| Biserica îi cintete pe toi mucenicii i mrturisitorii pentru numele lui Hristos La 7 februarie 2021, în duminica a XXXV-a dup Rusalii, de ziua Soborului noilor mucenici i mrturisitori ai Bisericii Ruse, preedintele Departamentului pentru Relaii Externe Bisericeti al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, a oficiat Sfânta Liturghie în biserica din Moscova în cinstea icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necjii” de pe strada Bolshaya Ordynka. Împreun cu arhiereul au slujit clericii bisericii. La ectenia întreit, au fost înlate rugciuni pentru încetarea rspândirii infeciei de coronavirus. Dup ectenia întreit, Înaltpreasfinitul Mitropolit Ilarion a citit rugciunea rânduit pentru vreme de epidemie. În timpul slujbei, au fost înlate rugciuni pentru odihna sufletului printelui protopresbiter Daniel Gubyak, care a plecat la Domnul la 5 februarie 2021. La sfâritul Liturghiei, Înaltpreasfinitul Ilarion a adresat celor prezeni un cuvânt de învtur: „În numele Tatlui, i al Fiului, i al Sfântului Duh! Astzi, dragi prini, frai i surori, ne amintim de noii mucenici i mrturisitori ai Bisericii Ruse, de toi cei care au suferit în anii persecuiei, când sute de clerici i sute de mii de mireni au fost supui represiunii sau execuiilor doar pentru c au mrturisit credina în Hristos ca Dumnezeu i Mântuitor. Amintindu-ne de evenimentele istorice care au fcut posibil acest tip de persecuie, vedem c responsabilitatea pentru crearea unei astfel de situaii era una colectiv. Nu este vorba de o singur persoan sau de un grup mic de oameni, ci de o mulime de oameni care, înelai fiind de idealurile false, le-au permis persecutorilor s vin la putere. Desigur, au fost muli oameni amgii printre acetia, cci li se spunea: „Vom lua banii i averile de la cei bogai i le vom da vou, voi vei primi toate acestea”. i oamenii au fost sedui de astfel de promisiuni. Dar revoluiile nu s-au fcut niciodat în numele oamenilor. Revoluiile au fost fcute de anumite grupuri de oameni care erau interesai s ia puterea i banii în mâinile lor, luându-le pe acestea cu fora de la un alt grup de oameni. Iar aa-numitele mase populare au fost întotdeauna victime ale acestor revoluii. La început au fost victime ale splrii creierului, când li s-a spus: „Bogaii au de toate, iar voi nu avei nimic, bogaii triesc în palate, iar voi v înghesuii în cocioabe. Aadar, haidei s redistribuim bogia, s o lum de la cei bogai i s v-o dm vou”. i oamenii au fost sedui de acestea. Apoi, când cei care i-au sedus au ajuns la putere, desigur, nu au dat nimnui nimic, au luat totul pentru ei, au redistribuit acele lucruri între ei. Iar acele mase populare care i-au adus la putere au devenit ulterior victimele lor. |
| Coordonarea i conducerea activitii în cadrul concursului este realizat de Comitetul de coordonare, precum i de Direcia executiv, ce intr în componena lui. Expertiza cererilor, înaintate la concurs, precum i discutarea proiectelor de documentare metodic i normativ, necesar pentru înfptuirea activitii Comitetului de coordonare, o realizeaz Consiliul unic de experi. În anul 2012, în cadrul concursului „Iniiativa Ortodox”, au fost desfurate 7 festivaluri ale culturii ortodoxe i un concurs televizat internaional de cunoatere a culturii ortodoxe „Sâmburele adevrului”, au fost elaborate i editate mai bine de 20 de manuale, îndrumri metodice, programe pentru cursul „Bazele culturii ortodoxe”. Au fost deschise 17 centre de luminare duhovniceasc, în cadrul proiectelor au fost create 16 programe de televiziune i radio, 398 de subiecte video cu privire la viaa eparhiilor, au cptat susinere 4 site-uri ortodoxe. 