L.], 1989; Goldfus H. Khallat ed-Danabiya: A Desert Monastery//Christian Archaeology in the Holy Land. 1990. P. 277-244; Patrich J. The Cells (Ta Kellia) of Choziba, Wadi el-Qilt//Ibid. P. 205-226; idem. Palestinian Desert Monasticism: The Monastic Systems of Chariton, Gerasimus and Sabas//Cristianesimo nella storia. Bologna, 1995. Vol. 16. P. 1-10; idem. Sabas, Leader of Palestinian Monasticism: A Comparative Study in Eastern Monasticism, 4th to 7th Centuries. Wash., 1995; idem. Monastic Landscapes//Recent Research on the Late Antique Countryside/Ed. W. Bowden. Leiden; Boston, 2003. P. 413-446; Coquin R.-G. Laura//CoptE. 1991. Vol. 5. P. 1428; Patrich J., Arubas B., Agur B. Monastic Cells in the Desert of Gerasimus Near the Jordan//Early Christianity in Context: Monuments and Documents/Ed. F. Manns, E. Alliata. Jerus., 1993. P. 277-296; Прп. Давид Гареджели и его святая Лавра/Сост.: О. Шведов. М., 1996; Sion O. The Monasteries of the «Desert of the Jordan»//LA. 1996. Vol. 46. P. 245-264; Tzaferis V. Early Christian Monasticism in the Holy Land and Archaeology//The Sabaite Heritage in the Orthodox Church from the Fifth Century to the Present. 2001. P. 317-321; McCarthy M. C. Laura//NCE. 20022. Vol. 8. P. 381; Grego I. La laura di San Giorgio di Choziba: Uno dei più antichi santuari mariani di Terra Santa//Ecce ascendimus Jerosolyman (Lc 18, 31): Miscellanea di studi offerti per il 75 dello Studentato Teologico Salesiano in Terra Santa e il Centenario dell " Ispettoria salesiana del Medio Oriente/Ed. F. Mosetto. R., 2003. P. 385-397; Rubin R. Greek and «Syrian» Anchorites in the Laura of St. Firmin//Aram Periodical. Leuven, 2003. Vol. 15. P. 81-96; Failler A. Note sur le monastère de la Laure de l " Anaplous//REB. |
| Термин, который использует здесь Климент, труднопереводим. Выражение o( e)n tau)to/thti Lo/goj может означать, в зависимости от контекста, самотождественный, тождественный себе, в себе, внутренний, сущий и т. д. Насколько я понимаю, по–гречески этот термин звучит также неуклюже, как и по–русски. Однако смысл его совершенно ясен. Логос, изначально сущий в Отце ( Извлечение 6,2), получает впоследствии некоторое независимое существование, а именно, как «воплощенное» знание (proelqwÜn gnw=sij — 7,1). Климент технически различает Логос в изначальном состоянии, сущий Логос и Логос произошедший, или вышедший из изначального состояния (например, как гносис, или во плоти). Но для того, чтобы исключить идею о множественности Логосов, Климент неоднократно повторяет, как в данном пассаже, что все это один и тот же Логос. Подробнее это обсуждается в Извлечении 19. Концепция эта и терминология принадлежат скорее Клименту, нежели гностикам. 2519 Is. 65:7. 2520 Mt. 9:28. 2521 «Придут … псевдопророки, явят различные знамения…, чтобы совратить, если возможно, даже избранных мною» (Mt. 24:24). 2522 Противопоставляются klh/toi званные и e)kle/ktoi избранные. 2523 Cf. Lc. 15:25. 2524 Cf. Mt. 5:45. 2525 Cf. Io. 6:16; 17:11.17; Mt. 5:14. 2526 I Tim. 6:16; Io. 1:14; Col. 1:15; I Cor. 2:9; Mt. 18:10. 2527 Mt. 18:10. 2528 Mt. 5:8. 2529 I Cor. 15:40. 2530 I Pet. 1:12. 2531 Cf. Pet. 1:19. 2532 Mt. 17:2. 2533 Cf. Io. 6:51; I Cor. 10:3; Io. 1:4. 2534 Cf. Io. 6:32 2535 I Cor. 15:44. 2536 Cf. Mt. 10:28. 2537 I Cor. 13:12. 2538 Io. 8:56. 2539 Eph. 4:24. 2540 I Col. 1:15–16. 2541 Ps. 109:3; Ps. 71:17. 2542 Gen. 1:27. 2543 Аналогичное рассуждение см. Извлечения 68 и 79. Женское семя означает душевное начало, мужское — духовное. 2544 I Cor. 15:29. 2545 I Cor. 15:29. 2546 Демиург и подвластные ему силы препятствуют Иисусу и избранным войти в Плерому (ср. Извлечения 34, 38 и 39). Именно поэтому далее (Exc. 38) говорится, что миссия Иисуса состоит в том, чтобы обеспечить избранным «путь на родину». 2547 paraklh/toj означает посредник, адвокат, тот, кто говорит от чьего–либо имени. ProÜj toÜn pate/ra paraklh/toj e)stin o( u(io/j (Origenes, De oratione, 10); paracletus id est advocatus, quia pro nobis intercedit upud patrem (Isidorus Hispalensis, Ethymologiarum libri, VII 2,27). Так же называли себя Montanus, Manes и некоторые другие пророки и учителя гносиса. (Cf. Hippolytus, Refutatio VIII 19; Eusebius, Historia ecclesiastica VII 31, 1.) 2548 |