20 de persoane au studiat la cursurile de cameraman i au obinut deprinderi de lucru în studiouri de cinema. Au fost create 15 trupe de teatru pentru copii i tineret, inclusiv i pentru copiii cu dezabiliti, au fost organizate i desfurate expoziii de art, expoziii cu desene ale copiilor, 2 concursuri ale jurnalitilor tineri. Cunotine profesionale de baz în domeniul cinematografiei au cptat 118 persoane. S-au desfurat 3 expediii de misionarism i cercetare. Au fost create filme documentare despre istoria cretinismului în Caucazul de Nord, în zonele ortodoxe ale regiunii Samara, în 8 regiuni au fost publicate ghiduri ortodoxe. În 3 regiuni s-a desfurat o activitate complex în vederea învenicirii memoriei noilor mucenici i mrturisitori ai secolului al XX-lea. A fost realizat transpunerea în format digital a arhivei „Revistele Patriarhiei Moscovei” pentru anii 1943–1959. În cadrul concursului au fost realizate 7 programe pentru socializarea copiilor i a maturilor cu dezabiliti, au fost create 9 centre pentru adaptarea social i reabilitarea invalizilor, în 5 regiuni sunt organizate centre pentru acordarea ajutorului celor fr de azil, au fost create 15 centre de reabilitare a persoanelor dependente de stupefiante. |
| 149 . По поводу статьи о Казанском собрании епископов (1885 г., т. 2). 150 . По поводу газетных споров о Феодосеевском безбрачии (1885 г., т. 2). 151 . По поводу газетных толков о расколе (1885 г., т. 2). 152 . Миссионерская деятельность среди раскола (1886 г., т. 1). 153 . Новые опыты изложения глаголемыми старообрядцами памятников старинной письменности (1886 г., т. 1). 154 . Несколько слов о «современном недоумении старообрядцев», заявленном в «Современных Известиях» (1886 г., т. 1). —561— 155 . Личный состав раскольнической иерархии в настоящее время (1886 г., т. 1). 156 . Еще о миссионерской деятельности среди раскола. (1886 г., т. 1). 157 . По поводу «постановлений» и «воззвания», изданных собравшимися в Казани архипастырями (1886 г., т. 1). 158 . Заграничная раскольническая литература. 1. Новые издания Карловича. 2. Поморские ответы, напечатанные в Мануиловском монастыре. 3. «Истинность» Швецова (1886 г., т. 1). «Старообрядцы». Зитуменос. Соч. Верховского (1887 г., т. 1). 159 . Несколько предварительных слов к «Изъяснению» смысла и значения порицательных отзывов о именуемых старых обрядах, и самое «Изъяснение» (1886 г., т. 1). 160 . Об источниках для истории Белокриницкой иерархии. Речь, произнесенная на диспуте 18 апр. 1874 г. (1886 г., т. 1). 161 . Заметки о прочитанном (1886 г., т. 2). 162 . Поездка в Гуслицкий Спасопреображенский монастырь (1886 г., т. 2). 163 . Известия и заметки (1886 г., т. 2). 164 . И. Ф. Андреев. Его жизнь и кончина. Самоуправство раскольников при его погребении (1886 г., т. 2). 165 . Памяти Η. В. Варадинова (1886 г., т. 2). 166 . Мои сношения с иезуитом о. Гагариным (1886 г., т. 2). 167 . Несколько слов о первом съезде противораскольнических миссионеров в Москве (1886 г., т. 2). 168 . К материалам для истории раскола (1886 г., т. 2). 169 . Письмо к одному священнику. На вопрос: необходимо ли перевенчивать обратившихся из раскола супругов (1886 г., т. 2). 170 . Движения у слободских старообрядцев (1886 г., т. 2). 171 . Письмо Т. И. Филиппова к редактору «Русского Дела» (1886 г., т. 2). |
| i printre cei care au slujit în biserica noastr au fost mrturisitori i noi mucenici. Îl proslvim pe sfinitul mucenic Constantin Lyubomudrov, care în anii " 20 a fost parohul acestei sfinte biserici, în acei ani grei când bisericile erau închise peste tot, când preoii erau cutai, arestai i apoi împucai, când s-a fcut o directiv pentru eradicarea religiei i exterminarea fizic a clerului. Timp de dou decenii – în anii " 20 – " 30 – aceste persecuii au fost deosebit de severe. Din câteva sute de episcopi care au slujit în Biseric în vremurile de dinainte i de dup revoluie, înainte de începutul Marelui Rzboi pentru Aprarea Patriei, doar patru arhierei eparhiali au rmas în libertate. Dintre clericii care au slujit în Biserica Ortodox Rus pân la începutul revoluiei, poate câteva sute au rmas în libertate. Toate mnstirile au fost închise, multe dintre ele au fost distruse. Majoritatea bisericilor au fost închise, multe dintre ele au fost terse de pe faa pmântului. Toate colile teologice au fost închise i s-a fcut totul pentru a eradica religia din societatea noastr sovietic. i doar rzboiul a adus unele modificri în planurile persecutorilor. Exist convingerea i punctul de vedere c, în timpul rzboiului, conducerea rii i-a întors faa ctre Biseric, persecuia s-a oprit, a început o epoc aproape de aur pentru Biseric, care a durat pân la moartea lui Stalin. Dar toate acestea, desigur, reprezint o mitologie, deoarece persecuia a continuat atât în timpul rzboiului, cât i dup sfâritul acestuia. Dac nu ar fi fost aa, de ce ar fi ajuns printele Ioan Krestiankin în lagr în 1950? Dac aceasta a fost o epoc de aur pentru Biseric, atunci de ce martirii i mrturisitorii notri au rmas în continuare în lagre? De fapt, epoca muceniciei i a mrturisirii Bisericii a continuat pân la sfâritul regimului sovietic, deoarece idealurile atee erau incompatibile cu existena Bisericii i a învturii acesteia. Dar, în ciuda a aptezeci de ani de persecuie sever, Biserica a supravieuit. Biserica continu s-i îndeplineasc slujirea i i-a artat puterea aa cum a artat-o întotdeauna în perioadele de persecuii. Puterea ei nu const în abilitile i capacitile umane, ci în faptul c Biserica a fost creat de Însui Domnul Iisus Hristos, Care rmâne cu fiecare persoan, gata s-L mrturiseasc chiar pân la moarte. |
| Apare un sentiment uimitor, atunci când contientizezi c limba unete nu doar membrii actuali ai Bisericilor, dar i pe cei care au plecat în lumea celor drepi. Sfinii preacuvioi Antonie i Feodosie Pecerski, preacuvioii Serghie de la Radonej i Serafim de la Sarov, preacuviosul Ioan Râlski i muli ali sfini ortodoci slavi s-au rugat în aceeai limb, dei era în permanent dezvoltare. i noi trebuie s ne strduim s pstrm aceast tradiie preioas. Dup opinia mea, este necesar a depune efort întru pstrarea i popularizarea limbii vechi bisericeti pentru un cerc larg de oameni. Prezena unei limbi comune i a unui scris comun este o condiie necesar pentru formarea statului, o component important a suveranitii naionale. Popoarele care nu au scrisul propriu repede pleac de pe arena istoric, dizolvându-se într-un mediu mai puternic lingvistic i cultural. În toat istoria omenirii 9000 de limbi au devenit „moarte”. Au ieit din uz chiar limbile acelor ri, care nu au fost supuse colonizrii, dar, din contra, la vremea lor au fost state puternice, dar cu timpul i-au pierdut acest statut. Specialitii au numrat c circa o jumtate din cele 5-6 mii din numrul de limbi existente actualmente, vor iei din circulaie i vor disprea deja spre mijlocul secolului nostru. În „Atlasul limbilor lumii, care se afl sub ameninarea dispariiei”, editat