| Deut. 5:9. 2549 О том, что Василид учил о перевоплощении Климент пишет в четвертой книге своего основного произведения. Грешные души, согласно Василиду, вынуждены проводить здесь еще одну жизнь как наказание, избранные же за их свидетельствование (или мучения — diaÜ marturi/ou) получают отпущение грехов (Strom. IV, 83,2). Об этом же говорит Ориген (In Epist. ad Rom., 5). 2550 Двусмысленный пассаж. Тишина понимает Отца, но свойственным ей образом (см. след. Извл. 30). Фактически, только Сын знает его. Casey предложил kate/laben исправить как не понимала ou) kate/laben. Однако такое исправление, как справедливо замечает Sagnard, в данном контексте неоправданно. Термин kate/laben cf. Io. 1:5. 2551 Col. 2:9. 2552 Io. 1:2; Phil. 2:7. 2553 Текст испорчен. Casey предполагает лакуну после слова Топос: w(/ste kaiÜ tou=To/pou tw=n klh/twn taÜ a)ggelikaÜ au)th?=proba/llousa par ) au(th?=kate/xei… Избранные — это духовные сущности, которые созданы от начала. Что может создать и оставить при себе София? Очевидно, душевные сущности (то есть, женское семя или душевную природу) и того самого архонта, который здесь называется Топосом, в то время как у Иринея и Ипполита — Творцом или Демиургом. Возможно, это особенности терминологии самого Теодота. 2554 Mt. 5:16. 2555 Io. 1:9. 2556 Cf. Lc. 14:27. 2557 Весь последующий третий раздел базируется на том же источнике, что и Irenaeus, Adv. Haer. I 4,5 — 7,5. 2558 Col. 1: 16; Phil. 2: 9–11; Eph. 4: 9. 2559 I Cor. 11:10. 2560 Io. 1:3. 2561 Cf. Irenaeus, Adv. Haer. I 8, 5; Heracleon, fr. 2; Philo, De opifitio Mundi 30,31. 2562 Rom. 8: 20–22. 2563 Cf. Mt. 5:25; Rom. 7:25; Lk. 12:58; Mt. 12:29. 2564 Cf. Mt. 13:25; 13:39; Io. 10:1. 2565 Ср. фр. А Валентина. 2566 I Cor. 15: 47. 2567 Rom. 11:17.24. 2568 Rom. 11:25 sq. 2569 Cf. Rom. 5:12.14.20–21; Hebr. 2:14–15. 2570 o( me/gaj a)gwnisth/j. Cf. Clemens, Prot. 110, 3. 2571 eu(=ren )Ihsou=j (чтение предложенное Bunsen, MSS: Ihsou=n) Xristo/n e)ndu/sasqai toÜn prokekhrugme/non. 2572 LP. sfo/dra, Sofi/a? Sagnard. 2573 |
| Срав. Иез. 11, 19; 36, 26–27. 598 Ср. Chwolson, Das letzte Passamahl Christi und d. Tag seines Todes (Memories de l " acadйmie des Sciences de S.-Petersbourg XLI, 1, 1892), стр. 92. Edersheim, Life and Times (1849), II, стр. 57, 18 сл. и 777 сл. Wьnsche neue Beimrдge z. Erlдumerung d. Evangelien aus Talmud und Midrasch (1878), 148–152. 599 Orello Cone. The Gospel and its earliest interpretations (1894, 273) и Η. Holtzmann (Ν. T. Theol. H 368, 390) в своих поисках за александринизмом усматривают в этих словах Филоново учение о Боге как actus purus! 600 Смысл обоих текстов представляется несколько неясным, так как трудно установить, каким арамейским словам соответствуют греч. βιζειν βιαστα, ρπζειν . 601 Dalman, Worte Jesu. 79 след. 602 См. выше, стр. 273–278. 603 Отдельные изречения Христовы, приводимые в евангелии от Иоанна, отличаются такою же сжатостью, как и те, какие мы читаем у синоптиков; все речи, влагаемые евангелистом в уста Его в первой части евангелия, представляют собою лишь развитие таких сжатых афоризмов, как 3, 5; 8, 5, 17; 6, 35 или 7, 28; ср. 15, 1–2 и др. 604 Ср. Деян. 21, 10–11 о пророке Агабе. 605 Ср. Мф. 16, 17. 606 Holtzmann (Ν. T. Th. II, 444), Im Grande тцпт jenes synoptisches Bekcnntniss sogar an den 17 Johanneischen Stellen wieder, wo Jesus selbst sieh als Sohn schlechthin ( υς) einfuhrt . 607 Несколько отличная формула у Матфея (10, 37) имеет совершенно тот же смысл, особенно в связи с контекстом (Я пришел разделить человека с отцом его, и дочь с матерью ее, и невестку с матерью ее, и враги человека домашние его). 608 Holtzmann N. T. Theol. 1, 315... Stellen wie Math. 24, 26–27... die Wiederkunftsgleichnisse Math. 24, 43 – Lc. 12, 39... reprдsenmiren das Urgestein der synopt. Eschatologie... An der rьckhalmlosen Anerkennung solcher Thatsachen hat die protest. Exegese die Probe strenger Aufrichtigkeit, ьвегнаирт ihrer wissenschaftlichen Competenz zu bestehen . О современном положении вопроса в научной литературе см. там же. 609 См. выше, 277–278 сл. 610 |
|
|