de UNESCO, se spune c la limita dispariiei se afl 50 de limbi europene. Cu un sentiment de alarm trebuie s constatm faptul c are loc nu doar dispariia limbilor etniilor mici i a popoarelor, care nu au propria statalitate, dar are loc o presiune foarte puternic asupra limbilor est-slave din partea aa-numitor limbi „universale” i, în primul rând, a celei engleze. În ultimiele dou decenii în limba rus au dat buzna un torent întreg de împrumuturi, a cror necesitate se afl sub semnul întrebrii. Consider c tendine asemntoare se observ i în limba bulgar, deoarece ptrunderea anglicismelor are un caracter global. Este caracteristic acel fapt, c împrumuturile indicate se afl, în cel mai mare numr, în domeniul limbajului cotidian. Pe de o parte, aceasta ar prea a fi destul de nevinovat – într-adevr, anumite cuvinte lipseau în viaa noastr social i în economie, la unele împrumuturi a aprut moda în cadrul unor grupri sociale, unele cuvinte strine sunt mai scurte i sunt mai uor de pronunat. Îns problema const nu doar în poluarea estetic a limbii cu cuvinte din alt cultur, cât în schimbrile din limba vorbit, care influeneaz asupra lumii interioare a omului. Limba, structura i sonoritatea ei, ca un codice genetic al omului, ca un oberton sonor, poart în sine informaia nevzut, care influeneaz structura sufleteasc i duhovniceasc a personalitii i, ca urmare, influeneaz cultura comportamentului, domeniul creaiei. |
| « L’adoption de ce projet de loi a été précédée de tout un ensemble de mesures dirigées contre l’Église canonique en Ukraine : une campagne de calomnie contre l’Église dans les médias nationaux, des saisies d’églises accompagnées de violences contre le clergé et les fidèles, l’ouverture de nombreuses affaires pénales fictives, des pressions sur l’épiscopat de la part des services spéciaux, des tentatives d’occupation du berceau du monachisme russe, la laure des Grottes de la Dormition de Kiev et d’autres grands monastères, l’expulsion de leurs habitants, ainsi qu’une vague de fermetures forcées d’églises de l’Église orthodoxe ukrainienne par les organes du pouvoir locaux, l’interdiction de célébrer les offices, la saisie des terrains occupés par les monastères, les églises et les sanctuaires », a souligné le primat de l’Église russe. Le patriarche Cyrille, au nom du plérôme de l’Église orthodoxe russe, s’est adressé aux primats des Églises orthodoxes locales, leur demandant de soutenir l’Église orthodoxe ukrainienne et ses fidèles enfants qui ont part à la tribulation à cause de la parole de Dieu et de leur témoignage du Christ Jésus (Ap 1,9). Sa Sainteté le patriarche Cyrille de Moscou et de toutes les Russies a adressé son message aux primats des Églises orthodoxes locales, au pape François de Rome, au patriarche de l’Église copte Tawadros II, à l’archevêque de Canterbury Justin Welby, chef de la Communauté anglicane, au catholicos de l’Orient et métropolite de l’Église malankare Basile mar Thomas Matthieu III ; au patriarche-catholicos de tous les Arméniens Garéguine II ; au catholicos suprême de la Maison de Cilicie de l’Église apostolique arménienne Aram I ; au catholicos-patriarche de l’Église assyrienne de l’Orient Mar Awa III ; au patriarche maronite et de tout l’Orient Bechara Boutros al-Rahi ; au secrétaire général du Conseil œcuménique des Églises, le docteur Jerry Pillay ; au président de l’association évangélique Billy Graham, Franklin Graham. Dans sa lettre aux dirigeants et aux représentants d’organisations religieuses, le patriarche Cyrille de Moscou et de toutes les Russies a rappelé une nouvelle fois le caractère discriminatoire du projet de loi n°8371 : « Le 23 mars 2023, la Direction du haut-commissaire de l’ONU aux droits de l’homme a publié un rapport sur les droits de l’homme en Ukraine, qui reconnaissait que le projet de loi n°8371 pouvait avoir une dimension discriminatoire à l’égard de l’Église orthodoxe ukrainienne. Le 26 juillet, le journaliste ukrainien et écrivain Jan Taksiur, partisan de l’Église orthodoxe ukrainienne, est intervenu dans le cadre de la séance spéciale du Conseil de sécurité de l’ONU, mettant en évidence les multiples violations flagrantes de la liberté religieuse en Ukraine. » |
| Popoarele cârmuite de Bisericile Rus i Sârb întotdeauna într-un gând au mrturisit aceeai credin, au împrtit bucuriile i s-au ajutat în scârbiri. Istoria relaiilor noastre pleac în adâncimi necercetate ale veacurilor. Clugrii rui întotdeauna au fost oaspei dorii în casa marelui duce Stefan Némani i ajutorul lor a avut un rol important în atragerea ctre monahism a fiului su Rostislav. Apoi Rostislav a fost tuns în monahism cu numele Sava în mnstirea rus pe Sfântul Munte Athos. Toate acestea au avut loc în deprtatul secol al XII-lea, dar i pân în zilele noastre acest mare sfânt unete popoarele noastre. În Cartea Pildelor gsim urmtoarele cuvinte: Prietenul iubete în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate (Pilde 17:17). În anii grei ai jugului otoman Biserica Ortodox Rus a ajutat cu dragoste i consecutivitate pe fraii si i pe Serbia înrobit. Ea a fost cea care a inspirat lupta Rusiei pentru liberarea Balcanilor de la jugul strin. În luptele de pe fronturile Primului rzboi mondial, ostaii i-au vrsat sângele i i-au sacrificat viaa pentru independena i libertatea duhovniceasc a poporului ortodox sârb. Mai târziu mulime de refugiai din Rusia Sovietic i-au gsit pe pmântul Iugoslaviei a doua lor patrie i memoria recunosctoare nu se va terge niciodat din inimile fidele ale copiilor Bisericii Ortodoxe Ruse. În zilele noastre limba sârb nu tace între pereii colilor de teologie din Rusia i Ucraina, prin care au trecut numeroi clerici i arhierei ai Bisericii Ortodoxe Sârbe. Ajutorul reciproc fresc se trage cu rdcinile sale din vremuri atât de vechi, încât se pare c nu este în istoria noastr comun un astfel de timp, când nu am fi fost împreun. Când ne rugm i trudim împreun, din nou i din nou descoperim pentru sine cât suntem de asemntori i de înelei unii pentru alii. Cele mai bune trsturi ale caracterului sârb i rusesc: setea de sfinenie, curajul i patriotismul, fidelitatea Domnului Iisus Hristos i Bisericii Lui Sfinte – sunt formate de credina noastr comun. În ea ca lâng izvoarele apelor (Ps. 1:3) sfinii prini au sdit arborele puternic al scrierii, culturii i întregii viei a popoarelor noastre, ce cu puterea unei viei nepieritoare (Evr. 7:16), continu s aduc roade bogate. |
| Câteva cuvinte despre procedura alegerii Patriarhului. Pentru primul tur electoral, fiecare dintre cei 47 de arhierei care au participat la lucrrile Sinodului au primit câte o list cu acei ierarhi care, conform Tipicului, au dreptul s-i depun candidatura pentru a fi alei în slujirea de Patriarh (cerina de baz este experiena de minim cinci ani în conducerea eparhiei). Aveam 30 de astfel de persoane în momentul deschiderii Sinodului. Fiecare participant la întrunirea noastr trebuia s bifeze trei candidai pe care i-ar vedea potrivii pentru scaunul Patriarhal. În primul tur, cel mai mare numr de voturi l-au primit trei persoane: 31 de voturi au fost exprimate pentru Mitropolitul Porfirie de Zagreb i Ljubljana, 30 de voturi pentru Episcopul Irineu de Ba i 25 pentru Episcopul Efrem de Banja Luka. Apoi au început pregtirile pentru partea final – alegerea Întâistttorului prin tragere la sori. Dup anunarea numelor celor trei candidai, doi arhierei, – secretarii Sinodului – sub supravegherea unei comisii formate din trei ierarhi, au pus tampila Sinodului pe fiecare dintre cele trei foi cu numele candidailor i au sigilat foile în trei plicuri, care, la rândul lor, au fost aezate între paginile Sfintei Evanghelii. Apoi, Printele Arhimandrit Matei Ristanovici de la Mnstirea Sisoeva, care a fost invitat la Sinod, a scos unul dintre plicurile din Evanghelie i l-a înmânat preedintelui Sinodului, Episcopul Vasile, care a proclamat numele Mitropolitului Porfirie de Zagreb i Ljubljana, care a fost ales al 46-lea Patriarh al Bisericii Sârbe. Axios! A urmat apoi îmbrcarea în mantia Patriarhal i urcarea în scaunul Patriarhal. Cele dou plicuri rmase au fost deschise i toat lumea a vzut ce nume erau scrise în ele. Totul era în conformitate cu procedura prescris de Tipicul Bisericii noastre. A doua zi, întronizarea Patriarhului Porfirie a avut loc în Catedrala „Sfântul Arhanghel Mihail” din Belgrad. Pe capul lui a fost aezat o camilafc alb. De asemenea, Printelui Patriarh i-a fost înmânat o panaghie cu reprezentarea Sfântului Ierarh Sava ca un semn al demnitii patriarhale, care trece de la un Întâistttor al Bisericii Sârbe la altul. |
| Saint Nicodème l’Hagiorite dans le Pédalion , qui est une source faisant autorité en matière de droit ecclésiastique et canonique dans l’Église de Constantinople, mentionne également que « le Primat de Constantinople n’a pas le droit d’agir dans les diocèses et les provinces des autres Patriarches, et cette règle ne lui a pas donné le droit d’accepter des appels pour tout cas dans l’Église universelle ». Après avoir énuméré un certain nombre d’arguments en faveur de cette interprétation, saint Nicodème conclut : « Actuellement, le Primat de Constantinople est le premier, le seul et le dernier juge des métropolites qui lui sont subordonnés, mais non de ceux qui sont subordonnés aux autres Patriarches » [xxix] . À différentes époques, il y eut des cas d’appels des Primats d’autres Églises locales au Patriarche de Constantinople pour obtenir de l’aide. Cette pratique est reflétée, en particulier, dans « l’Encyclique de l’Église Une, Sainte, Catholique et Apostolique à tous les chrétiens orthodoxes » (1848), qui stipule : « Les Patriarches d’Alexandrie, d’Antioche et de Jérusalem, dans le cas d’affaires inhabituelles et confuses, écrivent au Patriarche de Constantinople, parce que cette ville est la capitale des empereurs et, ce faisant, dispose d’un privilège accordé par les Conciles. Si, grâce à la coopération fraternelle, ce qui doit être corrigé l’est, c’est bien ; mais si ce n’est pas le cas, on s’en réfère au pouvoir temporel, suivant les lois. Mais cette coopération fraternelle dans la foi chrétienne ne s’exerce pas au prix de l’asservissement des Églises de Dieu » [xxx] . Tout d’abord, on se réfère ici aux Églises locales concrètes d’Alexandrie, d’Antioche et de Jérusalem, et non à toutes les Églises qui ont existé naguère ou qui existent actuellement. Deuxièmement, il s’agit de questions « inhabituelles et confuses » qui sont renvoyées pour examen au Patriarche de Constantinople par les Primats de ces Églises de leur propre initiative, au cas où ils ne seraient pas en mesure de les résoudre eux-mêmes. Troisièmement, il est dit clairement dans le texte que la participation de Constantinople à la résolution de ces questions ne doit pas porter atteinte à la liberté des Églises locales. Quatrièmement, le texte ne dit nulle part qu’un évêque ou un clerc d’une Église locale peut faire appel au Patriarche de Constantinople, en passant outre son Primat ou encore la plus haute autorité conciliaire de sa propre Église. La pratique de faire appel au Patriarche de Constantinople dans des cas complexes et confus est due au fait que « cette ville est la capitale des empereurs », ce qu’elle n’est plus, comme cela est bien connu. Il est évident que les pouvoirs respectifs du siège de Constantinople ne pouvaient s’étendre au-delà du territoire placé sous l’autorité desdits empereurs : en 1848, le sultan était un tel souverain, et donc en ce lieu, l’affaire ne pouvait concerner que les Églises locales situées à l’intérieur de l’Empire ottoman. |
| Încercrile revoluionare au devenit un moment al adevrului pentru muli, dar în special pentru acei care s-au consacrat cândva lui Dumnezeu. Cineva a deczut, neîndurând presiunea prigoanelor, dar muli în acest focar al ispitelor au cptat plintatea credinei i hotrârea de a merge pentru Hristos pân la moarte. În pofida ateptrii grele de închidere a bisericilor, mnstirilor, alungrii clugrilor i a maicilor, în interiorul Bisericii slluia credina de neînfrânt în faptul c aceste prigoane sunt încercri vremelnice, care vor trece i prin ele Biserica va deveni mai puternic, mai tare i mai sntoas. Este Pronia lui Dumnezeu c Biserica a intrat în perioada prigoanelor, fiind întrit de rugciunea Soborului Local din anii 1917-1918, una din faptele importante a cruia a fost restabilirea instituiei Patriarhului i alegerea Sfântului Ierarh Tihon în tronul Patriarhal moscovit. Alegerea Sfântului Ierarh Tihon în calitate de Patriarh a determinat pentru el cununa de Mrturisitor, iar Biserica a cptat în vremurile de încercri grele un pstor înelept, care era gata s manifeste în momentul potrivit fermitate, hotrâre i principialitate în aprarea adevrului bisericesc. Personalitatea noului Patriarh nu gsea înelegere chiar la toi: cineva îl considera prea liberal, cineva, din contra, îl învinuia de conservatism i lipsa de flexibilitate. Îns Preasfinitul Tihon nu încerca s-i fie cuiva pe plac. El mrturisea cu fermitate adevrul lui Dumnezeu. Sunt convins c inclusiv i pentru rugciunile lui sârguincioase, ridicate în faa Tronului lui Dumnezeu, Biserica i poporul nostru s-au pstrat. Prigoanele contra credincioilor i represaliile împotriva unei mari pri a poporului au dus la exodul sau alungarea multor oameni în afara hotarelor Rusiei. Muli fii i multe fiice ale Patriei noastre au fost nevoite s prseasc locurile de batin i s se stabileasc în strintate. Cu voia lui Dumnezeu în condiiile unei emigrri forate, compatrioii ortodoci nu doar c au pstrat propria credin i tradiiile duhovniceti, dar i-au i familiarizat pe strini cu ele, aducând pe muli în sânul Bisericii Ortodoxe. Diaspora rus a devenit un mediu care a generat teologi i filozofi remarcabili ce au adus la cunotina societilor din strintate operele lor, care au avut cu adevrat o importan deosebit i un rol special în istoria gândirii filozofice ruse. Un rboj simbolic în istoria Bisericii noastre a fost obinerea în anul 2007 a unitii canonice a Bisericii Ortodoxe Ruse din Patrie cu Biserica Ortodox Rus din Strintate. |
|
|
